Secţiuni » Articole
Articole autoriRNSJESSENTIALSStudiiOpiniiInterviuriPovestim cărţi
Opinii
PLATINUM+ PLATINUM Signature     

PLATINUM ACADEMIC
GOLD                       

VIDEO STANDARD
BASIC




5 comentarii

I, Daniel Blake…
15.04.2020 | Cosmin Flavius COSTAȘ

JURIDICE - In Law We Trust
Cosmin Flavius Costaș

Cosmin Flavius Costaș

Patria a dat liber serviciului public al justiției. Conform noului Decret nr. 240 din 14 aprilie 2020 al Președintelului României, starea de urgență se prelungește cu 30 zile, în perioada 15 aprilie – 14 mai 2020. În această perioadă, conform prevederilor din Anexa I a Decretului, procesele civile se suspendă de drept, iar în celelalte tipuri de procese nu se judecă decât în situații de urgență deosebită (de pildă în cauzele în care riscă să se împlinească termenul de prescripție pentru că nu s-a putut mai mult în ultimii 8 sau 10 ani și atunci riscurile sanitare devin surmontabile). La fel ca în luna anterioară, colegiile de conducere ale Curților de Apel și Înalta Curte de Casație și Justiție decid ele însele ce cauze sunt de urgență deosebită. În rest, #stămacasă, deloc sinonim cu #lucrămdeacasă.

Pentru cei care au venit mai târziu pe planetă, justiția s-a urnit lent la începutul anului după Sărbătorile de iarnă. Apoi a mai luat o pauză de proteste în raport de o preconizată reformă a sistemului de pensii aplicabil magistraților, procurorilor și personalului auxiliar al instanțelor. Nu știm cât a durat această pauză pentru că fiecare instanță a făcut ce-a tăiat-o adunarea generală a judecătorilor și pentru că oricum, vorba unei onorate doamne judecător, protestul va dura cât va fi nevoie. Din protest justiția a evoluat direct în starea de urgență, după vreo două săptămâni în care n-a fost stare de urgență dar oricum nu s-a judecat. Și după 15 mai se vede clar la orizont vacanța judecătorească în considerarea căreia orice cauză s-ar repune pe rol ar primi termen tot în octombrie. Tot pentru cei care în ultima lună n-au ieșit din casă, serviciul public al justiției n-a funcționat nici măcar în regim de avarie. Adică, in concreto și urmând orbește dispozițiile din Decretul nr. 195 din 16 martie 2020, nu s-au mai înregistrat dosare penale la Parchete pentru că polițiștilor li s-a transmis să nu mai vină cu ele, nu s-a procedat la regularizarea cererilor nou-introduse pentru că așa a decis Consiliul Superior al Magistraturii, nu s-au comunicat nici măcar hotărârile motivate pentru că grefierii și arhivarii sunt și ei sub imperiul stării de urgență, s-a blocat accesul justițiabililor în incinta oficiilor poștale din sediul instanțelor și se răspunde în dorul lelii la toate numerele de telefon cu tradiționalul Nu ați aflat că e stare de urgență, domnule avocat?

Cu alte cuvinte, riscăm ca o bună parte dintr-un an de zile să fim cu soluționarea proceselor de orice fel într-un fel de stand-by în care nimeni nu știe nici ce face justiția și nici la ce mai servește ea.

Cui servește această stare de lucruri? Evident nimănui. Dar pe cine afectează cel mai mult această stare de lucruri? La fel de evident, pe justițiabilii care își văd suprimat, la modul absolut, un drept fundamental: dreptul de acces la justiție.

Dacă ar fi să uzitez o formulă impersonală pe care o auzim de multe ori în sălile de judecată, aș spune așa: S-a greșit, nu s-a putut mai mult. Mi-e clar că s-a greșit, dar cred că se putea face mult mai mult. Și s-ar putea face în continuare dacă administratorii serviciului public al justiției, în frunte cu ministrul justiției, ar înțelege că justiția nu ar trebui să fie o glumă, iar serviciul public al justiției nu ar trebui să funcționeze precum compania națională de căi ferate (când, cum și dacă se poate). Strict pentru urechile celor care nu sunt prea ocupați să stea acasă și vor să audă, cred că ar putea fi avute în vedere cel puțin următoarele măsuri:

– Reluarea urgentă a procedurii de regularizare: În esență, reluarea procedurii de regularizare ar fi primul pas spre normalitate. Tocmai pentru că acum toată lumea are timp liber, pot fi îndeplinite mai ușor formalitățile administrative. Sancțiunea decăderii, prevăzută de Cod pentru neîndeplinirea obligațiilor fixate de instanță, este oricum inoperantă, dar în mod cert o parte semnificativă dintre justițiabilii cărora li se aduc în atenție obligațiile restante se vor conforma. În plus, așa cum redactarea și comunicarea hotărârilor judecătorești este permisă, se pot redacta în liniște întâmpinări sau note scrise, care grație serviciilor poștale sau modalităților moderne de comunicare pot ajunge facil la instanțe. Am fi practic în prezența unei veritabile proceduri de regularizare, în care toți participanții la proces ar putea folosi mai eficient această perioadă de izolare. În egală măsură, o societate în care indivizii au un grad de inteligență mediu ar înțelege faptul că blocarea dosarelor la instanțele de fond, din motive de pandemie, este o palmă pe obrazul fiecărui justițiabil. În fapt, toți angajații serviciului public al justiției sunt plătiți integral pentru a-și asuma exact aceleași riscuri pe care sunt chemați să și le asume notarii publici, executorii judecătorești și avocații consemnați la dispoziția serviciului public al justiției (conform art. X din O.U.G. nr. 29/2020).

– Asigurarea previzibilității judecării cauzelor: În acest moment, pentru justițiabili este esențial să aibă repere privind data la care activitatea judiciară va fi reluată și data la care litigiile suspendate (de drept) se vor relua efectiv. Formula cauzele se vor repune pe rol în termen de 10 zile de la încetarea stării de urgență este mult prea laxă și cu totul nesatisfăcătoare. În condițiile în care calendarul sanitar și calendarul măsurilor de ieșire treptată din izolare sunt anunțate public, iar măsuri de revenire graduală la normalitate se iau peste tot în lume, nu există niciun impediment ca instanțele judecătorești să furnizeze, de pe acum, informații despre data preconizată de reluare a fiecărei cauze. Acest lucru ar permite tuturor să-și organizeze agenda de așa manieră încât să nu existe suprapuneri de activități (pentru a da un exemplu simplu, un avocat a cărui cauză nu se va soluționa în 5 mai 2020 la Înalta Curte de Casație și Justiție are nevoie să știe acum când va fi reluată judecarea cauzei, atât pentru a putea concilia viitorul termen cu agenda sa judiciară, cât și pentru a lua măsuri administrative, ca de pildă modificarea biletului de avion deja achiziționat pentru data de 5 mai 2020 pentru termenul nou).

– Utilizarea inteligentă a mijloacelor de comunicare moderne, în cadrul unui sistem judiciar cu mai multe viteze: În opinia mea, este evident faptul că o soluție unică de asigurare a funcționării altfel a sistemului judiciar nu poate fi găsită într-o lună. Dar, acolo unde există disponibilitatea tuturor actorilor, unele procese se pot desfășura cu o viteză sporită. Un experiment judiciar derulat în această perioadă la Timișoara relevă faptul că audierea părților se poate face și în sistem de video-conferință, mai ales în procesele non-penale și în procesele ce nu implică audierea martorilor sau efectuarea unei cercetări la fața locului. Coronavirusul nu se transmite nici prin Skype, nici prin Zoom, nici prin Google Hangouts. Iar majoritatea acestor aplicații permit înregistrarea audio-video și chiar păstrarea întrebărilor sau chestiunilor puse în discuție printr-un instrument de tip chat sau Cu alte cuvinte, judecătorul chemat să tranșeze într-un litigiu e plasat chiar mai bine să pronunțe o soluție pentru că poate revedea dezbaterile, spre deosebire de situația în care, într-o ședință cu 80 de dosare, nu mai are la ora 18.00 energia necesară pentru a nota susținerile părților, oricât de seducătoare ar fi argumentele prezentate. Într-un număr mai vechi din The Economist se spunea că fie ne adaptăm la tehnologie, fie vom fi înlocuiți de ea. Ceea ce înseamnă că adaptarea tuturor la viteza tehnologiei e o necesitate, iar cei care solicită utilizarea tehnologiei acum nu sunt niște eretici demni să fie arși pe rugul lui Giordano Bruno.

– Prezentarea unui plan de recuperare în scurt timp a întârzierilor din sistemul judiciar: Din această perspectivă, fiindu-ne tuturor evident că anul acesta vom călători mai puțin și că în primele patru luni și jumătate ale anului ne-am odihnit mai mult, soluția logică ar fi renunțarea, în anul 2020, la celebra vacanță judecătorească din lunile iulie și august. Dacă Germania a renunțat în anul 2000 la vacanța judecătorească, cu siguranță acest lucru s-ar putea întâmpla și în România. Acest lucru ar permite recuperarea, măcar în parte, a întârzierilor din sistemul judiciar și ar evita supra-aglomerarea instanțelor din perioada ce va urma după ridicarea restricțiilor.

– Utilizarea fondurilor disponibile și a unor fonduri suplimentare pentru informatizarea activității judiciare: Din moment ce activitatea judiciară a fost redusă sau inexistentă o bună perioadă a acestui an, fondurile din bugetele instanțelor judecătorești pot fi folosite cu certitudine pentru informatizarea activității judiciare, cu prioritate pentru implementarea dosarului electronic la toate instanțele de judecată.

– Folosirea inteligentă a perioadei de relaxare judiciară pentru soluționarea unor cauze care aglomerează inutil sistemul judiciar: La o conferință organizată de Facultatea de Drept din Cluj-Napoca în noiembrie 2018, magistrații și procurorii se plângeau la unison că unele cauze repetitive precum renunțările la urmărirea penală aglomerează inutil rolul instanțelor. Ce perioadă mai bună decât aceea de liniște din vremea stării de urgență pentru a rezolva toate dosarele de acest tip aflate la Parchete și instanțe, cu citarea și audierea persoanelor interesate prin intermediul unei aplicații disponibile gratuit sau a aplicațiilor deținute și dezvoltate de serviciile de informații (acestea din urmă având și posibilitatea înregistrării utile a conversațiilor cu relevanță judiciară)?

În final, pentru că lipsa activității judiciare mi-a dat ocazia să mai revăd câte-un film excelent, singurul lucru pe care-l am de făcut este să vă citez din I, Daniel Blake (discursul de final, devenit un veritabil manifest, care a inspirat și titlul acestui articol) și să sper că acest discurs ne poate inspira pe toți să ne apărăm libertățile:

Nu sunt client, cumpărător, nici utilizator de servicii. Nu sunt leneș, ciubucar, cerșetor și nici hoț. Nu sunt un număr de asigurare sau un click pe ecran. Mi-am plătit dările, n-am avut restanțe și am fost mândru de asta. Nu mă ploconesc, dar îmi privesc vecinul în ochi și dacă pot îl ajut. Nu accept și nu caut să primesc de pomană. Numele meu este Daniel Blake. Sunt un om, nu un câine. Așa că îmi cer drepturile. Cer să mă tratați cu respect. Eu, Daniel Blake, sunt un cetățean, nimic mai mult, nimic mai puțin. Vă mulțumesc.

(Varianta originală, în limba engleză) I am not a client, a customer, nor a service user. I am not a shirker, a scrounger, a beggar, nor a thief. I am not a national insurance number, nor a blip on a screen. I paid my dues, never a penny short and proud to do so. I don’t tug the forelock, but look my neighbour in the eye and help him if I can. I don’t accept or seek charity. My name is Daniel Blake. I am a man, not a dog. As such, I demand my rights. I demand you treat me with respect. I, Daniel Blake, am a citizen, nothing more, nothing less. Thank you.

Notă: Pelicula I, Daniel Blake (2016), în regia lui Ken Loach, invită la o reflecție adâncă asupra relației dintre individ și stat și, în particular, asupra rolului justiției administrative în redobândirea unui sens reimaginat al cetățeniei (Nick O’Brien, “Administrative Justice in the Wake of I, Daniel Blake”, The Political Quarterly, vol. 89, nr. 1, ianuarie – martie 2018, pp. 82-91). Cu acest film, Ken Loach a câștigat trofeul Palme d’Or la Cannes în 2016.

Conf. univ. dr. Cosmin Flavius Costaș
Facultatea de Drept, UBB Cluj-Napoca

Aflaţi mai mult despre , , , ,

Puteţi publica şi dumneavoastră pe JURIDICE.ro. Publicăm chiar şi opinii cu care nu suntem de acord. Vă rugăm să vă familiarizaţi cu obiectivele şi valorile Societătii de Stiinţe Juridice, despre care puteti ciţi aici.
JURIDICE.ro este o platformă de exprimare. Publicarea nu semnifică asumarea de către noi a mesajului.

Pentru a publica vă rugăm să citiţi Condiţiile de publicare, Politica privind protecţia datelor cu caracter personal şi să ne scrieţi la adresa redactie@juridice.ro!







JURIDICE utilizează şi recomandă SmartBill

JURIDICE gratuit pentru studenţi

Securitatea electronică este importantă pentru avocaţi [Mesaj de conştientizare susţinut de FORTINET]

JURIDICE recomandă e-Consultanta, consultantul tău personal în finanţare


Au fost scrise până acum 5 de comentarii cu privire la articolul “I, Daniel Blake…”

  1. Marius PETER spune:

    „În această perioadă, conform prevederilor din Anexa I a Decretului, procesele civile se suspendă de drept, iar în celelalte tipuri de procese nu se judecă decât în situații de urgență deosebită (de pildă în cauzele în care riscă să se împlinească termenul de prescripție pentru că nu s-a putut mai mult în ultimii 8 sau 10 ani și atunci riscurile sanitare devin surmontabile)” – fake news

    • nu vă înțeleg comentariul, domnule judecător.

      Ce vreți să spuneți prin acel citat și apoi sintagma de fake news alăturat lui? Adică, mai precis, care este fake news-ul despre care vorbiți și de ce?

      Mulțumesc,

      • Marius PETER spune:

        Mă refeream la exemplul dat de autor referitor la cauzele ce presupun urgența deosebită, exemplu care nu are nici o legătură cu actul normativ indicat în articol (în concret cu art. 62 din Decretul nr. 240/2020 privind prelungirea stării de urgență pe teritoriul României).

        • Autorul spune: „În această perioadă, conform prevederilor din Anexa I a Decretului, procesele civile se suspendă de drept, iar în celelalte tipuri de procese nu se judecă decât în situații de urgență deosebită (de pildă în cauzele în care riscă să se împlinească termenul de prescripție pentru că nu s-a putut mai mult în ultimii 8 sau 10 ani și atunci riscurile sanitare devin surmontabile).”

          Care este acel exemplu dat de autor referitor la cauzele ce presupun urgență deosebită, exemplu care nu are nici o legătură cu actul normativ indicat în articol?

          Vă referiți la această sugestie, ce totuși nu este un exemplu de cauze ce presupun urgență deosebită? „– Folosirea inteligentă a perioadei de relaxare judiciară pentru soluționarea unor cauze care aglomerează inutil sistemul judiciar: La o conferință organizată de Facultatea de Drept din Cluj-Napoca în noiembrie 2018, magistrații și procurorii se plângeau la unison că unele cauze repetitive precum renunțările la urmărirea penală aglomerează inutil rolul instanțelor. Ce perioadă mai bună decât aceea de liniște din vremea stării de urgență pentru a rezolva toate dosarele de acest tip aflate la Parchete și instanțe, cu citarea și audierea persoanelor interesate prin intermediul unei aplicații disponibile gratuit sau a aplicațiilor deținute și dezvoltate de serviciile de informații (acestea din urmă având și posibilitatea înregistrării utile a conversațiilor cu relevanță judiciară)?”

          • Marius PETER spune:

            „Cauzele în care riscă să se împlinească termenul de prescripție pentru că nu s-a putut mai mult în ultimii 8 sau 10 ani și atunci riscurile sanitare devin surmontabile” – nu se încadrează, potrivit Decretul nr. 240/2020, printre cauzele care presupun urgență deosebită, în sensul acestui act normativ, deoarece potrivit art. 62 din Decret, prescripțiile, uzucapiunile și termenele de decădere de orice fel nu încep să curgă sau se suspendă pe toată durata stării de urgență.
            Deci aceste cauze (pe care autorul le dă ca exemplu de cauze care se judecă în această perioadă, considerate fiind de acesta de urgență deosebită), sunt de fapt suspendate de drept – potrivit voinței legiuitorului delegat, fără nici o intervenție a instanței de judecată.
            Prin urmare, să spui într-un articol de specialitate că „în cauzele în care riscă să se împlinească termenul de prescripție pentru că nu s-a putut mai mult în ultimii 8 sau 10 ani și atunci riscurile sanitare devin surmontabile”, reprezintă cauze care se judecă în perioada stării de urgență, atâta timp cât aceste cauze sunt de fapt suspendate de drept, prin voința legiuitorului, este un, după părerea mea, un veritabil fake news (adică o dezinformare).

Lasă un răspuns

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

Important: Descurajăm publicarea de comentarii defăimatoare. Vor fi validate doar comentariile care respectă Politica JURIDICE.ro şi Condiţiile de publicare.