Covid-19 Legal React
AbonamentePlatinum members

Înghețarea anului școlar și universitar 2019-2020: între panică și realitate juridică – ce și cine poate decide?
08.04.2020 | Teodor Radu IANCU

Secţiuni: Covid 19 Legal React, Health & Pharma (Dreptul sănătății), Opinii, Selected, UNIVERSITARIA
JURIDICE - In Law We Trust
Teodor Radu Iancu

Teodor Radu Iancu

O discuție vehiculată din ce în ce mai des în spațiul public, în special în mediile educaționale, se referă la ipotezele prin care structura anului școlar 2019-2020 va fi modificată, scenariul care a îngrijorat opinia publică fiind chiar cel al „înghețării” acestuia. În ciuda negării ferme din partea autorităților, până la data scrierii prezentului text, a unei astfel de opțiuni, ea tinde să alarmeze societatea civilă, în special în zona studenților și elevilor din ani terminali.

Scopul articolului este să analizeze legislația în vigoare incidentă în procesul decizional, să delimiteze clar autoritățile cu atribuții în domeniu și puterea de apreciere pe care o pot exercita, în final urmând să creionam o opinie privind posibilitatea „de drept” și „de fapt” a unei astfel de alegeri.

Ca precizare introductivă, evident, operăm sub ipoteza ridicării stării de urgență și, implicit, a interdicției de circulație pentru elevi și studenți, până la 1 august 2020; nu avem vocația de a prevedea care va fi evoluția pandemiei până la acea dată, dar credem că nu există posibilitatea economică și socială de a menține măsura carantinei pentru atât de mult timp.

Vom analiza atât situația învățământului universitar, cât și situația învățământului preuniversitar, nuanțând diferențele de putere decizională, întinderea noțiunii de „autonomie universitară” în legătură cu prezenta analiză, precum și calculul de oportunitate general valabil pentru ambele medii.

Având în vedere art. 213 din Legea educației naționale nr. 1/2011, senatele universităților sunt cele care decid structura anului universitar, prin hotărâre; luând în considerare dimensiunea art. 32, alin. (6) din Constituție, nu li s-ar putea impune universităților, printr-un act administrativ al administrației centrale/locale, o anume structură a anului. Or, mutatis mutandis, este clar că nu s-ar putea schimba structura anului universitar decât prin hotărârea aceluiași organ care a stabilit-o, senatul universității.

Singurul act normativ prin care s-ar putea impune o astfel de obligație ar fi legea, ca act juridic al Parlamentului, o lege care să deroge de la Legea 1/2011; pe lângă improbabilitatea politică a adoptării unei astfel de legi, pe care o vom analiza la capitolul învățământului preuniversitar, o astfel de lege s-ar putea dovedi ca având un viciu de neconstituționalitate tocmai în raport cu art. 32, alin. (6).

De asemenea, având în vedere că majoritatea universităților și-au mutat activitatea în mediul online, ar fi foarte greu de admis o soluție prin care, ulterior desfășurării activității de cursuri, seminare, lucrări etc. în online, aceeași instituție care le-a organizat să decidă practic că nu le recunoaște ca activitate didactică și că ar fi necesară o reluare a lor. Răspunderea universității pentru o astfel de hotărâre ar fi cu atât mai ușor de atras pe tărâm delictual, cu cât există un raport contractual între universitate și fiecare student, contractul de studii.

Nu în ultimul rând, având în vedere regimul studenților „cu taxă”, este evident că aceștia nu ar achita taxa aferentă semestrului I din anul universitar următor în ipoteza înghețării, ceea ce ar aduce un prejudiciu semnificativ oricărei instituții de învățământ superior. Există, astfel, o motivație financiară și administrativă consistentă în scopul continuității parcursului de studii.

În schimb, cea mai puternică unealtă de negociere a statului, în cazul în care și-ar dori să impună universităților înghețarea anului universitar, stă în art. 222, alin. 1 din Legea nr. 1/2011: „ Învățământul universitar de stat este gratuit pentru cifra de școlarizare aprobată anual de Guvern și cu taxă, în condițiile legii”. Guvernul, prin hotărâre, are puterea de a stabili câte locuri cu finanțare de la stat acordă fiecărei universități. Or, în ipoteza în care anul preuniversitar ar fi înghețat, ar fi de așteptat ca acest număr de locuri „bugetate” să fie 0. În acest context, foarte multe universități ar fi, practic, forțate financiar să urmeze o astfel de soluție a statului.

n concluzie, putem afirma că punctul de vedere al universităților va fi, evident, împotriva înghețării anului universitar, singura ipoteză în care aceasta ar fi posibilă fiind situația în care statul, prin decizia de a îngheța anul preuniversitar, va forța și universitățile să se adapteze.

Vom analiza în continuare de ce un astfel de scenariu este aproape imposibil.

Cel mai important punct de referință legislativă este art. 94, alin. (2) din Legea educației naționale nr. 1/2011, care afirmă, conform lit. c), e), r) că Ministerul Educației și Cercetării „coordonează și controlează sistemul național de învățământ”, „coordonează elaborarea și aprobă Curriculumul național și sistemul național de evaluare, asigură și supraveghează respectarea acestora”, „stabilește structura anului școlar”.

De asemenea, sunt relevante OMEN nr. 3191/2019, care a stabilit structura anului școlar – „Anul școlar 2019-2020 începe la data de 1 septembrie 2019, se încheie la data de 31 august 2020 și are 35 de săptămâni de cursuri”, OMEN nr. 4916/2019, care a stabilit calendarul Evaluării Naționale pentru clasa a VIII-a și OMEN nr. 4950/2019, care a stabilit calendarul examenului de Bacalaureat.

Nu în ultimul rând, este relevant OMECS nr. 5079/2016, prin prisma art. 9:
„(1) Anul școlar începe la 1 septembrie și se încheie la 31 august din anul calendaristic următor.
(2) Structura anului școlar, respectiv perioadele de desfășurare a cursurilor, a vacanțelor și a sesiunilor de examene naționale se stabilesc prin ordin al ministrului educației naționale și cercetării științifice.
(3) În situații obiective, cum ar fi epidemii, intemperii, calamitați naturale, alte situații excepționale, cursurile școlare pot fi suspendate pe o perioadă determinată.
(4) Suspendarea cursurilor se poate face, după caz: a) la nivelul unității de învățământ – la cererea directorului, în baza hotărârii consiliului de administrație al unității, cu aprobarea inspectorului școlar general; b) la nivelul grupurilor de unități de învățământ din același județ/municipiul București – la cererea inspectorului școlar general, cu aprobarea ministerului; c) la nivel regional sau național, după consultarea reprezentanților federațiilor sindicale reprezentative la nivel de sector de activitate învățământ preuniversitar, prin ordin al ministrului educației naționale și cercetării științifice.
(5) Suspendarea cursurilor este urmată de măsuri privind parcurgerea integrală a programei școlare până la sfârșitul semestrului, respectiv al anului școlar, stabilite de consiliul de administrație al unității de învățământ și comunicate instituției care a aprobat suspendarea cursurilor.”

În acest context, este important să răspundem la câteva întrebări:

– Poate o Ordonanță Militară să decidă înghețarea anului școlar? NU. Ordonanța Militară este un act ce poate fi emis doar în timpul stării de urgență. Odată ridicată starea de urgență, Ministrul de Interne nu mai poate emite Ordonanțe Militare.

– Poate o Hotărâre de Guvern să decidă înghețarea anului școlar? NU. Legea nr. 1/2011 deleagă expres atribuțiile de la art. 94 Ministrului Educației și Cercetării, acesta exercitându-și atribuțiile prin ordine. Chiar dacă HG este un act juridic superior ordinului de ministru, având în vedere că atribuția i-a fost conferită ministrului prin lege, o HG nu poate să țină locul ordinului ministrului și, deci, nu poate lua o astfel de măsură. Cu toate acestea, ce poate face orice guvern (în speță, prim-ministrul) este să-l revoce pe Ministrul Educație și Cercețării, în ipoteza în care ar refuza să-și exercite atribuțiile într-o anumită manieră.

– Poate un Ordin al Ministrului Educației și Cercetării să decidă înghețarea anului școlar? DA, DAR ordinul prin care s-ar lua o astfel de decizie va putea fi controlat de instanța de contencios administrativ, în temeiul Legii nr. 554/2004. E greu de imaginat cum ordinul ar putea fi legal în raport, de exemplu, cu art. 3 din Legea Educației, ce instituie „principiul eficienței” – „în baza căruia se urmărește obținerea de rezultate educaționale maxime, prin gestionarea resurselor existente”, atunci când din cele 33 săptămâni ale anului școlar la clasa a XII-a, s-au parcurs deja 23. În plus, conform art. 8 din Legea Contenciosului Administrativ si art. 1349 din Codul Civil, orice subiect de drept care dovedește un prejudiciu suferit prin înghețarea anului școlar va putea obține daune bănești (ex: un elev, admis la o universitate din străinătate, care pierde șansa de a urma cursurile din cauză că statul român refuză să organizeze în 2020 examenul de bacalaureat). Nu în ultimul rând, considerând OMECS nr. 5079/2016, este evidentă tendința legislației de până acum care a luat în considerare posibilitatea suspendării cursurilor din cauza unor situații excepționale să direcționeze unitățile de învățământ către o recuperare a materiei, nicidecum către o înghețare.

– Poate o Ordonanță de Urgență să decidă înghețarea anului școlar? DA, DAR fiind vorba de o decizie politică ce ar constitui o situație de interes major pentru societate, Parlamentul va fi obligat mediatic să se pronunțe imediat asupra ordonanței, prin lege.

– Poate o Lege să decidă înghețarea anului școlar? Da, strict juridic. Cu toate acestea, este foarte important să proiectam o astfel de discuție în logica alegerilor parlamentare din toamna anului 2020. Pe lângă inexistența, până atunci, a unei majorități solide în Parlament și, deci, posibilitatea ca oricând voința Ministrului sau a Guvernului să fie „întoarsă” în Parlament, este inerent faptul că o decizie de înghețare a anului școlar va fi una extrem de nepopulară. În acest sens, este de așteptat ca forțele politice să încerce să câștige capital electoral prin a se împotrivi unei astfel de soluții.

Nu în ultimul rând, având în vedere existența obligatorie a unui contract educațional, reglementat prin OMECS nr. 5076/2016, răspunderea instituțiilor de învățământ pentru prejudiciul adus poate fi atrasă și pe tărâm contractual.

Trecând peste raționamentul juridic, este extrem de important să analizam perspectiva oportunității, a factorilor economici și sociali care ar fi elementari în luarea deciziei.

În primul rând, o înghețare ar însemna mai mult de un semestru din anul școlar 2020-2021 în care elevii ar sta acasă, având în vedere că au parcurs și promovat deja semestrul I. Consecințele ar fi grave nu doar din punct de vedere educațional, prin întreruperea continuității activității de studiu, dar și din punct de vedere social – părinții ar fi obligați să găsească soluții pentru a-i supraveghea, pentru a le ocupa timpul etc.

În al doilea rând, o reluare a anului ar pune o problemă reală de finanțare a sistemului educațional – ori s-ar reduce salariile cadrelor didactice, având în vedere lipsa activității, ori s-ar plati un număr mare de salarii pentru o activitate care va fi inexistentă mai mult de jumătate de an.

De asemenea, ar fi creat un haos organizațional în sensul congruenței dintre învățământul școlar și cel preșcolar – o generație nouă de copii, evident, apare, copii care trebuie introduși în sistemul educațional laolaltă cu cei care repetă anul, numărul de locuri libere fiind 0.

În final, deși considerăm că întreruperea cursurilor din data de 11 martie 2020 afectează într-adevăr parcursul educațional al elevilor și studenților din România, judecând în mod rațional și proporțional, o înghețare a anului ar fi nu doar cu mult mai dăunatoare din foarte multe puncte de vedere, ci și imposibil de imaginat, atât juridic, cât și politic.

PS: Până la data scrierii prezentului material, în ciuda anulării simulării examenelor de Bacalaureat si Evaluare Națională, Ministrul Educației a insistat în fiecare declarație publică asupra ideii ca exclude categoric un astfel de scenariu.


[1] http://legislatie.just.ro/Public/DetaliiDocument/125150
[2] http://legislatie.just.ro/Public/DetaliiDocument/211142
[3] http://legislatie.just.ro/Public/DetaliiDocument/217546
[4] http://legislatie.just.ro/Public/DetaliiDocument/217833
[5] http://legislatie.just.ro/Public/DetaliiDocument/181773
[6] http://legislatie.just.ro/Public/DetaliiDocument/57426
[7] http://legislatie.just.ro/Public/DetaliiDocument/109884
[8] https://www.juridice.ro/660447/limitele-constitutionale-ale-autonomiei-universitare.html
[9] http://www.cdep.ro/pls/dic/site.page?id=339


Student Teodor Radu Iancu
Facultatea de Drept a Universității din București

Cuvinte cheie: , , , , , , ,
Vă invităm să publicaţi şi dvs., chiar şi opinii cu care nu suntem de acord. JURIDICE.ro este o platformă de exprimare. Publicarea nu semnifică asumarea de către noi a mesajului. Totuşi, vă rugăm să vă familiarizaţi cu obiectivele şi valorile Societătii de Stiinţe Juridice, despre care puteti ciţi aici. Pentru a publica vă rugăm să citiţi Condiţiile de publicare, Politica privind protecţia datelor cu caracter personal şi să ne scrieţi la adresa de e-mail redactie@juridice.ro!

JURIDICE.ro foloseşte şi recomandă My Justice

JURIDICE CORPORATE
JURIDICE MEMBERSHIP
Juristi
JURIDICE pentru studenti









Subscribe
Notify of

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

0 Comments
Inline Feedbacks
View all comments
Important: Descurajăm publicarea de comentarii defăimatoare. Vor fi validate doar comentariile care respectă Politica JURIDICE.ro şi Condiţiile de publicare.


Secţiuni        Selected     Noutăţi     Interviuri        Arii de practică        Articole     Jurisprudenţă     Legislaţie        Cariere     Evenimente     Profesionişti