Secţiuni » Articole
Articole autoriRNSJESSENTIALSStudiiOpiniiInterviuriPovestim cărţi
Opinii
PLATINUM+ PLATINUM Signature     

PLATINUM ACADEMIC
GOLD                       

VIDEO STANDARD
BASIC





Despre ce este drept și ceea ce ar trebui dreptul să fie. Justice: What’s the Right Thing to Do? de Michael J. Sandel
07.04.2020 | Alexandra-Denisa MOTICA

JURIDICE - In Law We Trust
Alexandra-Denisa Motica

Alexandra-Denisa Motica

În vara anului 2004, uraganul Charley s-a format deasupra Golfului Mexic și a traversat Florida spre Oceanul Atlantic. Furtuna a luat 22 de vieți și a cauzat prejudicii în valoare de 11 miliarde de dolari.

Nu este chiar modul în care te aștepți să înceapă o carte de drept. Din cauză că această carte[1] nici nu este de drept, ci despre ceea ce dreptul ar trebui să fie. Michael Sandel este profesor la Harvard și a devenit celebru pentru cursul său intitulat Justice,[2] al cărui titular a fost pentru mai mult de 30 de ani. Atât cursul, cât și cartea sa sunt o invitație adresată cititorului, respectiv studentului la a-și supune gândirii critice propriile opinii despre justiție, pentru a determina care sunt aceste opinii și care sunt motivele din spatele însușirii lor.

Într-o interpretare largă a frazei „One man’s terrorist is another man’s freedom fighter”, ceea ce este just depinde, adeseori, de unghiul din care privești problema. Așa crede și Sandel: el observă că cele mai importante diferende politice sunt dezbătute de tabăra adeptă a principiului laissez‑faire și tabăra pledantă pentru echitate. În prima ipoteză, justiția este expresia respectării alegerilor liber consimțite ale părților. Pentru cealaltă tabără, justiția reprezintă un sistem de politici menite să remedieze inegalitatea socio-economică, dând naștere la șanse egale la succes.

Cu toate acestea, când vine vorba despre o problemă de morală, Sandel este de părere că nici nu este nevoie de tabere politice adverse ca un diferend să se nască, deoarece astfel de probleme creează conflicte interne pentru fiecare individ în parte prin natura lor. Ca să dovedească acest lucru, se folosește de puzzle-uri morale, precum dilema locomotivei scăpate de sub control: în ipoteza în care sunt conducătorul unei locomotive ale cărei frâne nu funcționează și mă îndrept spre cinci muncitori care nu vor supraviețui impactului, dar observ că am posibilitatea de a schimba macazul, lovind un singur muncitor, ce alegere voi face? Dar dacă nu sunt conducătorul, ci un simplu martor aflat pe un pod deasupra șinelor și aș avea posibilitatea să opresc impactul împingând un alt privitor de pe pod pe șine? Cu cât aflăm mai multe detalii despre această situație, cu atât alegerea devine mai grea sau mai ușoară, uneori de-a dreptul moralmente imperioasă.[3]

Pentru a ghida cititorul în călătoria sa spre răspunsurile întrebărilor la care îl îndeamnă pe parcursul cărții, autorul oferă drept reper reprezentanți ale diverselor doctrine de gândire politică, precum Jeremy Bentham, Robert Nozick, Immanuel Kant, John Rawls, Aristotel și mulți alții.

TOP 3 CITATE:

(…) moral reflection is not a solitary pursuit but a public endeavor. It requires an interlocutor—a friend, a neighbor, a comrade, a fellow citizen. Sometimes the interlocutor can be imagined rather than real, as when we argue with ourselves. But we cannot discover the meaning of justice or the best way to live through introspection alone.[4]

If moral virtue is something we learn by doing, we have somehow to develop the right habits in the first place.[5]

A politics of moral engagement is not only a more inspiring ideal than a politics of avoidance. It is also a more promising basis for a just society.[6]

CE MI-A PLĂCUT:

Versatilitatea exemplelor

În mai multe rânduri, am fost surprinsă de capacitatea profesorului de a combate sau măcar reduce scepticismul cititorului vis-a-vis de exemplele folosite. Dacă m-am gândit că un exemplu nu este destul de relevant pentru că unele aspecte ale acestuia erau luate ca atare, fără a lua în considerare incertitudinea cu privire la consecințe, următoarea secțiune trata exact această problemă.

Atunci când exemplele oferite mi s-au părut prea teoretice (dilema locomotivei), acestea au fost urmate de evenimente din istorie care dădeau naștere acelorași întrebări. De asemenea, așa cum urmează să elaborez mai jos, exemplele întrebuințate provin dintr-o multitudine de domenii, arătând cum acestea se influențează reciproc și că au aspecte comune.

Varietatea domeniilor acoperite

Dilemele de drept și morală tratate de Sandel nu se opresc la omor, ci acoperă și subiecte precum reproducerea asistată medical, conceptul de piață liberă, serviciul militar obligatoriu, ajutoarele sociale, dreptul de proprietate, contracte perfecte, rasism și multe altele, cartea putând fi lecturată pe capitole în funcție de interes, fără a știrbi din conținutul lor.

În același timp, ele sunt tratate provocator, împingându-i la gândire critică și pe cititorii care nu au o astfel de înclinație naturală (guilty as charged), ceea ce nu face doar parcurgerea acestei cărți să fie interesantă, ci și viitoarele lecturi, prin prisma abilităților deprinse din aceasta.

Ca și cum ai citi un roman

Sandel nu este doar „un rockstar al filosofiei politice moderne”,[7] ci și un scriitor excelent. Deși nu vine la îndemână să compari cititul despre ajutoare sociale și serviciu militar cu un roman, modul în care autorul îmbracă teoriile și exemplele aferente în cuvinte este captivant, iar metaforele nu lipsesc. „Mai un capitol și gata” devine greu de urmat, când următorul capitol se intitulează „The Trouble with Maximizing Happiness”, „Surrogacy Contracts and Justice”, „Consensual Cannibalism” sau „Sex, Lies and Politics”.

Cu toate că se folosește de metafore și discută doctrine complexe de gândire politică, textul pare mai degrabă o stenogramă a unei prelegeri libere, având o fluiditate care face lecturarea foarte ușoară.

CE NU MI-A PLĂCUT:

Întrebări care duc la răspunsuri mai multe întrebări

Sandel provoacă prin textul lui și pune cititorul față în față cu dileme și întrebări grele, pe care le lasă fără răspuns, iar în încercarea mea de a răspunde la ele, m-am ales cu și mai multe întrebări. Autorul își asumă un rol de povestitor omniscient în povestea în care cititorul este personajul principal care se luptă cu antagoniștii – dilemele. Sandel îți spune cum au ales alți feți frumoși să îi învingă și de ce acel mod este unul valid. Dar nu îți spune care este modul corect. Și, aflându-mă la capătul acestor rânduri, îmi dau seama că ele se încadrează mai degrabă la „ce mi-a plăcut”.

Sunt vinovată de citirea cu plăcere a acestei cărți și mi-o asum! O recomand tuturor celor al căror interes a fost trezit de această recenzie, dar și celor curioși de legătura dintre Winnie-the-Pooh, majorete, canibali, Michael Jordan și John F. Kennedy.


[1] Michael J. Sandel, Justice: What’s the Right Thing to Do?, Farrar, Straus and Giroux, New York, 2010, disponibilă aici și aici.
[2] Datorită succesului pe care l-a avut, acest curs este disponibil și online, aici. De altfel, cartea prezentată reprezintă și suportul de curs pentru studenții care îl audiază.
[3] Această dilemă morală este una clasică și se regăsește și în prima prelegere a Profesorului Sandel: The Moral Side of Murder.
[4] Reflecția morală nu este un demers solitar, ci unul public. Presupune existența unui interlocutor – un prieten, un vecin, un camarad, un concetățean. Uneori, acest interlocutor poate să fie imaginar, ca atunci când discutăm cu noi înșine. Însă nu putem descoperi înțelesul justiției sau care este cel mai bun mod de a trăi doar prin introspecție.
[5] Dacă virtutea morală este ceva ce învățăm făcând, în primul rând trebuie să dezvoltăm cumva obiceiurile potrivite.
[6] Politica implicării morale nu este doar un ideal mai înalt decât cea a evitării. Este, de asemenea, o bază mai promițătoare pentru o societate dreaptă.
[7] Tim Franks, BBC News, HARDTalks.


Alexandra-Denisa Motica


Aflaţi mai mult despre , , ,

Puteţi publica şi dumneavoastră pe JURIDICE.ro. Publicăm chiar şi opinii cu care nu suntem de acord. JURIDICE.ro este o platformă de exprimare. Publicarea nu semnifică asumarea de către noi a mesajului. Pentru a publica vă rugăm să citiţi Condiţiile de publicare, Politica privind protecţia datelor cu caracter personal şi să ne scrieţi la adresa redactie@juridice.ro!







JURIDICE utilizează şi recomandă SmartBill JURIDICE gratuit pentru studenţi

Securitatea electronică este importantă pentru avocaţi [Mesaj de conştientizare susţinut de FORTINET]




Lasă un răspuns

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

Important: Descurajăm publicarea de comentarii defăimatoare. Vor fi validate doar comentariile care respectă Politica JURIDICE.ro şi Condiţiile de publicare.