Secţiuni » Articole
Articole autoriRNSJESSENTIALSStudiiOpiniiInterviuriPovestim cărţi
Opinii
PLATINUM+ PLATINUM Signature     

PLATINUM ACADEMIC
GOLD                       

VIDEO STANDARD
BASIC




10 comentarii

România nu își permite continuarea blocajului activității judecătorești
06.04.2020 | Dan CRISTEA

JURIDICE - In Law We Trust
Dan Cristea

Dan Cristea

Instanțele de judecată din România sunt aproape să depășească a treia lună de blocaj cvasi-complet a activității de soluționare a disputelor. Urmare a unui protest (legitim) față de abrogarea pensiilor de serviciu care a acumulat aproape 2 luni de zile, intrarea în vigoarea a Decretului nr. 195/2020 privind instituirea stării de urgență pe teritoriul României a prelungit această perioadă de întrerupere cu încă 30 de zile.

La fel cum există o amplă majoritate de opinii în sensul că măsurile de distanțare socială trebuie păstrate în vederea limitării efectului pandemiei COVID-19, cred că lumea juridică trebuie să ajungă la consensul că sistarea activității instanțelor de judecată nu mai poate continua. Această realitate nu este dată prioritar de nevoile avocaților (care vor găsi de lucru și acum în renegocierea diverselor contracte afectate de dezechilibre neprevăzute), ci de nevoile celui care stă la baza sistemului judiciar: particularul.

Justiția este un serviciu public (definit astfel de art. 4 al Legii nr.304/2004 privind organizarea judiciară) pentru că ea răspunde unei nevoi continue, permanente, indispensabile a mediului privat. Disputele nu sunt certuri colocviale care pot aștepta la infinit, fără consecințe, o soluție – nu, ele sunt probleme reale, stringente care definesc în aceste timpuri supraviețuirea sau moartea unei companii. Recuperările de creanțe, recuperările de taxe și impozite stabilite nelegal de către Stat, lipsirea de efecte a unor acte nelegale ale administrației publice sunt proceduri definite ca “urgente” de legiuitor pentru că ele definesc ritmul vieții economice. La fel, atribuirea de licitații publice poate aduce nu doar beneficii importante pentru colectivități în acest moment, dar contribuie și la scăderea unui șomaj aflat în explozie (deloc întâmplător, administrația americană plănuiește contracararea creșterii nemaiîntâlnite a șomajului cu proiecte de infrastructură de 2 trilioane de dolari[1]).

Altfel spus, “urgențele” de mai sus sunt pentru mediul privat ce reprezintă medicamentația pentru un pacient – un tratament vital, în lipsa căruia antreprenorii vor sucomba economic. Economia României – deja estimată la o contracție de aproape 7% pentru 2020[2] – nu va putea rezista fără recuperarea rapidă a creditului acordat între profesioniști, a creanțelor pe care Statul le reține în mod nelegal de la particulari ori fără trecerea unor mari proiecte de lucrări și servicii. Mediul privat nu funcționează în mod independent de activitatea instanțelor de judecată, ci în strânsă legătură cu aceasta – aflat deja în cădere, el nu își permite să fie împins și mai jos de o sistare a activității judiciare.

Căderea mediului privat va atrage imediat penuria de fonduri pentru susținerea sistemului public (nu doar a celui judiciar, ci și a celui medical). O cascadă de insolvabilități a companiilor înseamnă evident o colectare drastic mai redusă la bugetul de stat, împrejurare ce se va vedea imediat în fondurile disponibile pentru investiții, cheltuieli curente, dar și pentru plata salariilor și a pensiilor. Lista cauzelor de “urgență deosebită” – stabilite de Colegiile de conducere ale Curților de apel în acord cu prevederile art. 42 ale Decretului nr.195/2020 privind instituirea stării de urgență pe teritoriul României – este una realmente infimă, care nu acoperă în niciun mod nevoile vitale ale mediului privat.

Fără îndoială, oprită deja de peste 2 luni în unele instanțe, activitatea de judecată a cauzelor nu mai poate rămâne blocată. Sunt de părere că în acest moment este nevoie ca instituțiile Consiliului Superior al Magistraturii și Uniunii Naționale a Barourilor să își asume un rol mult mai activ în oferirea de soluții imediate pentru reluarea activității de judecată.

În ce ar putea consta aceste soluții?

Înainte de toate, pentru a preîntâmpina orice acuze de idealism egoist, este cert că orice fel de remediu al situației existente trebuie să aibă în vedere în primul rând siguranța magistraților și a personalului participant la ședința de judecată. Oricare ar fi cerințele și nevoile unui participant la judecată, ea nu trebuie să aibă loc dacă magistratului, grefierului, avocatului îi este pusă în pericol sănătatea.

Aceasta exclude, pentru o perioadă de timp echivalentă cu durata stării de urgență, desfășurarea ședințelor de judecată în sistemul clasic. În aceste condiții, cred că remediul imediat constă în regândirea temporară, strict în intervalul stării de urgență, a principiului oralității prevăzut de art. 15 C. pr. civ. – “Procesele se dezbat oral, cu excepția cazului în care legea dispune altfel sau când părțile solicită expres instanței ca judecata să se facă numai pe baza actelor depuse la dosar.

Sigur că varianta cea mai convenabilă din punct de vedere teoretic este cea a realizării unor ședinte virtuale prin videoconferință, folosind diversele platforme disponibile online la această oră. Astfel de ședințe au avut deja loc, cu sughițurile inerente, în diverse locuri ale lumii[3] [4]. Personal, sunt sceptic cu privire la posibilitatea implementării sistemului de videoconferință într-un termen cât de cât rezonabil în instanțele noastre – durata de ani de zile a odiseei “dosarului electronic” nu dă mari semne de speranță. Nu sunt convins că diverse judecătorii din țară dispun de aparatura necesară pentru această tehnologie, după cum ea ar putea crea deocamdată discriminări în privința liberului acces la justiție – nu știu câți justițiabili au acces la un laptop pe care să își instaleze Zoom, Skype ori alte instrumente, după cum nu poate fi garantat că toți avocații dispun de resursele financiare pentru o astfel de procedură.

Cu toate acestea, conferințele virtuale pot reprezenta o soluție pentru marile instanțe ale țării, caz în care ea ar trebui prioritizată imediat. Înalta Curte de Casație și Justiție a desfășurat deja în condiții de videoconferință ședințe ale completului pentru soluționarea recursului în interesul legii și ale completului pentru dezlegarea unor chestiuni de drept[5]. Un astfel de exemplu ar putea fi extins și la ședințele de judecată ordinare, cunoscut fiind rolul extrem de încărcat al instanței supreme.

Pentru ipoteza în care astfel de sisteme tehnologice nu sunt disponibile, cred că starea de urgență justifică – cel puțin pentru anumite materii, ce trebuie judecate cu precădere – desfășurarea dezbaterilor prin telefon.

Prevederile art. 15 C. pr. civ. sunt relevante prin 2 aspecte fundamentale. Pe de o parte, ele impun cerința unei dezbateri orale, care nu implică neapărat prezența simultană, în același loc, a reprezentanților procesuali. Pe de altă parte, ele implică posibilitatea suprimării oralității în cazul în care legea o prevede, aspect ce ar fi deplin concordant cu prevederile art. 4 al Ordonanței de urgență nr. 1/1999 privind regimul stării de asediu și regimul stării de urgență: “Pe durata stării de asediu sau a stării de urgență, exercițiul unor drepturi și libertăți fundamentale poate fi restrâns, cu excepția drepturilor omului și libertăților fundamentale prevăzute la art. 32, numai în măsura în care situația o cere și cu respectarea art. 53 din Constituția României, republicată.

Strict în privința litigiilor civile urgente pentru mediul privat, nu văd care este motivul pentru care, în mijlocul stării de urgență, sistemul judiciar trebuie să se agațe de dorința creării unor condiții perfecte pentru dezbaterea procesuală. Dimpotrivă, soluția actuală – stagnarea infinită în starea de suspendare – va lipsi de sens multe din dezbaterile procesuale viitoare, întrucât actorii lor – companii ce au nevoie de procese rapide – vor dispărea rapid în acest ritm.

De altfel, dacă niciuna dintre soluțiile de mai sus nu ar fi posibilă, pentru litigii private precum cele (i) dintre profesioniști, (ii) achiziții publice, (iii) contencios fiscal, (iv) contencios administrativ, (v) alte cauze definite în legislație ca urgente nici măcar suprimarea temporară a principiului oralității nu ar reprezenta o ingerință disproporționată.

În primul rând, așa cum am arătat mai sus, o astfel de ingerință ar fi permisă de lege pe perioada stării de urgență. În al doilea rând, însăși rațiunea noțiunii de “stare de urgență” descrie necesitatea unui compromis temporar între anumite drepturi și libertăți fundamentale și dorința de a evita o serie de pericole iminente pentru societate. Posibilitatea reală a falimentului economic, a pierderii ireversibile de locuri de muncă ce ar putea fi salvate reprezintă în momentul de față un pericol iminent pentru societatea românească, în lipsa unor măsuri rapide de ajutare a mediului privat. Repornirea instanțelor de judecată reprezintă o astfel de măsură necesară într-o societate democratică ce trece printr-o pandemie de durată.

În plus, judecarea în scris în disputelor reprezintă o practică uzuală, spre exemplu, în materia achizițiilor publice în fața Consiliului Național de Soluționare a Contestațiilor (cu corectura existenței unei căi de atac ce presupune oralitate în fața unei instanțe judecătorești). Nu cred că extinderea temporară a unei astfel de proceduri scrise va ridica o mai mare barieră a dreptului la un proces echitabil față de opțiunea de a bloca sine die un astfel de proces.

Raportat la urgența deblocării sistemului judiciar, organele reprezentative ale profesiilor juridice nu pot da din umeri invocând prevederile Decretului nr. 195/2020. Revine în sarcina acestora să facă legiuitorului propuneri urgente de amendamente ce pot reporni procedura de judecată, după cum colegiile de conducere ale Curților de Apel, precum și Înalta Curte de Casație și Justiție pot redefini lista cauzelor „de urgență deosebită” și modalitatea de judecare a lor. Pentru aceste motive, solicit public Uniunii Naționale a Barourilor din România să acționeze urgent cu propuneri în vederea ieșirii disputelor de natura celor amintite mai sus (dar poate și a altora) din starea de suspendare de drept.

Sunt pe deplin conștient de importanța pledoariei, a interacțiunii cu magistratul pentru apărarea cauzei unui client. Nu cred că există vreun mod adecvat pentru a suplini o astfel de apărare, consider că ea poate schimba cu adevărat soarta unui proces, există numeroși avocați (printre care mă număr) pentru care oralitatea reprezintă realmente rațiunea de a fi a profesiei de avocat. Este indispensabil să revenim la procedura oralității depline de îndată ce realitatea ne-o va permite. Cu toate acestea, într-o stare de urgență care se prelungește, celor care consideră că status quo-ul de blocaj complet este preferabil le-aș aduce aminte de vorbele lui Martin Luther King, reluate zilele acestea de radioul public american[6]: Justice delayed is justice denied.


[1] A se vedea, spre exemplu, aici.
[2] A se vedea aici.
[3] A se vedea aici.
[4] A se vedea aici.
[5] A se vedea aici.
[6] A se vedea aici.


Dan Cristea, Partner ȚUCA ZBÂRCEA & ASOCIAȚII

* O dezbatere asupra soluțiilor posibile pentru continuarea procedurilor judiciare pe timp de criză poate fi urmărită în episodul 4 al podcastuluiȚUCA ZBÂRCEA & ASOCIAȚIIDreptul în vremea coronei”, avându-l drept invitat pe Robert Roșu, avocat asociat fondator și coordonatorul diviziei de litigii a societății.


Aflaţi mai mult despre , , , , , , ,

Puteţi publica şi dumneavoastră pe JURIDICE.ro. Publicăm chiar şi opinii cu care nu suntem de acord. JURIDICE.ro este o platformă de exprimare. Publicarea nu semnifică asumarea de către noi a mesajului. Pentru a publica vă rugăm să citiţi Condiţiile de publicare, Politica privind protecţia datelor cu caracter personal şi să ne scrieţi la adresa redactie@juridice.ro!







JURIDICE utilizează şi recomandă SmartBill JURIDICE gratuit pentru studenţi

Securitatea electronică este importantă pentru avocaţi [Mesaj de conştientizare susţinut de FORTINET]




Au fost scrise până acum 10 de comentarii cu privire la articolul “România nu își permite continuarea blocajului activității judecătorești”

  1. Marian OPREA spune:

    ”cred că starea de urgență justifică – cel puțin pentru anumite materii, ce trebuie judecate cu precădere – desfășurarea dezbaterilor prin telefon…”. Hmmm…

    • Voicu CRIȘIU spune:

      Prin telefon a fost periculos, de cand cu statul paralel si SRI… Acum s-ar putea relua procedura telefonica si prin ”plic inchis”, intrucat nu mai sunt protocoale si nici Kovesi! Nu ar mai fi riscuri asa mari! Doamne fereste!
      Deja au avut loc sedinte de consiliu, la anumite barouri, in care se voteaza maine, pentru hotararea luata ieri!!! Cu precizarea ca au depus votul scris. Dar hotararea are data de ieri, dinaintea votului scris primit peste una-doua zile! Si figuraza ca votanti si consilierii care au transmis votul scris dupa una-doua zile de la sedinta consiliului! Curata procedura! Avocatura tata!

    • De ce doar „hmmm”? ce poate cineva sa faca cu un „hmmm” – ca replica la o fraza special selectata de dumneavoastra? Chiar nu inteleg rostul.
      Sau e ca la sah, mutarati un pion? 😀

      • Marian OPREA spune:

        Păi cum să se poată susține ”desfășurarea dezbaterilor prin telefon”? Pe lângă faptul că la capătul celălalt al firului se poate afla orice persoană, fără a i se putea verifica identitatea, o asemenea procedură cred că încalcă multe articole din procedură și multe principii de drept. Prea multe pentru a începe enumerarea lor…

        • poate să fie prin telefon, dintr-o încapere vecină 🙂 – de exemplu.

          Eu așa aș proceda, mai degrabă: Nu video, ci prin telefon sau printr-un sistem audio, din încăperi învecinate – și așa ești văzut că tu ești chiar tu.

          Adică, nu stai în aceeași încăpere, dar ești în sediul instanței.
          Și încăperile nu trebuie să fie mari ca spațiu – și astfel se și dezinfectează rapid ulterior.

          Cred că ar reuși mai rapid decât sesiunile video care înțeleg că nu prea funcționează nici când sunt folosite doar pe cale de excepție.

          Ideea cu telefonul mi s-a părut mai bună decât ideea cu videoconferința din perspectiva posibilității de punere în practică.

          Sau 2. poți să faci identificarea inițială printr-un call video pe telefon, și apoi continui cu doar audio, ca să nu suprasoliciți conexiunea.

          Dar nu mi se pare deloc că doar pentru că porți cu cineva o conversație prin telefon nu ai putea să-l identifici din punct de vedere legal.

          Cât despre că ar încălca niște principii de drept sau norme de procedură, afirmația e mult prea vagă ca să o pot lua în serios ca fiind un început de discuție.

  2. Nu consider ca protestul a fost legitim. Nu inteleg de ce trebuia sa se vorbeasca despre legitimitatea protestului (de fapt, nici sa se vorbeasca, ci doar sa se afirme, dogmatic) cand articolul este despre altceva (si da, stiu si despre captatio benevolentiae …)

  3. Voicu CRIȘIU spune:

    Eeeee… un avocat pledant, care apare cu nume si prenume, daca macar sugereaza ca „protestul” (de fapt o greva veritabila) a fost nelegal, sau macar imoral, nu mai vede dacat solutii de respingere si bonus amenzi judiciare!
    Asa ca… protestul a fost legitim!

    • Nu cred. Drobul de sare e eroare logică.

      • Voicu CRIȘIU spune:

        (Drobul de sare) Nu e eroare logica.
        E vorba despre un calcul al probabilitatilor. Asta rezulta din ”Prostia omeneasca”, a lui Creanga.
        Pana la urma, personajul principal reevalueaza, dupa un calcul al probabilitatilor realist, influentat de experiente ulterioare, daca este posibil si probabil ca pisica sa se urce pe soba si sa darame drobul de sare in capul copilului, ajungand la concluzia ca este totusi posibil, chiar daca foarte putin probabil, motiv pentru care ramane, in final, cu ai lui, pe care initial ii considerase prosti.
        Prostia exista insa, dar rezulta din faptul ca persoanele vizate nu faceau nimic pentru inlaturarea riscului intuit. Adica sa mute copilul sau drobul de sare. Sau sa impuste pisica!
        Sunt materii in care riscul sau erorile trebuie sa fie zero!
        Vezi programarea, operatiile pe creier… Dar la astea din urma, nu cred ca se respecta, pentru ca prea multi defecti circula liberi pe strada si dau ”error” in mod repetat!

  4. CRIȘIU Voicu spune:

    Voicu ”Chisiu” este Crisiu. Eroare initiala nesemnalata si neremediata pana in prezent (8 mai 2020, ora 21:35).
    Nu este si Dorel. Nu are nicio legatura cu Dorel.
    Pentru a elimina o posibila confuzie!

Lasă un răspuns

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

Important: Descurajăm publicarea de comentarii defăimatoare. Vor fi validate doar comentariile care respectă Politica JURIDICE.ro şi Condiţiile de publicare.