Covid-19 Legal React
AbonamentePlatinum members

Scurte considerații despre executarea la domiciliu a pedepsei închisorii
06.04.2020 | Antuanela STANCĂ

Secţiuni: Covid 19 Legal React, Drept penal, Opinii, Selected
JURIDICE - In Law We Trust
Antuanela Stancă

Antuanela Stancă

Legiferăm, dar cum legiferăm?

În expunerea de motive a Legii nr. 96/2020 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 286/2009 privind Codul penal, pentru modificarea şi completarea Legii nr. 135/2010 privind Codul de procedură penală, precum şi pentru completarea Legii nr. 254/2013 privind executarea pedepselor şi a măsurilor privative de libertate dispuse de organele judiciare în cursul procesului penal se arată că aceasta are ca scop reglementarea unor sancțiuni penale (…) și se vorbește de pedeapsa arestului la domiciliu.

Legea, în forma acuală, este cel puțin confunză și nu pare să reglementeze decât, într-o manieră discutabilă, o nouă modalitate de individualizare a executării pedepsei.

Conform articolului 53 din Codul penal, pedepsele principale sunt:
a) detențiunea pe viață;
b) închisoarea;
c) amenda.

Totodată, în conformitate cu art. 11 din Legea nr. 254/2013, pedeapsa închisorii se execută în locuri anume destinate, denumite penitenciare.

În contradicție cu expunerea de motive dar și cu dispozițiile Legii nr. 254/2013, Legea nr. 96/2020 nu introduce o nouă pedeapsă ci doar o modalitate de executare a pedepsei închisorii, într-un alt loc decât în penitenciar.

De altfel, denumirea marginală a Secțiunii 5este, în forma adoptată, „Executarea la domiciliu a pedepsei închisorii” și pare să modifice, implicit, dispozițiile articolului 11 din Legea 254/2013 privind executarea pedepselor.

Deși „Executarea la domiciliu a pedepsei închisorii” este introdusă în Titlul III, Capitolul V din Codul penal, cu denumirea marginală „Individualizarea pedepselor”, noile dispoziții reglementează totuși o privare de libertate, o individualizare a modalității de executare a pedepsei închisorii și nu a individualizare a pedepsei în sine.

Singura diferență între pedeapsa închisorii și executarea la domiciliu a pedepsei închisorii este locul de detenție.

Mai mult decât atât, Legea nr. 96/2020 completează dispozițiile art. 285 Cod penal în care este incriminată infracțiunea de evadare, (n.n. din starea legală de reținere sau de deținere), prin o nouă modalitate de săvârșire a faptei, respectiv prin „încălcarea de către persoana care se află în executarea la domiciliu a pedepsei închisorii, a obligației de a nu părăsi imobilul (…)”.

Se trage concluzia că condamnatul se află în stare de deținere și, evident, în executarea unei pedepse.

Deși este „de facto” o pedeapsă privativă de libertate, diferind după cum am spus numai locul de detenție, spre deosebire de condamnații care execută pedeapsa în sistem penitenciar, condamnatul care execută la domiciliu pedeapsa închisorii nu beneficiează de „vocația la liberare condiționată”.

Cât privește „Termenul de supraveghere” reglementat la art. 982, termenul folosit este total neavenit, de vreme ce condamnatul se află în „în stare de deținere” și în executarea unei pedepse și nu se află în situația în care față de el s-a dispus, spre exemplu, amânarea aplicării pedepsei ori suspendarea executării pedepsei.

Legea nu pare să facă distincție între executarea „per se” a pedepsei închisorii, fie ea și la domiciliu, și individualizarea pedepsei ce constă în posibilitatea (facultatea) acordată judecătorului, între altele, de a stabili o pedeapsă pentru persoana care a comis una sau mai multe infracțiuni, la care poate renunța, poate amâna aplicarea ei sau poate suspenda executarea ei, dacă sunt îndeplinite condițiile prevăzute de lege.

Deși titlul face referire și la completarea Legii nr. 254/2013 privind executarea pedepselor şi a măsurilor privative de libertate dispuse de organele judiciare în cursul procesului penal, și adaugă un nou Capitol VI1 care cuprinde 881 – 885, după articolul 88, se pare că „atribuțiile supravegherii sunt date atât serviciului de probațiune, cât și organului de supraveghere.

Conform art. 32 alin. 1 lit. c) din Legea nr. 252/2013 privind organizarea și funcționarea sistemului de probațiune, în desfășurarea activității de probațiune, consilierii de probațiune coordonează procesul de supraveghere a respectării măsurilor și executării obligațiilor stabilite în sarcina persoanelor supravegheate față de care instanța a dispus: amânarea aplicării pedepsei, suspendarea executării pedepsei sub supraveghere, liberarea condiționată.

Analizând Legea nr. 96/2020, nu pare să completeze dispozițiile art. 32 alin. 1 lit. c) din Legea nr. 252/2013.

Altfel spus, serviciul de probațiune supraveghează executarea obligațiilor stabilite în sarcina persoanelor față de care instanța a dispus amânarea aplicării pedepsei, suspendarea executării pedepsei sub supraveghere, liberarea condiționată și nu supraveghează executarea în sine a pedepsei.

Spre deosebire de Legea nr. 252/2013, Legea nr. 254/2013 privind executarea pedepselor și a măsurilor privative de libertate dispuse de organele judiciare în cursul procesului penal, reglementează atribuțiile judecătorului de supraveghere a privării de libertate.

Judecătorul de supraveghere a privării de libertate supraveghează și controlează asigurarea legalității în executarea pedepselor și a măsurilor privative de libertate, prin exercitarea atribuțiilor stabilite prin lege.

Și dacă admitem că Legea nu introduce o nouă pedeapsă ci doar o modalitate de executare a pedepsei închisorii, evident tot prin privare de libertate/deținere, într-o logică firească, atribuțiile supravegherii executării pedepsei ar trebui să revină judecătorului de supraveghere a privării de libertate și nu serviciului de probațiune.

Este evident că dispozițiile nou introduse de Legea nr. 96/2020 se află în contradicție cu dispozițiile Legii nr. 254/2013 care, în Cap. I, cu denumirea marginală „Organizarea executării pedepselor privative de libertate”, la art. 11 dispune că pedeapsa închisorii se execută în locuri anume destinate, denumite penitenciare.

Lăsând la o parte dezbaterea publică cu privire la condițiile privitoare la pedeapsa aplicată dar și față de cine nu se poate dispune executarea la domiciliu a pedepsei închisorii, Legea nr. 96/2020, în forma actuală, trebuie, din punctul meu de vedere, regândită și corelată, cel puțin, cu dispozițiile Legii nr. 254/2013 privind executarea pedepselor.

Cât despre condiția ca pedeapsa aplicată, inclusiv în caz de concurs de infracțiuni, să nu fie mai mare de 7 ani, și văzând și dispozițiile articolului 36 din Legea nr. 254/2013 care stabilesc că regimul închis se aplică inițial persoanelor condamnate la pedeapsa închisorii mai mare de 3 ani, dar care nu depășește 13 ani, pentru a putea face o analiză pertinentă ar trebui să se arate pe undeva, poate în expunerea de motive, de ce 7 și nu 5 sau 10, spre exemplu.

Avocat Antuanela Stancă

Cuvinte cheie: , , , ,
Vă invităm să publicaţi şi dvs., chiar şi opinii cu care nu suntem de acord. JURIDICE.ro este o platformă de exprimare. Publicarea nu semnifică asumarea de către noi a mesajului. Totuşi, vă rugăm să vă familiarizaţi cu obiectivele şi valorile Societătii de Stiinţe Juridice, despre care puteti ciţi aici. Pentru a publica vă rugăm să citiţi Condiţiile de publicare, Politica privind protecţia datelor cu caracter personal şi să ne scrieţi la adresa de e-mail redactie@juridice.ro!

JURIDICE.ro foloseşte şi recomandă My Justice

JURIDICE CORPORATE
JURIDICE MEMBERSHIP
Juristi
JURIDICE pentru studenti









Subscribe
Notify of

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

0 Comments
Inline Feedbacks
View all comments
Important: Descurajăm publicarea de comentarii defăimatoare. Vor fi validate doar comentariile care respectă Politica JURIDICE.ro şi Condiţiile de publicare.


Secţiuni        Selected     Noutăţi     Interviuri        Arii de practică        Articole     Jurisprudenţă     Legislaţie        Cariere     Evenimente     Profesionişti