Noua competență materială de judecare în primă instanță a conflictelor individuale de muncă după intrarea în vigoare a noii Legi a dialogului social
17 februarie 2023 | Radu CĂTĂNICIU
Radu Cătăniciu
Procedura de soluţionare a conflictelor de muncă se stabileşte prin lege speciala, conform art. 232 Codul muncii.
Pana la intrarea in vigoare a noii Legi a diaologului social, legea speciala care reglementa soluționarea conflictelor colective și individuale de muncă era Legea nr. 62/2011 a dialogului social.
În data de 25.12.2022 a intrat în vigoare noua Legea a dialogului social nr. 367/2022, care a abrogat Legea nr.62/2011.
Noua lege a dialogului social nu mai reglementează soluționarea conflictelor individuale de muncă, ci s-a limitat la reglementarea procedurii de rezolvare a conflictelor colective de muncă (în Titlul VII, art. 120 – 174).
Deși în art. 188 din Legea nr. 367/2022 s-a impus obligația armonizării dispozițiilor contrare din Codul muncii cu cele ale noii Legi a dialogului social, până în prezent, nu s-a realizat acest lucru, astfel că nu există o lege specială care să reglementeze procedura de soluționare a conflictelor individuale de muncă.
Conflictele individuale de muncă sunt cele menționate în art. 268 alin. (1) lit. a) – d) Codul muncii – Legea nr. 53/2003.
În consecință, neexistând o lege specială în raport cu Codul muncii care să reglementeze soluționarea conflictelor indivuale de muncă, iar Codul muncii nu a fost armonizat cu noua legea dialogului social, rezultă că litigiile sus menționate se soluționează în baza prevederilor Codului muncii (Titlul XII, Jurisdicția muncii: art. 266 – 275 ) și ale Codului de procedură civilă.
Codul muncii nu conține norme speciale față de Codul de procedură civilă cu privire la competența materială a instanțelor în judecarea litigiilor de muncă (conflictele individuale), ci conține o normă cu caracter general în art. 269 alin. (1), care prevede că “judecarea conflictelor de muncă este de competenţa instanţelor judecătoreşti, stabilite potrivit legii.”.
Totodată, potrivit art. 275 Codul muncii, dispozițiile Titlului XII a acestui cod se completează cu dispozițiile Codului de procedură civilă.
În lipsa unor norme speciale în Codul muncii, cu privire la competența materială a instanțelor în judecarea conflictelor individuale de muncă, se aplică prevederile Codului de procedură civilă referitoare la competența materială a instanțelor judecătorești, conform art. 2 din acest cod.
În privința conflictelor individuale de muncă, în Codul de procedură civilă nu există nici o normă care să deroge de la competența generală a instanțelor stabilită în art. 94 – 96, astfel că vor fi competente material să judece în primă instanță aceste litigii:
– Judecătoria: litigiile neevaluabile în bani și cele evaluabile în bani în valoare de până la 200.000 lei inclusiv (conform art. 94 pct. 1 lit. k si pct. 3 Cod procedură civilă),
– Tribunalul: litigiile evaluabile în bani în valoare de peste 200.000 lei (conform art. 95 pct. 1 Cod procedură civilă).
Stabilirea competenței materiale a instanțelor este foarte importantă pentru angajator, deoarece în deciziile de sancționare sau de concediere a salariaților trebuie menționată obligatoriu instanța competentă la care se atacă decizia angajatorului, iar lipsa acestui element din decizie atrage nulitatea actului.
Revine legiutorului sarcina de a elabora noua lege specială privind soluționarea conflictelor individuale de muncă.
Avocat Radu Cătăniciu
