Secţiuni » Articole
Articole autoriRNSJESSENTIALSStudiiOpiniiInterviuriPovestim cărţi
Opinii
PLATINUM+ PLATINUM Signature     

PLATINUM ACADEMIC
GOLD                       

VIDEO STANDARD
BASIC





Despre obligația semnăturii olografe a declarației pe propria răspundere editată în formă electronică
07.04.2020 | Andrei BĂCĂUANU

JURIDICE - In Law We Trust
Andrei Băcăuanu

Andrei Băcăuanu

Ideea de baza a prezentului demers revolva in jurul discutiilor generate de Guvernul Romaniei prin instituirea obligatiei de semnare olografa a unei declaratii pe care chiar autoritatile statului au pus-o la dispozitia cetatenilor in vederea completarii electronice.

Intrebarea care nu va primi raspuns in textul ce urmeaza este:

Unde este logica in a pune la dispozitia populatiei o declaratie care sa poata fi completata electronic, cu scopul declarat de a veni in sprijinul cetatenilor, si in acelasi timp instituirea unei “obligatii” de a tipari acest document si de a-l semna olograf?

Personal consider ca aceasta situatie este creata din cauza unei intelegeri suficient de gresite a notiunii de semnatura, dar mai ales de semnatura olografa.

In principal voi porni de la situatia premisa creata de Guvern si de la pseudo-argumentele utilizate de acesta pentru a o justifica:

Platforma operationalizata pe site-ul Serviciului de Telecomunicatii Speciale le permite cetatenilor sa completeze de pe telefon sau calculator campurile predefinite si, ulterior, sa salveze documentele in format PDF. Mentionam ca documentele necesita semnatura olografa pentru autentificarea acestora.

Pe timpul verificarilor facute de autoritati, persoanele pot prezenta declaratia pe proprie raspundere/adeverinta de angajator direct de pe telefon (cu semnatura olografa aplicata) impreuna cu actul de identitate, pe care personalul abilitat cu verificarea acestora le va putea fotografia”[1].

In primul rand, insasi formularea “documentele necesita semnatura olografa pentru autentificarea acestora” este non-juridica, intrucat autentificarea presupune semnarea unui inscris de catre un functionar al statului, or declaratie ce se doreste a fi “autentificata” prin semnare olografa este un inscris sub semnatura privata, ce nu poate fi niciodata un act “autentic”.

Vom pleca de la premisa ca aceasta clarificare a fost scrisa fara aportul macar indirect al unui jurist (chiar si in devenire).

In al doilea rand, se precizeaza ca aceasta declaratie poate fi prezentata direct de pe telefon “(cu semnatura olografa aplicata)”, ceea ce presupune ca organul de control va avea la indemana o copie electronica a unui inscris sub semnatura privata, copie ce nu poate fi certificata conform cu originalul (dat fiind faptul ca este doar o fotografie a unui inscris).

O alta intrebare care nu va putea sa primeasca un raspuns: Care este utilitatea unei astfel de clarificari?

Este ilogic ca organele statului sa aplice un formalism atat de excesiv (completare electronica, printare, semnare mecanica olografa, fotografiere, prezentarea unei fotografii organului de control) dat fiind faptul ca, asa cum am aratat, organelor de control li se va prezenta un inscris fara niciun fel de valoare juridica (fotografie a unui inscris sub semnatura privata).

Din presa online[2] am aflat ca juristii Guvernului explica astfel “potrivit articolului 268, alineatul 1 din Codul de procedura civila, „semnatura unui inscris face deplina credinta, pana la proba contrara, despre existenta consimtamantului partii care l-a semnat cu privire la continutul acestuia”.

Se utilizeaza ca argument ideea ca exista doar doua tipuri de semnaturi:
– semnatura olografa (scrisa de mana);
– semnatura electronica reglementata de Legea nr. 455/2001.

Insa se ignora faptul ca o semnatura olografa poate fi aplicata electronic si sa aiba valoare juridica de semnatura olografa – o voi denumi semnatura olografa electronica.

Aceasta semnatura olografa electronica nu este o semnatura electronica in sensul Legii nr. 455/2001 ci doar are un caracter dublu: electronic si olograf.

Definitia notiunii de olograf: “OLOGRÁF, -A, olografi, -e, adj. (Despre un testament) Scris in intregime de mana persoanei care lasa o mostenire; p. ext. (despre acte, scrisori etc.) scris de mana autorului; autograf. – Din fr. Olographe”[3].

Guvernul pleaca de la premisa reglementarii legislative a semnaturii olografe.

Normele juridice de referinta vor fi normele cadru date de Codul civil si de Codul de procedura civila.

Codul civil nu face nicio trimitere la notiunea de olograf cu referire la o semnatura, ci doar cu privire la testamente. Deducem de aici ca legiuitorul isi insuseste definitia termenului olograf ca fiind semnatura scrisa de mana autorului.

In continuare, termenul olograf nu se regaseste absolut in niciunul dintre articolele Codului de procedura civila.

Voi utiliza insa o parte dintre articolele care fac trimitere la semnatura, in raport de valabilitatea unui act care poarta o semnatura (de orice fel, in conditiile in care nu se solicita in mod expres ca aceasta sa fie olografa).

Art. 196. – (1) Cererea de chemare in judecata care nu cuprinde numele si prenumele sau, dupa caz, denumirea oricareia dintre parti, obiectul cererii, motivele de fapt ale acesteia ori semnatura partii sau a reprezentantului acesteia este nula. Dispozitiile art. 200 sunt aplicabile.

(2) Cu toate acestea, lipsa semnaturii se poate acoperi in tot cursul judecatii in fata primei instante. Daca se invoca lipsa de semnatura, reclamantul care lipseste la acel termen va trebui sa semneze cererea cel mai tarziu la primul termen urmator, fiind instiintat in acest sens prin citatie. In cazul in care reclamantul este prezent in instanta, acesta va semna chiar in sedinta in care a fost invocata nulitatea.

(3) Orice alta neregularitate in legatura cu semnarea cererii de chemare in judecata va fi indreptata de reclamant in conditiile prevazute la alin. (2).

Desi legiuitorul face trimitere la o nulitate a actului fara semnatura, accepta ca aceasta nulitate este una virtuala ce poate fi acoperita, la fel ca orice alta neregularitate a semnaturii.

Personal consider ca semnatura olografa electronica, de care am facut vorbire, nu reprezinta in sine o neregularitate a semnaturii.

Textul integral al normei juridice invocate de Guvern prevede ca:
Art. 268. – (1) Semnatura unui inscris face deplina credinta, pana la proba contrara, despre existenta consimtamantului partii care l-a semnat cu privire la continutul acestuia. Daca semnatura apartine unui functionar public, ea confera autenticitate acelui inscris, in conditiile legii.
(2) Cand semnatura este electronica, aceasta nu este valabila decat daca este reprodusa in conditiile prevazute de lege”.

Trebuie sa reiterez si sa clarific, prin prisma acestui text de lege regimul juridic al notiunii propuse: semnatura olografa electronica.

Acest concept nu reprezinta o semnatura electronica in sensul Legii nr. 455/2001, astfel incat nu poate fi supusa rigorilor acestei legi, ci reprezinta o semnatura olografa preluata in mod electronic.

Pentru claritate:
Semnatura olografa preluata in mod eletronic = semnatura olografa
Semnatura olografa preluata in mod eletronic ≠ semnatura electronica in sensul Legii nr. 455/2001.

In sprijinul conceptului propus, avem dispozitiile art. 272 C.pr.civ. care prevad ca:

Inscrisul sub semnatura privata este acela care poarta semnatura partilor, indiferent de suportul sau material. El nu este supus niciunei alte formalitati, in afara exceptiilor anume prevazute de lege”.

Conceptul de semnatura olografa electronica nu il pot considera ca o reinventie a rotii sau a apei calde. Acest concept exista de ceva vreme, doar ca nu a fost nominalizat si nu a primit o definitie sau o reglementare expresa.

Bancile, curierii si chiar institutii ale statului folosesc dispozitive electronice pentru preluarea semnaturii olografe a persoanelor. Pentru claritate, facem trimitere la dispozitivele electronice care utilizeaza un panou si un dispozitiv adiacent de forma unui pix, prin care i se solicita persoanei in cauza sa semneze “olograf”, identificate in comert ca “pad-uri pentru semnatura” si disponibile spre vanzare inclusiv online.

Insa aceasta semnatura la care fac trimitere, preluata in mod electronic, ramane o semnatura olografa din toate punctele de vedere.

Este evident ca semnatura “olografa” din exemplul de mai sus nu poate fi considerata semnatura electronica, intrucat nu este bazata pe un certificat emis in conditiile Legii nr. 455/2001 (r).

Astfel, dupa structura rationamentului Guvernului, raman doar doua optiuni logice, viabile din punct de vedere juridic:
1. fie consideram ca aceasta semnatura olografa, preluata prin mijloace electronice ramane o semnatura olografa din toate punctele de vedere si are valoare juridica,
2. fie, aceasta semnatura devine nula din punct de vedere juridic (conform rationamentului Guvernului) si, pe cale de consecinta, este afectata insasi valabilitatea actului pe care este aplicata o astfel de semnatura.

Cel mai puternic argument din punctul meu de vedere este chiar un act normativ, respectiv: Ordinul emis de Ministerul Administratiei si Internelor nr. 157/2012 privind forma si continutul permisului de conducere, in concret ANEXA Nr. 1 FORMA SI CONTINUTUL PERMISULUI DE CONDUCERE (modelul Uniunii Europene de permis de conducere).

In mod specific, fac trimitere la pct. II. Continutul, subpunctul 7. semnatura titularului.

Toti posesorii de permise de conducere pot confirma ca semnatura lor olografa (care nu poate fi considerata semnatura electronica intrucat nu indeplineste conditiile Legii nr. 455/2001) este aplicata pe permisul de conducere si ca aceasta semnatura a fost preluata si aplicata pe document chiar de catre autoritatile publice, in mod electronic, prin intermediul “pad-urilor” mentionate anterior.

Nu trebuie sa uitam ca Grupul de Comunicare Strategica este compus din experti in comunicare ai urmatoarelor institutii: Guvernul Romaniei, Ministerul Afacerilor Interne, Ministerul Sanatatii, Ministerul Apararii Nationale, Ministerul Afacerilor Externe, Ministerul Transporturilor, Departamentul pentru Situatii de Urgenta, Inspectoratul General pentru Situatii de Urgenta, Inspectoratul General al Politiei Romane, Inspectoratul General al Jandarmeriei Romane, Inspectoratul General al Politiei de Frontiera, Serviciul de Telecomunicatii Speciale.

In aceste conditii, ma intreb, ce valoare are semnatura de pe permisul de conducere, solicitata de catre Guvernul Romaniei prin Ministerul Afacerilor Interne, in conditiile in care acelasi Guvern, care solicita aceasta semnatura de cel putin 8 ani, afirma in mod public ca semnatura scrisa de mana autorului pe un document electronic nu este valabila???

Lasand in urma argumentele de ordin legislativ si/sau juridic, intervin aspectele sociale. Scopul instituirii obligatiei de a completa o declaratie pe propria raspundere este pentru ca autoritatile statului sa poata tine sub control/verifica, motivele pentru care cetatenii romani parasesc locuinta in aceasta perioada.

Dar, modalitatea prin care aceasta metoda de verificare este pusa in practica duce mai mult catre o alta concluzie: Statul Roman a impus cetatenilor o obligatie imposibil de realizat pentru o mare parte a populatiei.

Astfel apare urmatoarea intrebare: in realitate, Statul a avut in vedere considerente de securitate si de prevenire a raspandirii unei boli, sau a dorit ab initio (cunoscand imposibilitatea obiectiva de executare a obligatiei impuse) ca proprii cetateni sa se afle a priori in ilegalitate pentru a crea premisele sanctionarii persoanelor si suplimentarea bugetului in aceasta perioada?

Premisele care au dus la aceasta concluzie transpar din intregul context:

– incapatanarea Guvernului de a mentine forma fizica a semnaturii olografe, desi, asa cum am aratat, chiar din punct de vedere juridic, semnatura olografa poate fi realizata si prin mijloace electronice si isi mentine caracterul de semnatura olografa (scrisa de mana);

– cuantumul total al amenzilor aplicate pana in prezent;

– maniera exemplificativa de reglementare a situatiilor de exceptie in care cetatenii pot parasi locuinta[4], lasand practic o serie de activitati, in majoritatea cazurilor in mod obiectiv justificate, la latitudinea organelor de control. N.B. marja de apreciere lasata la latitudinea organelor de control de catre legiuitor in aceasta perioada ajunge pana acolo incat agentul de control se substituie emitentului ordonantelor militare, adaugand la “lege”. Pentru a simplifica acest rationament: Guvernul decide ca cetatenii pot iesi din locuinte doar pentru motive justificate, face o lista exemplificativa a acestor cauze, dar in final doar organele de control pot decide daca situatiile justificate din punctul de vedere al cetateanului indeplinesc conditiile avute in vedere de legiuitor = agentul de control desi nu este legiuitor, sanctioneaza populatia in baza unei legislatii neclare;

– comunicatele de presa ale organelor de control prin care prezinta, aproape laudativ, numarul persoanelor sanctionate si cuantumul exorbitant al amenzilor aplicate.

Personal, consider ca, in aceasta situatie, Guvernul, care dupa cum stim avea la dispozitie un buget deja deficitar anterior starii de urgenta, a fost pus in situatia in care sa creeze o serie de masuri fiscale pentru sprijinirea populatiei, din bani pe care nu ii are la dispozitie. Si pentru a balansa intr-o oarecare masura bugetul de stat, au identificat aceasta solutie prin care tot populatia sa “plateasca” pentru incompetenta dovedita deja a ultimelor cinci Guverne in gestionarea fondurilor publice.

Un alt aspect social este dat de disponibilitatea bunurilor necesare pentru completarea declaratiei.

Voi construi un argument bazat pe logica elementara (cea de clasa a 9-a).

Guvernul nu a luat in calcul (sau a luat?!) ca:
– Nu toti au imprimanta;
– Nu toti care au imprimanta au tus pentru imprimanta;
– Nu toti care au imprimanta si tus au hartie pentru imprimanta;
– Nu toate magazinele au hartie pentru imprimanta de vanzare;
– Cei care nu au imprimanta au varianta achizitiei unei imprimante = costuri suplimentare;
– Nu toti dispun de resursele necesare achizitiei imprimantei si hartiei.

Toate aceste “limitari” presupun drumuri suplimentare la agenti economici: fie la cei care ofera servicii de imprimare, fie la cei care furnizeaza materie prima (hartie, tus, etc), aspect care in fapt nu limiteaza interactiunea populatiei – scopul declarat al instituirii obligatiei completarii unei astfel de declaratii.

Ce facem in ipoteza in care o persoana, care locuieste singura, chiar in mediul urban[5], ramane fara “materie prima” (hartie, tus, pix/stilou/creion etc) si trebuie sa iasa pentru a o achizitiona?

N.B. Plecam de la prezumtia de buna credinta a respectivei persoane.

O astfel de persoana, trebuie sa iasa sa achizitioneze aceasta “materie prima”, dar pentru a iesi, are nevoie chiar de materia prima pentru care trebuie sa iasa. In aceasta situatie, la orice control al unui agent al statului, persoana din exemplul dat se afla in ilegalitate, dar aceasta stare de ilegalitate se datoreaza unei imposibilitati obiective de a se conforma regulilor impuse de Guvern.

Oare nu suntem in prezenta unui cerc logic vicios, care invalideaza logica infailibila a insasi Guvernului Romaniei?

Pentru similitudine, voi lua exemplul obligatiei de dezinfectare a spatiilor cu care majoritatea cetatenilor intra in contact: locatii publice sau chiar scari de bloc.

Pentru locatiile publice s-a recomandat si ulterior s-a impus ca acestea sa fie dezinfectate prin grija fie a autoritatilor, fie a agentilor privati. Pana aici, nimic de spus.

Pentru scarile de bloc, prin ordonanta militara a fost impusa obligatia in sarcina autoritatilor locale de a furniza dezinfectanti tocmai pentru ca populatia sa se poata conforma.

In concluzie, propunem urmatoarele solutii pentru autoritati:
– fie, pentru simetrie, tot prin ordonanta militara se instituie in sarcina autoritatilor publice locale ca acestea sa distribuie, in mod gratuit, catre cetateni, suficiente declaratii pretiparite;
– fie organele de control sa detina asupra lor formulare pretiparite, pe care sa le puna la dispozitia cetatenilor, in mod gratuit, cu ocazia efectuarii controlului. Ipoteza sanctiunii pentru fals in declaratii nefiind exclusa in acest caz intrucat aceasta infractiune se poate savarsi si dupa completarea declaratiei in prezenta organului de control (aceasta fiind de fapt forma tip de savarsire a infractiunii).
– fie organele de control sa detina imprimante portabile, cu care sa printeze declaratiile completate electronic in maniera pusa la dispozitie chiar de Guvern, si sa obtina semnatura de la autorul declaratiei chiar in prezenta organului de control, conferind o anumita valoare juridica superioara. Am oferit si aceasta solutie secundara, cvasi-SF, tocmai pentru a evidentia absurdul situatiei create de Guvernul Romaniei.

N.B. Cele doua solutii principale nu se exclud reciproc si pot fi implementate cu succes oricand.

P.S. Argumentele expuse nu acopera nicidecum numeroasele argumente care pot combate logica Guvernului, dar am incercat o abordare atat juridica (pentru juristii Guvernului care au trimis clarificari jurnalistilor) dar si socio-practica, pentru decidentii din Guvern care nu au studii juridice/de logica elementara.


[1] Disponibil aici.
[2] https://www.g4media.ro/de-ce-nu-pot-fi-semnate-electronic-declaratia-pe-propria-raspundere-si-adeverintele-de-angajator-firma-de-avocatura-este-dezamagitor-ca-a-fost-eliminata-aceasta-posibilitate-si-ne-intoarcem-la-pix.html.
[3] Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), Academia Română, Institutul de Lingvistică
Editura Univers Enciclopedic Gold, 2009.
[4] O reglementare atat de neclara incat jurnalistii au fost nevoiti sa solicite clarificari de la autoritati pentru a ajuta populatia sa “intre in legalitate”.
[5] Nu includem aici mediul rural in care, in majoritatea cazurilor, pana si hartia pentru declaratie reprezinta un bun aproape indisponibil sau chiar un lux pentru anumite persoane. Ca sa nu aducem in discutie asezarea anumitor localitati, in special a caselor in raport cu prima unitate economica in care se poate gasi “materie prima” pentru completarea declaratiei in forma excesiva solicitata de Guvern.


Masterand Andrei Băcăuanu
Facultatea de Drept – Universitatea „Alexandru Ioan Cuza” din Iași

* A se vedea Scrisoarea deschisă adresată Ministrului Afacerilor Interne cu scopul de a propune modificarea ordonanțelor militare emise până în prezent, în special prevederile referitoare la declarația pe propria răspundere ce trebuie completată
de către cetățeni, dar mai ales la modalitatea de semnare a acesteia.

Aflaţi mai mult despre , , , ,

Puteţi publica şi dumneavoastră pe JURIDICE.ro. Publicăm chiar şi opinii cu care nu suntem de acord. Vă rugăm să vă familiarizaţi cu obiectivele şi valorile Societătii de Stiinţe Juridice, despre care puteti ciţi aici.
JURIDICE.ro este o platformă de exprimare. Publicarea nu semnifică asumarea de către noi a mesajului.

Pentru a publica vă rugăm să citiţi Condiţiile de publicare, Politica privind protecţia datelor cu caracter personal şi să ne scrieţi la adresa redactie@juridice.ro!







JURIDICE utilizează şi recomandă SmartBill

JURIDICE gratuit pentru studenţi

Securitatea electronică este importantă pentru avocaţi [Mesaj de conştientizare susţinut de FORTINET]

JURIDICE recomandă e-Consultanta, consultantul tău personal în finanţare


Lasă un răspuns

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

Important: Descurajăm publicarea de comentarii defăimatoare. Vor fi validate doar comentariile care respectă Politica JURIDICE.ro şi Condiţiile de publicare.