Secţiuni » Articole
Articole autoriRNSJESSENTIALSStudiiOpiniiInterviuriPovestim cărţi
Opinii

A doua oară-i cu noroc – despre soarta termenelor în reglementarea Decretului nr. 240/2020
15.04.2020 | Cristian TĂNASĂ

JURIDICE - In Law We Trust
Cristian Tănasă

Cristian Tănasă

Analizând Decretul nr. 240 din 14 aprilie 2020, s-ar putea spune fie că legiuitorul nostru nu a urmărit cu interes conferința online „Urgența în drept” organizată de Facultatea de Drept a Universității din București în perioada 30-31 martie 2020 înainte să redacteze decretul, fie că nu a înțeles nimic din ce s-a discutat la acea conferință.

Unul dintre punctele de interes abordate de profesorii Traian Briciu și Marian Nicolae viza chestiunea curgerii, suspendării ori întreruperii termenelor de prescripție, uzucapiune sau decădere, substanțiale, procesuale sau de orice alt fel, concluzia fiind aceea că, din pricina urgenței, legiuitorul fie a lăsat anumite situații nereglementate, fie le-a supus riscului apariției anumitor controverse.

Două săptămâni mai târziu – vreme suficientă pentru a depista eventualele scăpări ale reglementării oferite de Decretul nr. 195/2020 – legiuitorul nu doar că nu remediază neajunsurile, ba chiar pare să le adâncească și mai mult.

Art. 62 din noul decret, spre deosebire de art. 41 din decretul anterior, prevede că „prescripțiile, uzucapiunile și termenele de decădere de orice fel, altele decât cele prevăzute la art. 63 alin. (12), nu încep să curgă, iar, dacă au început să curgă, se suspendă pe toată durata stării de urgență, dispozițiile art. 2.532 pct. 9 teza a II-a din Legea nr. 287/2009 privind Codul civil sau alte dispoziții legale contrare nefiind aplicabile”.

Textul art. 63 alin. (12) din Decretul nr. 240/2020 prevede, ceva mai larg decât omologul său din art. 42 alin. (6) din Decretul nr. 195/2020, că termenele prevăzute de lege pentru efectuarea actelor de procedură sau pentru exercitarea plângerilor, contestațiilor și căilor de atac de orice fel în cauzele prevăzute la alin. (11), aflate în curs la data prelungirii stării de urgență, se întrerup, urmând a curge noi termene, de aceeași durată, de la data încetării stării de urgență. În cauzele prevăzute la alin. (11) în care au fost declarate căi de atac până la data emiterii prezentului decret, dosarele se înaintează instanței competente după încetarea stării de urgență”.

Cu alte cuvinte, legiuitorul dorește să clarifice modul în care trebuiau citite textele din decretul anterior: în ciuda formulării foarte largi, nu toate termenele de decădere se suspendă sau nu încep să curgă, excepție făcând acelea care se află în curs în data de 15.04.2020, în legătură cu o pricină de drept (deci care nu este de urgență deosebită, conform listei întocmite de colegiul de conducere al fiecărei curți de apel).

Din aceste clarificări pe care legiuitorul, în buna sa intenție, a dorit să le furnizeze, se nasc, însă, câteva probleme.

1. Cum s-ar putea afla în curs un termen de decădere de ordin procesual în data de 15.04.2020?

Pentru a analiza această chestiune, trebuie întâi să amintim felul în care se împărțeau termenele de decădere de ordin procesual sub imperiul Decretului nr. 195/2020.

Pe de o parte, existau termenele de decădere aflate în curs la momentul începerii stării de urgență, care s-au întrerupt în virtutea art. 42 alin. (6) din decretul anterior și care urmau să curgă din nou la momentul încetării stării de urgență.

Pe de altă parte, existau termenele de decădere care încă nu începuseră să curgă la momentul începerii stării de urgență (e.g. hotărârea supusă căilor de atac nu fusese comunicată). Aceste termene nu se aflau sub sfera de reglementare a art. 42 alin. (6), însă, printr-o interpretare extensivă și ratio legis, s-a apreciat că ele nu vor începe să curgă pe toată durata stării de urgență în virtutea art. 41 din decret.

În data de 15.04.2020, starea de urgență s-a prelungit, astfel că niciunul dintre termenele descrise anterior nu a început să curgă la momentul intrării în vigoare a Decretului nr. 240/2020. Prin urmare, niciunul dintre aceste termene nu va fi reglementat de art. 63 alin. (12) din noul decret, întrucât nu se află în curs la data prelungirii stării de urgență. Utilizând aceeași interpretare precum cea propusă anterior, conchidem că aceste termene nu vor începe să curgă nici în baza noului decret, însă în virtutea art. 62 – ele sunt termene de decădere de ordin procesual (deci de orice fel), altele decât termenele de decădere de ordin procesual aflate în curs în data de 15.04.2020.

Acum, însă, trebuie să descoperim care sunt acele termene de decădere de ordin procesual care se puteau afla în curs la data prelungirii stării de urgență.

O primă situație ar putea fi aceea în care o anumită cauză figura pe lista celor de urgență deosebită și care se judecă, termenul de decădere a început să curgă, iar după prelungirea stării de urgență (însă până la împlinirea termenului) colegiul de conducere al curții de apel în circumscripția căreia se judeca pricina respectivă a eliminat cauza de pe lista celor de urgență deosebită, iar procesul s-a suspendat de drept.

O altă situație ar putea fi generată, în viziunea legiuitorului, de elementele de noutate introduse prin art. 63 alin. (12) – termenele pentru exercitarea plângerilor, contestațiilor. De exemplu, dacă s-a comunicat un proces-verbal de constatare a contravenției anterior prelungirii stării de urgență, este posibil ca legiuitorul să fi apreciat că termenul de contestare a început să curgă la data comunicării și s-ar întrerupe abia în virtutea art. 63 alin. (12) din noul decret. În realitate, însă, acest termen de decădere nu a început să curgă sub decretul anterior, în virtutea art. 41 și nici sub imperiul noului decret nu va începe să curgă, însă nu în virtutea art. 63 alin. (12), ci a art. 62. Aceeași soluție este valabilă și pentru contestațiile la executare unde, deși actul contestat a fost comunicat, termenul nu începuse să curgă. De altfel, o interpretare în sensul în care termenul pentru formularea contestației la executare a curs sub imperiul vechiului decret ar conduce la un rezultat absurd – dacă este în curs la data prelungirii stării de urgență, se întrerupe, iar dacă s-a împlinit deja, ghinion!

Prin urmare, sub rezerva de a-mi fi scăpat vreo situație în care este posibil ca un termen de decădere de ordin procesual să fi evadat de sub reglementarea decretului anterior și să se afle în curs la data prelungirii stării de urgență, textul art. 63 alin. (12) din Decretul nr. 240/2020 nu pare să aibă vreo rațiune juridică.

2. Cum s-ar putea afla în curs, la data de 15.04.2020, un termen de prescripție, de uzucapiune sau de decădere de orice fel, altul decât cele reglementate de art. 63 alin. (12) din Decretul nr. 240/2020?

Aceeași dilemă expusă anterior este aplicabilă și în privința mențiunii din art. 62 din noul decret, privitoare la termenele aflate în curs – care se suspendă.

Lucrurile sunt ceva mai simplu de observat în acest caz, întrucât art. 41 din decretul anterior suspenda sau amâna începutul oricărui termen de prescripție, de uzucapiune sau de decădere pe durata stării de urgență. Or, câtă vreme starea de urgență nu a încetat, cum ar putea un astfel de termen să fie în curs?

Punem, însă, această teză pe seama unei precauții deosebite de care legiuitorul dă dovadă în aceste vremuri delicate.

3. Dacă se suspendă sau nu încep să curgă toate termenele de decădere de orice fel, cu excepția celor de ordin procesual, aflate în curs la data prelungirii stării de urgență și în legătură cu o pricină suspendată de drept, ce se întâmplă cu termenele de decădere de ordin procesual în legătură cu pricinile de urgență deosebită și care se judecă?

Interpretarea literală a art. 62 din Decretul nr. 240/2020 ar mai putea conduce și la concluzia că sunt supuse suspendării sau amânării începutului toate termenele de decădere de ordin procesual cu excepția celor reglementate de art. 63 alin. (12) din decret – care se întrerup. Or, acest din urmă text, așa cum am arătat, vorbește despre termene de decădere de ordin procesual, aflate în curs la data instituirii stării de urgență, în legătură cu pricinile suspendate de drept.

Ar rezulta, deci, că un termen de decădere de ordin procesual în legătură cu o pricină de urgență deosebită se suspendă sau nu începe să curgă, deși pricina se judecă?

Evident, această concluzie contravine și interpretării sistematice – căci în articolul imediat următor legiuitorul ne arată care sunt pricinile care se judecă – dar și ratio legis – căci pricinile de o urgență deosebită nu s-ar putea judeca daca termenele nu curg.

Iată, deci, o altă dovadă a superficialității noii reglementări.

Avocat Cristian Tănasă

PLATINUM+
PLATINUM Signature       

PLATINUM  ACADEMIC

GOLD                                

VIDEO STANDARD
Aflaţi mai mult despre , , , , , ,

Puteţi publica şi dumneavoastră pe JURIDICE.ro. Publicăm chiar şi opinii cu care nu suntem de acord. Vă rugăm să vă familiarizaţi cu obiectivele şi valorile Societătii de Stiinţe Juridice, despre care puteti ciţi aici.
JURIDICE.ro este o platformă de exprimare. Publicarea nu semnifică asumarea de către noi a mesajului.

Pentru a publica vă rugăm să citiţi Condiţiile de publicare, Politica privind protecţia datelor cu caracter personal şi să ne scrieţi la adresa redactie@juridice.ro!












Securitatea electronică este importantă pentru avocaţi
 Mesaj de conştientizare susţinut de FORTINET
JURIDICE utilizează şi recomandă SmartBill

Lex Discipulo Laus

Lasă un răspuns

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

Important: Descurajăm publicarea de comentarii defăimatoare. Vor fi validate doar comentariile care respectă Politica JURIDICE.ro şi Condiţiile de publicare.