Secţiuni » Articole
Articole autoriRNSJESSENTIALSStudiiOpiniiInterviuriPovestim cărţi
Opinii
PLATINUM+ PLATINUM Signature     

PLATINUM ACADEMIC
GOLD                       

VIDEO STANDARD
BASIC





Închisoarea în regim „work from home”: cum să speli o lege rea sau cum să murdărești o lege bună?
07.04.2020 | Ioan G. DRAGNEA

JURIDICE - In Law We Trust
Ioan G. Dragnea

Ioan G. Dragnea

Săptămâna trecută și-a făcut reapariția în Parlament o idee mai veche în justiția din România, cunoscută în breaslă colocvial sub numele de „brățările lui Macovei”. Este vorba de propunerea legislativă L97/2020 privind monitorizarea electronică în cadrul unor proceduri judiciare şi execuţional penale, precum şi pentru modificarea şi completarea unor acte normative, semnată de patru senatori PNL (deși pe pagina de internet a inițiativei apare în mod eronat și un senator USR, care însă nu se numără printre semnatarii actelor astfel cum au fost depuse).

De data aceasta, ea revine în mod aparent întâmplător împreună cu altă idee, mai puțin veche, cunoscută colocvial sub numele de „închisoarea la domiciliu”. Nu, nu este vorba de o nouă ordonanță militară pe perioada epidemiei, ci de propunerea legislativă L96/2020 privind modificarea Codului Penal, Codului de Procedură Penală și Legii 254/2013.

Ambele au ajuns repede în presă la pachet, așa cum au fost depuse și așa cum au fost votate, cu micile drame cu care ne-a obișnuit procesul legislativ din România: scuze publice, fuga de asumare, încercarea de a bulversa publicul în legătură cu subiectul, și lipsa susținerii din partea guvernului. Numitorul comun al celor două este una din inițiatoare, Alina Gorghiu, care poartă grija ambelor subiecte de mai mult timp.

Pentru cei care nu își amintesc, acum trei ani aceeași inițiatoare a depus propunerea legislativă L104/2017 privind măsurile alternative de executare a pedepselor privative de libertate, care în parcursul său legislativ a ajuns și inclusiv CCR cu o sesizare de neconstituționalitate admisă. Și în acest caz, soluția închisorii la domiciliu era împachetată împreună cu obligații pentru guvern: de a „crea spații noi, în centrele de detenție, pentru măsurile alternative”, „achiziționa brățări electronice” fără de care nu poate fi implementată soluția închisorii la domiciliu și de a „angaja inspectori de probațiune”.

Motivele pentru care închisoarea la domiciliu nu este o soluție viabilă pentru politica penală din România nu are sens să le dezvoltăm aici. Având în vedere oprobiul public atras care exclude posibilitatea asumării unei asemenea soluții de politică penale de către aleșii din Parlament, mai ales în contextul istoriei recente și în perioada electorală, nu cred că trebuie să ne facem griji că va fi adoptată prea curând. Partidele care au votat pentru în Parlament, fie intenționat, fie eronat, au anunțat deja că vor respinge proiectul la camera decizională. Și asta fără a intra în problemele reale pe care le-ar naște un asemenea proiect de lege, spre exemplu pentru instanțele chemate să soluționeze miile de cereri care ar urma, o eventuală vulnerabilitate constituțională sau elefantul din încăpere: lipsa tehnicii și a personalului pentru monitorizarea efectivă.

Și astfel ne rămâne cel de-a doua propunere legislativă care s-a născut de data aceasta din dorința unora de a acorda posibilitatea infractorilor cu pedepse de până la 7 ani de închisoare să le execute în regim „work from home”. Din capul locului trebuie spus că brățara electronică este ceva care a fost cerut de legislația în vigoare de mai mulți ani, și ceva care se promite/încearcă a fi implementat de 15 ani de zile. Brățările electronice au o utilitate în cazul unor măsuri preventive, a ordinelor de protecție, și în mod neașteptat ar fi servit și în cazul monitorizării unui număr ridicat de persoane care au zădărnicit combaterea epidemiei coronavirus.

Ar fi fost binevenită o analiză serioasă cu privire la soluțiile tehnice propuse, la costurile pe care le implică, efectele pe care le așteptăm de la acest sistem, inclusiv economiile care ni se promit. Se face referire la alte țări care au implementat un sistem similar, dar mai puțin la rezultatele, costurile și efectele lor, sau dificultățile tehnice întâmpinate la care ar trebui să ne așteptăm și noi. Există mici excepții precum mențiunea că în Suedia se aplică de 1-3 ori pe an, iar în Norvegia au fost 14 cazuri de aplicare în 5 ani la un cost de 5 milioane de euro, ceea ce nu este de natură a convinge că este dezirabilă această soluție. Mai există și aspecte tehnice care ar trebui clarificate înainte să ne apucăm de implementarea unei soluții, mai ales ținând cont de experiența României în digitalizarea serviciilor publice sau în achizițiile publice ale unor soluții de tehnologia informației.

Motivele pentru care un asemenea sistem ar fi binevenit sau nu s-au pierdut însă și ele din dezbatere, odată cu scandalul generat de închisoarea în regim „work from home”. Rămânem doar cu întrebările retorice. De ce propunerea legislativă PNL pentru sistemul electronic de monitorizare folosește de fapt un proiect al guvernului de anul trecut, proiect pe care guvernul de anul acesta l-a abandonat? De ce există dintr-o dată această preocupare grabnică pentru sistemul electronic, propunerea legislativă parcurgând în regim de urgență toate comisiile pentru avizare și intrând pe ordinea zi cu prioritate? De ce motivele care au împiedicat implementarea sistemului electronic până acum au dispărut dintr-o dată? Sau nu au dispărut?

Întrebările pot continua firește, dar răspunsul este de la sine înțeles. Ne oferă un indiciu și Consiliul Legislativ: propunerile legislative L96 și L97 trebuie dezbătute concomitent. E și firesc, lucrează împreună către același obiect, s-au născut împreună, s-au avizat împreună, s-au votat împreună.

Cert este că iar s-a compromis ideea dezbaterii și analizării serioase, în mod onest și real, a sistemului electronic de monitorizare. Totul pentru că în loc să abordăm lucrurile în mod cinstit, transparent și normal, le împachetăm într-o soluție legislativă suspectă menită să relanseze un proiect eșuat altcândva, și o împingem de urgență prin Parlament. Singura întrebare la care am dori, de fapt, un răspuns de la aleșii noștri este: de ce nu ați introdus inițiativa pentru sistemul electronic până acum, separată, de sine-stătătoare și nu soră cu închisoarea în regim „work from home”, de ce putem promova inițiative legislative discutate de 15 ani în țară doar făcând bine infractorilor?

Ioan G. Dragnea


Aflaţi mai mult despre , , , , ,

Puteţi publica şi dumneavoastră pe JURIDICE.ro. Publicăm chiar şi opinii cu care nu suntem de acord. JURIDICE.ro este o platformă de exprimare. Publicarea nu semnifică asumarea de către noi a mesajului. Pentru a publica vă rugăm să citiţi Condiţiile de publicare, Politica privind protecţia datelor cu caracter personal şi să ne scrieţi la adresa redactie@juridice.ro!







JURIDICE utilizează şi recomandă SmartBill JURIDICE gratuit pentru studenţi

Securitatea electronică este importantă pentru avocaţi [Mesaj de conştientizare susţinut de FORTINET]




Lasă un răspuns

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

Important: Descurajăm publicarea de comentarii defăimatoare. Vor fi validate doar comentariile care respectă Politica JURIDICE.ro şi Condiţiile de publicare.