Secţiuni » Articole
Articole autoriRNSJESSENTIALSStudiiOpiniiInterviuriPovestim cărţi
Opinii
PLATINUM+ PLATINUM Signature     

PLATINUM ACADEMIC
GOLD                       

VIDEO STANDARD
BASIC





Videopledoaria – noul destin al avocaturii?
10.04.2020 | Cristian TĂNASĂ

JURIDICE - In Law We Trust
Cristian Tănasă

Cristian Tănasă

Art. 42 alin. (3) din Decretul nr. 195/2020 dispune ca, în cauzele considerate ca fiind de o urgență deosebită și care se soluționează pe durata stării de urgență, instanțele judecătorești să ia măsurile necesare pentru desfășurarea ședinței de judecată prin videoconferință.

De curând a fost realizată prima simulare a desfășurării unui proces exclusiv printr-o platformă online[1]. Tot de curând, Tribunalul București a lansat secțiunea Videoconferință, prin care părțile pot participa la ședința de judecată prin videoconferință, în baza acordului lor[2].

Evident, acestea reprezintă o serie de măsuri adoptate ca răspuns față de situația delicată pe care o traversăm în prezent și contribuie la fluidizarea actului de justiție, astfel încât ele trebuie salutate.

Starea de urgență, însă, este o situație excepțională, în care devin aplicabile reguli cu totul particulare, pe care le întâlnim mai degrabă în întrebările de la examene, decât în practica de zi cu zi. Ca atare, cred că este legitim să ne imaginăm că, într-un viitor cât mai apropiat, starea de urgență va înceta și regulile de drept comun își vor relua locul de cinste în orânduirea sistemului nostru de drept.

Rândurile ce urmează își propun să exprime o părere cu privire la ședințele de judecată desfășurate prin videoconferință într-o stare de normalitate a lucrurilor, iar nu în situații excepționale, fie că toți participanții se conectează prin videoconferință sau fie că doar unii.

Astfel, deși ideea digitalizării procesului de justiție este de-a dreptul seducătoare, ar trebui întâi să verificăm compatibilitatea unui asemenea demers cu principiile dreptului procesual civil, întrucât, de lege lata, Codul de procedură civilă nu reglementează posibilitatea părților de a participa la procesul civil prin videoconferință.

Contradictorialitatea. În esență, principiul contradictorialității impune ca nicio chestiune ivită în cursul soluționării unui litigiu să nu se afle în afara posibilității părților de a-și exprima opinia în legătură cu respectiva chestiune.

Pentru a asigura contradictorialitatea procedurii, părțile care participă la ședința de judecată prin videoconferință ar trebui să surprindă întregul cadru în care se desfășoară ședința, pentru a putea reacționa prompt în funcție de diverse situații apărute, iar nu doar portretul judecătorului și al adversarului (e.g.adversarul ar putea înfrânge vigilența judecătorului și ar putea insufla un răspuns martorului audiat, în afara cadrului surprins de camerele video, astfel că ar scăpa și vigilenței participantului prin videoconferință).

Dacă una dintre părți dorește să depună anumite înscrisuri pentru prima dată în ședința de judecată, fără să fi fost comunicate în prealabil, participantul prin videoconferință nu ar putea să ia cunoștință de conținutul acelor înscrisuri pe loc, cum se mai întâmplă în anumite situații din practică. În acest caz, instanța nu va avea decât să acorde un nou termen de judecată pentru ca partea să ia cunoștință de înscrisurile depuse. Totuși, această situație ar putea conduce la un cerc vicios, în condițiile în care cel mai des invocat temei pentru combaterea decăderii din dreptul de a mai propune probe este acela că administrarea probei nu conduce la amânarea cauzei. Astfel, depunerea unui înscris pentru prima dată într-o ședință de judecată desfășurată și prin videoconferință nu s-ar mai putea justifica pe motivul prevăzut de art. 254 alin. (2) pct. 4 C.proc.civ.

În cazul în care în cauză se formulează cereri de intervenție voluntară principală sau accesorie, intervenientul s-ar putea confrunta cu o reală problemă în legătură cu participarea sa la discutarea admisibilității în principiu a cererii. Uneori, din motive ce țin de strategia procesuală, intervenientul ar putea alege să formuleze cererea de intervenție direct la termenul de judecată. Or, dacă ședința se va desfășura exclusiv prin videoconferință, acest demers s-ar putea dovedi anevoios.

Apoi, care va fi soarta termenului de judecată în cazul în care, din motive tehnice, imputabile sau nu părților, conexiunea nu se ridică la standarde suficiente de calitate încât respectarea principiului contradictorialității să fie una efectivă? Dacă transmisiunea prin videoconferință comportă întreruperi parțiale, astfel încât mesajul să nu fie transmis în mod complet ori totale, astfel încât participarea să fie blocată pe de-a-ntregul, instanța va dispune amânarea cauzei? Va sancționa partea pentru dificultățile tehnice apărute? Dacă problemele apar în partea finală a pledoariei susținute în dezbaterea fondului, instanța va ignora situația și va amâna pronunțarea în vederea depunerii concluziilor scrise?

Nemijlocirea. Principiul nemijlocirii ne arată că probele trebuie administrate direct de către instanța care judecă procesul. În cadrul probei testimoniale, de exemplu, martorul este chemat în fața completului de judecată, într-un cadru solemn, depune jurământul ținând mâna pe Biblie și i se atrage atenția asupra consecințelor mărturiei mincinoase. Sunt, deci, respectate anumite solemnități menite să impună respect asupra înfăptuirii actului de justiție și să descurajeze lipsa de onestitate.

În cazul în care ședința s-ar desfășura prin videoconferință, iar martorul ar fi audiat de la distanță, ar mai exista aceleași garanții? S-ar mai putea considera că instanța administrează în mod nemijlocit proba, dacă judecătorului i-ar putea scăpa de sub observație directă anumite împrejurări? Cum s-ar putea asigura judecătorul și părțile că declarația martorului nu este influențată de factori care nu sunt surprinși de transmisiunea prin videoconferință? Cum ar putea judecătorul să verifice identitatea martorului audiat și cum s-ar putea asigura că acesta este cu adevărat persoana care stă în fața aparatului de transmisiune prin videoconferință, în condițiile în care există la îndemâna oricui acele aplicații care modifică trăsăturile faciale?

Publicitatea. Cu anumite excepții reglementate de lege, ședințele de judecată se desfășoară în ședință publică, la sediul instanței, ședință la care pot participa inclusiv persoanele străine de litigiu, care doresc să asiste la înfăptuirea actului de justiție. Evident, principiul reprezintă o garanție a unui act de justiție transparent și a unui proces echitabil.

În cazul desfășurării ședinței de judecată exclusiv prin videoconferință, cum ar fi asigurată publicitatea ședinței, care este sancționată cu nulitatea absolută necondiționată de vătămare, din moment ce publicul larg nu s-ar putea conecta la sistemul de transmisiune? Apoi, dacă principiul publicității presupune ca ședința de judecată să se desfășoare la sediul instanței, mai este respectată această regulă dacă judecătorul se află în Timișoara, avocații în București și în Constanța, iar martorul audiat în Cluj-Napoca?

Limba desfășurării procesului. Procesul civil de desfășoară în limba română, iar cetățenii străini și apatrizii care nu vorbesc sau nu înțeleg limba română au dreptul de a pune concluzii prin traducător autorizat. În practică, de cele mai multe ori, traducătorul autorizat este prezent lângă justițiabilul care nu vorbește sau înțelege limba română și îi traduce în timp real cele discutate în ședința de judecată.

În cazul desfășurării ședinței prin videoconferință, pentru respectarea acestui principiu, ar trebui ca fiecare participant la actul de justiție, după fiecare frază rostită, să facă o pauză care să îi permită traducătorului să își îndeplinească oficiul. Or, aceasta s-ar putea transforma într-o adevărată piedică adusă coerenței pledoariei și a desfășurării procesului civil.

Respectul cuvenit justiției. Participanții la ședința de judecată trebuie să manifeste o atitudine cuviincioasă față de desfășurarea procesului civil, președintele instanței exercitând poliția ședinței de judecată. În cazul tulburării ședinței, care ar fi sancțiunea incidentă – sistarea transmisiunii prin videoconferință?

Iată, deci, numai câteva dintre problemele pe care desfășurarea ședinței de judecată prin videoconferință le poate ridica. Cu siguranță, însă, practica va identifica multe altele, care în acest moment scapă imaginației mele.

În prezent, sunt de părere că desfășurarea unei ședințe de judecată exclusiv prin videoconferință este de nedorit. Pe lângă problemele semnalate, sunt de părere că această practică va conduce la o distanțare profesională. Una dintre marile bucurii ale avocaturii de litigii, care se poate ridica la rang de artă, este aceea de a construi și a expune argumentul cu atâta dibăcie și rafinament, încât înfăptuitorul actului de justiție să se lase persuadat de eleganța sa și să pronunțe o soluție în consens. Or, transpunerea acestei arte în planul virtualului ar răpi tocmai această urmă de finețe – nu te poți uita în ochii Giocondei din fața unui monitor, afirmând că simți aceeași emoție. Iar eu, după 4 umili ani de avocatură de litigii, abia încep să dezvolt apetitul pentru pledoarii demne de învățăturile profesorilor mei.

Prin urmare, pentru a nu fi categorisit drept un conservator acronic, propun ca procedura desfășurării ședințelor de judecată prin videoconferință, după armonizarea ei cu normele de drept procesual în vigoare, să fie o facultate pentru participanții la înfăptuirea actului de justiție și să se manifeste cu precădere în situații unde își poate dovedi într-adevăr utilitatea, precum:

– atunci când pricina urmează să se amâne fără discuții, participarea la ședința de judecată prin videoconferință se poate dovedi utilă atât prin prisma economiei de resurse materiale și temporale (e.g.avocatul nu se mai deplasează la o instanță din afara localității în care își are sediul), cât și prin prisma logisticii instanțelor (sălile de judecată vor fi mai aerisite, cauzele ar putea fi programate pe diferite intervale de timp, amânările ar putea fi discutate din biroul judecătorului atunci când n-ar fi săli disponibile etc.);

– atunci când avocatul sau justițiabilul trebuie să fie prezent la mai multe termene de judecată, aflate pe rolul unor instanțe diferite;

… iar lista rămâne deschisă.


[1] Disponibil aici.
[2] Disponibil aici.


Avocat Cristian Tănasă

Aflaţi mai mult despre , , , , ,

Puteţi publica şi dumneavoastră pe JURIDICE.ro. Publicăm chiar şi opinii cu care nu suntem de acord. Vă rugăm să vă familiarizaţi cu obiectivele şi valorile Societătii de Stiinţe Juridice, despre care puteti ciţi aici.
JURIDICE.ro este o platformă de exprimare. Publicarea nu semnifică asumarea de către noi a mesajului.

Pentru a publica vă rugăm să citiţi Condiţiile de publicare, Politica privind protecţia datelor cu caracter personal şi să ne scrieţi la adresa redactie@juridice.ro!







JURIDICE utilizează şi recomandă SmartBill

JURIDICE gratuit pentru studenţi

Securitatea electronică este importantă pentru avocaţi [Mesaj de conştientizare susţinut de FORTINET]

JURIDICE recomandă e-Consultanta, consultantul tău personal în finanţare


Lasă un răspuns

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

Important: Descurajăm publicarea de comentarii defăimatoare. Vor fi validate doar comentariile care respectă Politica JURIDICE.ro şi Condiţiile de publicare.