Secţiuni » Articole
Articole autoriRNSJESSENTIALSStudiiOpiniiInterviuriPovestim cărţi
Opinii
PLATINUM+ PLATINUM Signature     

PLATINUM ACADEMIC
GOLD                       

VIDEO STANDARD
BASIC





Dreptul și relațiile de încredere în sistemul medical. Law, Medicine and Trust de Mark Hall
14.04.2020 | Cristian GOIA

JURIDICE - In Law We Trust
Cristian Goia

Cristian Goia

Articolul[1] profesorului Mark A. Hall încearcă să ofere comentatorilor de drept și decidenților de politici publice informațiile și instrumentele de care au nevoie pentru a începe să gândească clar și constructiv despre încredere, relații de încredere. Menționez că analiza autorului are în vedere sistemul medical american.

În prima parte se vorbește despre natura și importanța relațiilor de încredere, iar în doua parte despre relația dintre drept și încredere.

Încrederea este caracteristica definitorie în cadrul relației medic-pacient. Provine dintr-o stare de vulnerabilitate sau de incertitudine, de aceea gradul de risc este direct proporțional cu capacitatea noastră de a ne angaja într-o relație de încredere/neîncredere. Încrederea constă într-o atitudine optimistă față de vulnerabilitatea cuiva, în timp ce neîncrederea denotă o atitudine de rătăcire sau de pesimism. Comportamente precum apelarea la un specialist pentru a ne îngriji de o problemă medicală sau supunerea la un tratament pot implica un grad mare de încredere, dar și o atitudine de neîncredere, în funcție de diferiți factori. Poate exista un sentiment de încredere într-un medic care este grijuliu și atent, dar, pe de altă parte, un sentiment de neîncredere poate să domine relația cu un medic foarte competent dar distant și arogant[2].

Cele mai relevante caracteristici ale încrederii medicale sunt: fidelitatea (medicii urmăresc interesul pacientului, și nu profită de starea de vulnerabilitate în care se găsește), competența (avem așteptări rezonabile ca medicii să evite greșelile și să producă cele mai bune rezultate), onestitatea (dezvăluirea adevărului și evitarea oricărui tip de înșelăciune) și confidențialitatea (protecția și utilizarea conformă a datelor cu caracater personal).

În continuare autorul propune trei tipuri de atitudini față de încredere: (a) Atitudinea de tip afirmativ (predicated stance), abordată în chestiuni precum consimțământul informat și malpraxisul medical – relația de încredere este văzută ca o premisă factuală (ca bază) pentru stabilirea unei reguli particulare aplicabile; existența încrederii este presupusă, iar regulile sunt consecințele acestei presupuneri. (b) Atitudinea de susținere (supportive stance) – regulile juridice sunt înțelese ca putând spori încrederea sau susține relația de încredere – regulile de confidențialitate și stimulentele financiare sunt exemple care pun în practică această atitudine. (c) Atitudinea sceptică (skeptical stance) se axează felul în care este reglementată asistența medicală administrată[3]; această atitudine pleacă de la premisa absenței încrederii și urmărește crearea unui regim juridic bazat pe această premisă.

Deoarece încrederea și vulnerabilitatea sunt elemente des discutate în dreptul american al relațiilor fiduciare (relații juridice bazate pe încredere, cum este cazul mandatului), numeroase instanțe și juriști americani au calificat medicii ca fiind fiduciari, decurgând de aici o serie de obligații și răspunderi. Pe de altă parte, alte voci au susținut că trebuie făcută o distincție între încrederea din cadrul relațiilor de confidențialitate și cea din cadrul relațiilor fiduciare, iar medicii pot fi încadrați doar în cadrul primei categorii.

După cum știm, medicii sunt obligați să informeze pacienții cu privire la diferitele riscuri și alternative la tratamentul propus. Posibilitatea de a acționa în justiție personalul medical (medicul, medicul dentist, farmacistul, asistentul medical, moașa, sora medicală) pentru comportament profesional neglijent, inadecvat sau incompetent în exercitarea actului medical se bazează direct pe instituția încrederii. Aceste componente de bază ale dreptului medical nu sunt menite să susțină o relație de încredere sau de a o recâștiga odată ce a fost încălcată (fac parte, așadar, din paradigma atitudine de tip afirmativ). Rolul lor este acela de a pedepsi atunci când are loc o astfel de încălcare.

Din punct de vedere al valorilor sociale, încrederea în medici și instituții medicale este de dorit și trebuie promovată. Conservarea, justificarea și consolidarea relațiilor de încredere este un obiectiv important în cadrul legislației care reglementează domeniul sănătății și totodată reprezintă un obiectiv fundamental al eticii medicale.

TOP 3 CITATE

Where trust is primarily emotive and intensely interpersonal, there is little the law can do to influence the levele of trust at the margins.[4]

Trust, after all, is an attitude about motivations and expected outcomes, an attitude that colors one’s interpretation of experiences.[5]

Trust in the system of law replaces interpersonal trust in individuals.[6]

CE MI-A PLĂCUT:

Oferirea unei scheme analitice juridice a procesului de îngrijire medicală, prin sublinierea unor caracteristici fundamentale ale acestuia:

(1) Încrederea este esențială și inevitabilă în cadrul relațiilor medicale. Pacienții au nevoie și trebuie să aibă încredere, fără acest lucru o relație medicală nu se poate forma, iar dacă totuși se realizează este una complet disfuncțională.

(2) Dincolo de relațiile inerente care au loc în desfășurarea unui tratament medical, o relație de încredere medic-pacient poate conferi beneficii terapeutice prin activarea mecanismelor non-specifice și de auto-vindecare, ori prin intensificarea terapiilor active. Încrederea medicală are această capacitate instrumentală unică datorită conținutului său emoțional puternic, care rezultă din vulnerabilitatea profundă a bolii care dă naștere unei stări de optimism, de încredere.

(3) Dreptul medical poate și chiar implementează expectative cu privire la relațiile bazate pe încredere, aplică pedepse atunci când au loc încălcări ale acestei relații, facilitează psihologia încrederii dar la fel de bine poate compromite această relație.

(4) Aceste poziții legale intră uneori în conflict deoarece implementarea încrederii și pedepsirea situațiilor în care ea este încălcată diminuează componenta psihologică a încrederii.

(5) Obținerea celui mai bun compromis între pozițiile juridice concurente privitoare la încredere necesită adesea subtilitate, complexitate și informații empirice detaliate despre psihologia încrederii.

CE NU MI-A PLĂCUT:

Articolul oferă o scurtă introducere într-o materie complexă, care se află la granița dintre drept și medicină. Deși materia dreptului medical este una relativ nouă, temele de discuție care aveau ca subiect relațiile de încredere, constituiau o regularitate în cadrul eticii medicale dinainte de anii ’70. Este foarte util acest „reminder” însă ce lipsește articolului este faptul că nu abordează fluxul constant de provocări cu care se confruntă politica de sănătate publică datorită schimbările dese ale tehnologiei medicale, ale naturii bolilor, ale pieței, ale societății.


[1] Mark A. Hall, Law, Medicine and Trust, Stanford Law Review, Vol. 55, No. 2 (Nov., 2002), pp. 463-527. Disponibil aici.
[2] În astfel de situații se evidențiază componenta emoțională a încrederii.
[3] Este utilizată în S.U.A pentru a descrie un grup de activități destinate să reducă costul serviciilor de asistență medicală cu scop lucrativ și oferirea unei asigurări de sănătate, îmbunătățind în același timp calitatea actului de îngrijire.
[4] „Atunci când încrederea este în primul rând emoțională și interpersonală, influența dreptului asupra nivelului de încredere este nesemnificativă ”. Op. cit., p. 522.
[5] „Încrederea, în fond, este o atitudine cu privire la motive și la rezultate așteptate, o atitudine care influențează interpretarea experiențelor.”. Op. cit., p. 504.
[6] „Încrederea în sistemul de drept înlocuiește încrederea interpersonală.”. Op. cit., p. 514.


Cristian Goia

Aflaţi mai mult despre , ,

Puteţi publica şi dumneavoastră pe JURIDICE.ro. Publicăm chiar şi opinii cu care nu suntem de acord. Vă rugăm să vă familiarizaţi cu obiectivele şi valorile Societătii de Stiinţe Juridice, despre care puteti ciţi aici.
JURIDICE.ro este o platformă de exprimare. Publicarea nu semnifică asumarea de către noi a mesajului.

Pentru a publica vă rugăm să citiţi Condiţiile de publicare, Politica privind protecţia datelor cu caracter personal şi să ne scrieţi la adresa redactie@juridice.ro!









JURIDICE utilizează şi recomandă SmartBill

JURIDICE gratuit pentru studenţi

Securitatea electronică este importantă pentru avocaţi [Mesaj de conştientizare susţinut de FORTINET]

JURIDICE recomandă e-Consultanta, consultantul tău personal în finanţare


Lasă un răspuns

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

Important: Descurajăm publicarea de comentarii defăimatoare. Vor fi validate doar comentariile care respectă Politica JURIDICE.ro şi Condiţiile de publicare.