Reflecții juridice privind capacitatea de exercițiu și nulitatea SRL-ului, în cazul nedepunerii capitalului social subscris în condițiile art. 91 alin. (2) din Legea nr. 31/1990
14 februarie 2023 | Robert TRĂILESCU
Robert Trăilescu
Începând cu anul 2020[1], dovada vărsării capitalului social, în cazul societății cu răspundere limitată („SRL”), nu mai reprezintă o condiție în vederea înmatriculării societății. Această optică a fost păstrată[2] și în Legea nr. 265/2022 privind registrul comerțului și pentru modificarea și completarea altor acte normative cu incidență asupra înregistrării în registrul comerțului.
Aceeași lege a introdus în cadrul art. 91 din Legea 31/1990, un nou alineat, alin. (2)[3], prin care a prevăzut obligativitatea:
a) depunerii a cel puțin 30% din capitalul social subscris, în maximum 3 luni de la înmatriculare, dar înainte de efectuarea oricărei operațiuni în numele societății;
b) depunerii diferenței de capital social, în termen de 12 luni (în cazul aportului în numerar) sau în termen de cel mult 24 luni (în ipoteza aportului în natură).
Textul legal indicat mai sus poate genera interpretări interesante privind capacitatea SRL-ului de a încheia acte juridice (într-o mai mică măsură) și la nulitatea societății (într-o mai mare măsură), motiv pentru care am decis să realizez o interpretare sistematică și sintetică a prevederii legale, prin filtrul celor două.
Prezentul material nu se dorește a fi un examen juridic exhaustiv și riguros al art. 91 alin. (2) din Legea nr. 31/1990, ci este mai degrabă rezultatul unei interpretări punctuale, prin care se evidențiază anumite consecințe juridice, în cazul nedepunerii capitalului social subscris al SRL-ului în condițiile prevăzute de acest text de lege.
Notă: Având în vedere că opinia subsemnatului nu este imuabilă, ci perfectibilă, această analiză reprezintă, în egală măsură, o invitație adresată colegilor juriști, în vederea fixării unei interpretări juridice corecte.
La o primă lectură a art. 91 alin. (2), rezultă indubitabil că vorbim de o normă imperativă, reprezentanții societății fiind obligați să verse capitalul social în procentul expres prevăzut și în termenele legale.
Textul de lege nu ridică mari probleme pentru societățile nou-înființate, cu un capital social subscris mic (e.g. vestitul 200 lei). Din punct de vedere practic, creditarea contului curent al societății de către asociați, în vederea efectuării primelor operațiuni, reprezintă și momentul vărsării capitalului social, în întregime sau în parte.
Norma juridică se adresează, în special, SRL-urilor care, la data înmatriculării, au un capitalului social subscris considerabil, care depășește cu mult valoarea operațiunilor curente ale societății (ori chiar cifra de afaceri anuală) și pentru care societatea nou-înființată recurge la împrumuturi acordate de asociați.
1. Discuție asupra capacității SRL-ului de a încheia acte juridice înainte de vărsarea a 30% din capitalul social subscris
Mențiunea, care suscită un real interes, este cea care prevede că societatea trebuie să verse, în procent de minimum 30%, în maximum 3 luni de la înmatriculare, „dar înainte de a începe operațiuni în numele societății”.
Prin spectrul unei interpretări literale, ar rezulta că societatea nu-și poate exercita drepturi și asuma obligații prin încheierea unor acte juridice de către organele sale executive și în limita puterilor conferite acestora, înainte ca asociații să depună 30% din capitalul social subscris.
La prima vedere, ar rezulta că însăși capacitatea de exercițiu a SRL-ului ar fi condiționată de vărsarea capitalului social în procentul expres prevăzut, care poate fie efectuată și ulterior înmatriculării. S-ar ajunge la concluzia bizară că nașterea capacității de exercițiu a societății ar fi condiționată de un element extrinsec înmatriculării valabile a societății (și implicit a numirii valabile a organelor de administrare).
Oare nedepunerea a 30% din capitalul social subscris este o problemă de capacitate de exercițiu a SRL-ului, care ar afecta actele juridice încheiate de aceasta?
Opinez că nu este o problemă reală referitoare capacitatea SRL-ului de a încheia acte juridice.
Legea nr. 265/2022 nu prevede în mod expres o sancțiune pentru încălcarea obligației de a „începe operațiuni în numele societății” înainte de vărsarea capitalului social în procent de 30%. Prin urmare, un posibil răspuns trebuie găsit prin interpretarea cadrului legal actual.
Este de notorietate că SRL-ul este o persoană juridică și, implicit, o ficțiune juridică, voința juridică exprimându-se prin persoanele fizice aflate în componența organelor sale. Practic, examenul juridic privind capacitatea societății de a încheia un act juridic coincide cu verificarea îndeplinirii de către persoanele aflate în componența organelor SRL-ului a condițiilor legale de a ocupa pozițiile respective (capacitatea de exercițiu deplină, neaflarea într-o situație de incompatibilitate sau decădere etc.)
Evident că organele de administrare ale societății trebuie să încheie actele juridice, în numele și pe seama SRL-ului, cu respectarea mandatului acordat. Depășirea limitelor mandatului reprezintă o chestiune de opozabilitate a actului juridic încheiat, iar nu de validitate, astfel încât excedează analizei din prezentului material.
Înclin să cred că, în condițiile în care:
1. persoanele care ocupă poziții în organele de administrare ale SRL-ului, îndeplinesc condițiile legale pentru a ocupa aceste poziții (a se vedea art. 211 alin. (1) C.civ. și art. 731 (1) raportat la art. 6 alin. (2) din Legea nr. 31/1990);
2. nu există niciun alt viciu privind înmatricularea valabilă a societății, care ar putea afecta capacitatea de folosință a persoanei juridice, organele executive ale SRL-ul pot încheia în mod valabil acte juridice înainte ca asociații să verse cei 30% din capitalul social.
Așadar, nedepunerea capitalului social nu reprezintă o condiție pentru nașterea capacității civile a SRL-ului de a exercita drepturi și de a-și asuma obligații prin încheierea actelor juridice de către organele sale de administrare. Actele juridice, privite uno ictu, astfel încheiate, nu vor putea fi invalidate prin invocarea acestui motiv.
Nedepunerea capitalului social subscris, înainte de efectuarea oricărei operațiuni în numele SRL-ului, este o temă care merită discutată pe tărâmul nulității societății.
2. Neîndeplinirea obligațiilor de la art. 91 (2) din Legea nr. 31/1990 – cauze de nulitate a SRL-ului
Art. 91 alin. (2) din Legea nr. 31/1990 intră în categoria dispozițiilor „legale privind capitalul social minim, subscris și vărsat”[4] și, în consecință, reprezintă o aplicație veritabilă a cazului de nulitate prevăzut de art. 56 lit. g) din aceeași lege. Mai exact, textul normativ reglementează obligația vărsării capitalului social subscris în condițiile anterior menționate.
Noutatea, introdusă prin Legea nr. 265/2022, este că depunerea capitalului subscris nu mai reprezintă o condiție de înmatriculare a societății (regim aplicabil anterior intrării în vigoare a Legii nr. 223/2020), ci este o cauză de nulitate extrinsecă și viitoare procesului de înregistrare a SRL-ului. Prin urmare, momentul la care se analizează incidența cauzei de nulitate, este ulterior înregistrării societății la Oficiul Registrului Comerțului de pe lângă tribunalul competent.
Nedepunerea ori vărsarea incompletă a capitalului social subscris, cu nerespectarea termenelor și procentelor prevăzute de art. 91 alin. (2) din Legea nr. 31/1990, sunt cauze care pot conduce la anularea SRL-ului de către instanța de judecată. Desigur, depunerea capitalului social subscris în acord cu prevederile legii, până la momentul punerii concluziilor în fond, va împiedica pronunțarea unei hotărâri judecătorești de anulare a societății[5].
Este interesant de cercetat dacă inițierea unor operațiuni în numele societății, înainte de vărsarea a 30% din capitalul social subscris, teză statuată de textul în discuție, reprezintă o cauză de nulitate de sine stătătoare. Aș îndrăzni să dau un răspuns negativ. Învederez următoare ipoteze practice:
– Capitalul social subscris este vărsat în procentul minim și în termenul legal, până la data depunerii cererii de chemare în judecată privind anularea SRL-ului pe motivul încălcării art. 91 (2).
În acest caz, demersul juridic va fi respins ca lipsit de interes. Petentul nu ar putea demonstra niciun folos practic, întrucât prin depunerea capitalului social, asociații și-au îndeplinit obligația de constituire a garanției afectate executării datoriilor asumate de către societate.
Încheierea unor acte juridice în numele societății, înainte de vărsarea capitalului social, nu afectează în niciun mod constituirea garanției anterior menționate.
– Până la data depunerii cererii de chemare în judecată nu este depus capitalul social în acord cu art. 91 (2).
Astfel cum am menționat în paragrafele anterioare, nulitatea poate fi înlăturată dacă este depus capitalul social până la închiderea dezbaterilor. Acest aspect nu este valabil și pentru neîndeplinirea obligației de a nu începe operațiuni în numele societății, înainte de vărsarea capitalului social, întrucât este o obligație de „a nu face” și, odată încălcată, are caracter ireversibil. Or, astfel cum am arătat în secțiunea 1., validitatea actelor juridice încheiate în numele SRL-ului este independentă de (ne)depunerea capitalului social subscris.
În acest caz, cauza reală de nulitate a SRL-ului va fi chiar nedepunerea capitalului în termenul legal, iar nu încheierea operațiunilor înainte de constituirea garanției societare de către asociați.
Totodată, ne-am putea întreba în ce măsură acțiunea în regularizare, reglementată de art. 48 din Legea nr. 31/1990, s-ar putea aplica neîndeplinirii obligațiilor prevăzute de tezele art. 91 alin. (2). Tind să cred că acțiunea în regularizare, demers juridic ce ar urmări obligarea asociațiilor la îndeplinirea întocmai a obligațiilor prevăzute de art. 91 alin. (2), nu ar putea fi utilizată, întrucât:
– în principiu, acțiunea în regularizare are drept scop îndreptarea unor vicii ivite cu ocazia înregistrării societății la Oficiul Registrului Comerțului. Or, examenul privind (ne)depunerea capitalului social este unul ulterior înmatriculării societății;
– având în vedere că acțiunea în regularizare se prescrie în termen de 1 an de la data înmatriculării societății[6], aceasta ar fi de facto inaplicabilă în cazul tezelor de la lit. a) și b) ale art. 91 (2): depunerea restului de capital social subscris în termen de 1 an (în cazul aportului în numerarului) și 2 ani (în cazul aportului în natură);
– acțiunea ar fi inaplicabilă în cazul operațiunilor încheiate în numele societății, înainte de depunerea capitalului social, întrucât nu se poate reveni asupra acestora, fiind vorba de o obligație de „a nu face”, după cum am menționat mai sus.
3. Concluzii și sugestii de lege ferenda
Urmare a modificării art. 91 din Legea nr. 31/1990, depunerea capitalului social subscris, ulterior înmatriculării SRL-ului, a căpătat o importanță esențială, din perspectiva eventualei consecințe a încălcării obligațiilor consfințite în alin. (2): nulitatea societății.
Nulitatea societății declanșează automat dizolvarea și lichidarea societății cu efect ex nunc, fără a impacta asupra valabilității actelor juridice încheiate de SRL cu terții de bună-credință. Conform art. 59 alin. (1) din Legea nr. 31/1990 și art. 199 alin. (2) C.civ., terții de bună-credință sunt aceia care nu cunoșteau cauza de nulitate (nedepunerea capitalului social în condițiile legale) la momentul încheierii actului juridic. Așadar, este util ca terții să poată verifica dacă și în ce măsură capitalul social subscris al unui SRL nou-înmatriculat a fost vărsat.
Prin urmare, este important ca legiuitorul primar ori cel delegat să conceapă mecanisme legale prin care să se urmărească și să se verifice îndeplinirea obligației vărsării capitalului social subscris. În mod deosebit, aceste mecanisme ar trebui să implice informarea autorității competente privind depunerea capitalului social, respectiv prin înregistrarea unei mențiuni la Oficiul Registrului Comerțului. Astfel, faptul (ne)depunerii capitalului social ar trebui să fie accesibil terților prin mijlocirea Oficiul Registrului Comerțului.
Conchid prin a veni cu o sugestie și în privința obligației de a nu începe operațiuni în numele societății, înainte de vărsarea capitalul subscris. Dacă se dorește păstrarea acestei mențiuni, pentru ca textul normativ să capete caracter clar și previzibil, trebuie să se prevadă și o consecință în cazul neîndeplinirii acestei obligații. În caz contrar, printr-o inițiativă legislativă viitoare, sintagma ar trebui eliminată, întrucât de lege lata pare a fi necorelată legislativ.
[1] Art. 36 alin. (2) lit. b) din Legea nr. 31/1990 a fost modificată prin Legea nr. 223/2020, în sensul eliminării obligației de depunere a dovezii privind vărsarea capitalului social.
[2] Art. 36 alin. (2) lit. b) din Legea nr. 31/1990 a fost abrogate prin Legea nr. 265/2022.
[3] Textul are următorul conținut: „Societatea cu răspundere limitată trebuie să verse 30% din valoarea capitalului social subscris nu mai târziu de 3 luni de la data înmatriculării, dar înainte de a începe operațiuni în numele societății, iar diferența de capital social subscris va fi vărsată:
a) Pentru aportul în numerar, în 12 luni de la data înmatriculării;
b) Pentru aportul în natură, în termen de cel mult 2 ani de la data înmatriculării.”
[4] Art. 56 lit. g) din Legea nr. 31/1990 prevede că: „Nulitatea unei societăţi înmatriculate în registrul comerţului poate fi declarată de tribunal numai atunci când: g) s-au încălcat dispoziţiile legale privind capitalul social minim, subscris şi vărsat;”. Acest articol este o norma specială prin raportare la art. 196 alin. (1) lit. g) C.civ, care, în esență, are același conținut.
[5] A se vedea art. 57 din Legea nr. 31/1990 și art. 197 alin. (2) C.civ.
[6] Conform art. 48 alin. (3) din Legea nr. 31/1990.
Av. Robert Trăilescu, Trailescu și Asociații SPARL
- Flux integral: www.juridice.ro/feed
- Flux secţiuni: www.juridice.ro/*url-sectiune*/feed
Pentru suport tehnic contactaţi-ne: tehnic@juridice.ro
