Secţiuni » Articole
Articole autoriRNSJESSENTIALSStudiiOpiniiInterviuriPovestim cărţi
Opinii

Covid-19 îngreunează exercițiul autorității părintești?
15.04.2020 | Raluca Isabelle PACIOAGĂ, Florentina OPREA

JURIDICE - In Law We Trust
Raluca Isabelle Pacioagă

Raluca Isabelle Pacioagă

Florentina Oprea

Florentina Oprea

În dreptul român, autoritatea părintească beneficiază de o reglementare expresă, cuprinsă în Cartea a II-a, Titlul IV, art. 483-512 din NCC [1], dispoziții care fac referire la definiția acesteia, durata, conținutul (drepturile și îndatoririle părintești), modul de exercitare și sancțiunea decăderii din exercițiul drepturilor părintești. În conținutul acestui articol nu vor fi detaliate aceste componente ale instituției în discuție, ele fiind obiectul a numeroase articole[2], lucrări doctrinare[3], regăsind linii directoare și în rândul jurisprudenței.[4]

Regula în materie este aceea a exercitării autorității părintești în comun, ea fiind exercitată numai în situații de excepție de către unul dintre părinți sau o alta persoană ori, după caz, instituție. Acest exercițiu în comun poate exista atât în situații de pace între soți (pe durata căsătoriei), cât și după desfacerea[5] acesteia. Nu în toate situațiile, exercițiul autorității părintești de către ambii părinți (foști soți) presupune și faptul unei locuințe comune pentru copilul minor cu aceștia. În cazul în care copilul are locuința stabilită la unul dintre foștii soți, celălalt are dreptul, conform art. 496 alin. (5) C. Civ., de a avea legături personale cu copilul său.

Pe durata acestei situații excepționale generată de pandemia Sars-CoV-2, exercițiul dreptului, de care se bucură părintele nerezident în locuința stabilită pentru copil, poate suferi limitări sau chiar suprimări, care îmbracă forma unor blocaje generate și de ura pe care o poartă părintele divorțat la care se afla minorul.

În cadrul dreptului familiei, unul dintre principiile care stau la temelia acestei discipline este cel al interesului superior al copilului[6], principiu care riscă grave atingeri pe durata acestui ‘război sanitar’. Starea de urgență[7] și măsurile de restricție instituite de autorități pot fi folosite de către unii dintre cei chemați să vegheze la respectarea acestui principiu-părinții, drept “armă” pentru răzbunare unilaterală. Riscul ca alienarea parentală[8] să prospere nu este unul scăzut. Pentru părintele titular al dreptului de a avea legături personale cu copilul său, ușa casei unde acesta din urmă locuiește, poate fi “închisă” pentru câteva motive în plus. În urma divorțului, în sufletul fiecăruia dintre soți rămâne un nucleu dur de sentimente negative care, adesea, este activat, determinând crearea unei drame pentru copilul care se află în imposibilitate de a-și vedea ambii părinți. Deși divorțul pune capăt căsătoriei și, implicit calității de soț, acesta nu are impact asupra calității de părinte. Cei doi foști soți rămân, împreună, părinții copilului lor, indiferent de parcursul și statutul lor ulterior.

Exercitarea autorității părintești pe timp de pandemie

In concreto, starea de urgență poate fi invocată între foștii soți pentru a-l împiedica pe părintele la care copilul nu locuiește în mod statornic să-și exercite dreptul său, fiind motivată de teama, pe care celălalt părinte o are pentru sine și pentru copil, de a nu se infecta cu Covid-19.

Teama este un sentiment inerent ființei umane și imposibil de înlăturat din sufletul oricui, cotele ei fiind, probabil, mai ridicate în această perioadă. Însă, această teamă, oricât de însemnată ar fi ea, nu devine justificată pentru părinte, ființă grijulie, fiind nepermisă orice ingerință în sfera intangibilă a interesului superior al copilului. Indiferent de argumentele invocate, precum “îmi este teamă să nu fie infectat, îmi este teamă de contaminare, este interzisă plasarea ta pe durata stării de urgență etc”, părintelui nerezident trebuie să îi fie deschisă ușa casei unde copilul său locuiește.

De îndată ce a fost anunțată starea de urgență, nedumerirea părinților a început: „copiilor le este mai bine să stea cu mine pentru că am o casă cu grădină, aș putea să nu-i duc la celălalt părinte în acest week-end?”, „aș putea să nu-i permit copilului să se vadă cu tatăl său, dacă el este doctor și, prin urmare, este deosebit de expus la Coronavirus?”, „fosta mea soție nu mă va lăsa să iau copiii miercuri, pentru că noul meu partener este bolnav, ce pot face?”[9]

Problema poate căpăta amploare atunci când unul dintre părinți este victimă Covid-19 sau face parte dintre persoanele expuse “în prima linie”. Nici in aceste cazuri, dreptul părintelui nerezident nu este suprimat, putând fi exercitat prin interacțiune digitală cu copilul său (Messenger, Whatsapp, Facebook, FaceTime etc).

Pe măsură ce copiii părinților separați obișnuiau să se întâlnească săptămânal cu părintele cu care nu locuiesc, organizarea vizitelor pe timpul pandemiei este puternic afectată.

Situația creată este una fără precedent, iar răspunsul la aceste întrebări nu este deloc ușor. Pentru a găsi cea mai bună soluție posibilă, trebuie să satisfacem două exigențe: starea de sănătate a copilului și dreptul acestuia de a avea legături personale cu ambii părinți.

Un prim răspuns la aceste întrebări a fost dat rapid prin comunicatul de presă al Ministerului Justiției al Franței din 2 aprilie 2020[10], care confirmă că în perioada de pandemie nu trebuie limitat dreptul părintelui de a-și vizita copilul și de a-l găzdui. Prin urmare, copiii trebuie, în principiu, să meargă la celălalt părinte în conformitate cu procedura stabilită prin hotărârea judecătorească.

Credem că răspunsul autorităților este unul satisfăcător în marea majoritate a cazurilor, când părinții nu sunt expuși în mod deosebit riscului prin activitatea pe care o exercită.

Derogările care trebuie respectate pe perioada pandemiei

O primă condiție impusă este faptul că dacă dreptul de a avea legături personale implică prezența unui terț, acesta trebuie suspendat.

Ministerul Justiției al Franței reamintește, de asemenea, că împiedicarea celuilalt părinte fără un motiv legitim de a avea legături personale cu copilul, sau refuzul de a înapoia copilul poate fi pasibilă de aplicarea unei pedepse.

Cu toate acestea, în comunicatul citat este menționat că aceste drepturi trebuie exercitate în conformitate cu instrucțiunile pentru ocrotirea sănătății publice:[11]
– să limiteze deplasările copilului, în special la distanțe lungi;
– să nu permită copilului să călătorească cu transportul public de la domiciliul unui părinte la celălalt;
– să împiedice copilul să intre în contact cu persoane vulnerabile.

Consultând site-ul Ministerului Justiției și al Ministerului Muncii și Protecției Sociale al României, nu am reușit să identificăm nici o informație la acest capitol. Dacă aparent acest subiect poate fi amânat pe mai târziu, în cazul în care pandemia s-ar extinde ar putea duce la consecințe ireversibile în raporturile copii-părinți. Așa cum am menționat și mai sus, starea de pandemie ar putea fi o oportunitate pentru părinții alienatori de a-și justifica ingerințele în viața copilului.

Luând în calcul cele menționate, legiuitorul român în contextul actual are o misiune grea, iar nouă nu ne rămâne decât să sperăm că se va interveni cât mai curând și în această filieră a dreptului, nelăsându-se mult așteptat.

Concluzie

În unele cazuri va fi ușor de văzut cum să adaptăm măsurile de protecție la situația particulară a familiei, spre exemplu, dacă unul dintre părinți lucrează ca și medic, asistent medial într-o unitate spitalicească de tratare a pacienților cu Covid-19, sau dacă a fost diagnosticat pozitiv, credem că autoritatea părintească va trebui să fie exercitată doar de către celălalt părinte, pe o perioadă nedeterminată, chiar și fără o hotărâre judecătorească în acest sens, pentru a proteja interesul superior al copilului.

În alte cazuri ar fi mai complicat să apreciem interesul superior al copilului. Astfel, dacă ne referim doar la condiții de viață mai bune: casă mai mare și curte, în defavoarea unui apartament.

Prin urmare, fiecare situație are dificultățile ei și trebuie apreciat in concreto interesul superior al copilului.

Situația economică, sanitară, politică, socială nu pot fi impedimente sau scuturi pentru abandonarea celei mai importante misiuni, aceea de părinte. Chiar dacă autoritățile au impus un set de măsuri restrictive, acestea nu suspendă obligațiile ce intră în conținutul autorității părintești, permițând chiar și deplasarea părintelui care nu locuiește împreună cu copilul său, de a-l vizita la acesta (motiv regăsit în cuprinsul declarației pe propria răspundere la punctul 3 [12]).

În concluzie, este importat a fi făcută distincția între distanțarea socială și distanțarea parentală. Cea dintâi este necesară pentru combaterea pandemiei, cea din urmă nu își găsește aplicare decât în cazurile de decădere din exercițiul drepturilor părintești, nefiind niciodată una totală.


[1] Adina Renate MOTICA, Alienarea parentală sau cum să crești un copil nefericit, disponibil aici [accesat la data de 13 aprilie 2020].
[2] Ioana NICOLAE, Considerații privind exercitarea autorității părintești și decăderea din exercițiul autorității părintești.
[3] M. AVRAM, Drept civil. Familia, ed. a 2-a revizuită și adăugită Ed. Hamangiu, București, 2016, Adina R. MOTICA, Dreptul civil al familiei. Raporturile nepatrimoniale, editia a 2-a, Ed. Universul Juridic, București, 2018.
[4] Autoritatea părintească şi exercitarea autorității părintești. Locuinţa copilului şi obligația de întreținere (NCPC, L. nr. 76/2012), disponibil aici , Dec. ÎCCJ (SC I) nr. 335/2015, [accesat la data de 13 aprilie 2020].
[5] Cătălina DICU, Divorțul părinților, drama copiilor. Rezidența alternantă – soluție sau disoluție?, disponibil aici [accesat la data de 13 aprilie 2020].
[6] Adina‐Renate MOTICA, Considerații privind aplicarea principiului ocrotirii „interesului superior al copilului” în caz de divorţ al părinților săi, disponibil aici [accesat la data de 13 aprilie 2020].
[7] Decret nr. 195 din 16 martie 2020 privind instituirea stării de urgență pe teritoriul României, MONITORUL OFICIAL nr. 212 din 16 martie 2020.
[8] Adina Renate MOTICA, op. cit., nota 1.
[9] Stéphanie TRAVADE LANNOY, La difficile question des allers et retours des enfants dont les parents sont séparés, en période de confinement, disponibil aici [accesat la data de 13 aprilie 2020].
[10] Disponibil aici [accesat la data de 13 aprilie 2020].
[11] Ibid.
[12] Disponibil aici [accesat la data de 13 aprilie 2020].


Raluca Isabelle Pacioagă
Florentina Oprea



PLATINUM+
PLATINUM Signature       

PLATINUM  ACADEMIC

GOLD                                

VIDEO STANDARD
Aflaţi mai mult despre , , , , , ,

Puteţi publica şi dumneavoastră pe JURIDICE.ro. Publicăm chiar şi opinii cu care nu suntem de acord. Vă rugăm să vă familiarizaţi cu obiectivele şi valorile Societătii de Stiinţe Juridice, despre care puteti ciţi aici.
JURIDICE.ro este o platformă de exprimare. Publicarea nu semnifică asumarea de către noi a mesajului.

Pentru a publica vă rugăm să citiţi Condiţiile de publicare, Politica privind protecţia datelor cu caracter personal şi să ne scrieţi la adresa redactie@juridice.ro!












Securitatea electronică este importantă pentru avocaţi
 Mesaj de conştientizare susţinut de FORTINET
JURIDICE utilizează şi recomandă SmartBill

Lex Discipulo Laus

Lasă un răspuns

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

Important: Descurajăm publicarea de comentarii defăimatoare. Vor fi validate doar comentariile care respectă Politica JURIDICE.ro şi Condiţiile de publicare.