JURIDICE.ro
JURIDICE

CEDO. Andreea-Marusia Dumitru împotriva României. Încălcarea dreptului la viață în contextul utilizării armelor de către poliție și al duratei anchetei penale. Prof. univ. dr. Iulia Motoc, membru în completul de judecată
15.04.2020 | JURIDICE.ro

JURIDICE - In Law We Trust

În hotărârea Camerei pronunțată în cauza Andreea-Marusia Dumitru împotriva României (cererea nr. 9637/16), Curtea europeană a Drepturilor Omului a decis, cu unanimitate:

Încălcarea articolului 2 (dreptul la viață) din Convenția europeană a drepturilor omului, sub aspectul substanțial și procedural.

Cauza se referă la eficacitatea și durata anchetei în urma rănilor prin împușcare suferite de către reclamantă în noiembrie 2005, într-o gară de mărfuri, în timpul unei operațiuni de poliție. Curtea a constatat că au trecut mai mult de nouă ani și trei luni între evenimentele din 8 noiembrie 2005 și hotărârea definitivă din 25 februarie 2015.

Pe de o parte, nu se poate afirma că ancheta efectuată în cadrul procedurii referitoare la operațiunea poliției din 8 noiembrie 2005 a fost rapidă și eficientă. Pe de altă parte, în contextul absenței unor reglementări precise privind utilizarea armelor de foc și a deficientelor în pregătirea operațiunii de poliție, ofițerul de poliție în cauză nu a luat suficiente măsuri de precauție pentru a proteja viața.

Principalele fapte

Reclamanta, doamna Andreea-Marusia Dumitru, cetățean român, s-a născut în 1990 și locuiește în Bujoru.

La 8 noiembrie 2005, doamna Dumitru – pe atunci în vârstă de cincisprezece ani – și mama ei, în drum spre casă, au trecut printr-o gară de marfă. În timp ce traversa platforma unui vagon, doamna Dumitru a fost rănită prin împușcare. Potrivit Guvernului, agenții de poliție fuseseră alertați pentru a dispersa un grup de aproximativ 90 de persoane de etnie romă care urmau să fure resturi de metale depozitate într-un tren de marfă. Tot din afirmațiile Guvernului, reiese ca doamna Dumitru și mama ei au făcut parte din acest grup. Doamna Dumitru a fost dusă la serviciul de urgență de către membrii familiei. Ea a suferit o operație constând in îndepărtarea unei părți a ficatului. În 2006 și 2007, ea a fost internată de mai multe ori din cauza sechelelor rănii suferite in urma acestui eveniment.

La 8 decembrie 2005, secția de poliție (transporturi) a lansat o anchetă privind-o pe doamna Dumitru, care era acuzată că a participat la furtul de fier vechi. Pe 3 iulie 2012, Parchetul a infirmat actul de acuzare, nici un element nu corobora acuzația respectiva. La 1 august 2006, reclamanta a formulat o plângere cu privire la tentativa de omor. La 4 august 2009, Parchetul de pe lângă Tribunalul București a pronunțat neînceperea urmăririi penale, pe motiv că ofițerul de poliție în cauză a acționat în condiții de legitima apărare. Pe 28 iunie 2010, Curtea de Apel București a admis contestația reclamantei și a dispus redeschiderea anchetei. Prin ordonanța din 31 iulie 2014, Parchetul de pe lângă Înalta Curte a dispus clasarea plângerii. Parchetul a considerat că polițistul în cauză a folosit arma de foc în scop de autoapărare, ca parte a unei sarcini de restabilire a ordinii publice. La data de 25 februarie 2015, judecătoria București a respins contestația doamnei Dumitru formulata împotriva acestei ordonanțe.

Capetele de cerere, procedura și compunerea Curții

Invocând articolul 2 (dreptul la viață), reclamanta se plânge că a fost rănită de un ofițer de poliție. De asemenea, ea se plânge că ancheta deschisă în acest sens nu a fost în conformitate cu obligațiile procedurale ale statului pârât. Bazându-se pe articolul 6 (dreptul la un proces echitabil), reclamanta se plânge si de durata anchetei, despre care susține că este excesivă. Cererea a fost introdusa in fata Curții europene a Drepturilor Omului la 11 februarie 2016. Hotărârea a fost pronunțată de o Cameră formată din șapte judecători compusă din:
Jon Fridrik Kjølbro (Danemarca), președinte,
Iulia Antoanella Motoc (România),
Branko Lubarda (Serbia),
Carlo Ranzoni (Liechtenstein),
Stéphanie Mourou-Vikström (Monaco),
Georges Ravarani (Luxemburg),
Fart Paczolay (Ungaria),
precum și Andrea Tamietti, grefier de secție.

Hotărârea Curții

Articolul 2

Aspectul material

Este de necontestat faptul că polițistul implicat a folosit o armă, provocând răni care au pus în pericol viața reclamantei. Curtea este de acord ca acest polițist și colegul său au fost chemați să intervină împotriva unei tentative de furt la stația de marfă și că s-au confruntat cu un grup de indivizi al căror comportament era imprevizibil. Curtea consideră că nu este necesar să se analizeze motivul prezenței reclamantei la fața locului. În sensul examinării aspectului utilizării armei, în conformitate cu articolul 2, este importat de reținut că reclamanta a suferit vătămări care i-au pus viața în pericol.

Curtea reamintește că, așa cum a concluzionat deja, cadrul legislativ românesc care reglementa utilizarea armelor de foc și a muniției nu era suficient pentru a oferi nivelul de protecție a dreptului la viață necesar în societățile democratice contemporane din Europa (cauzele Soare și altii, 22 februarie 2011 și Gheorghe Cobzaru, 25 iunie 2013). Curtea observă că aceste dispoziții interne erau încă în vigoare la data faptelor în cazul de față și că legile care reglementează organizarea și funcționarea poliției și care reglementează utilizarea armelor și a muniției nu au suferit nicio modificare. Curtea a concluzionat că, la data faptelor in cauza de fata, legislația națională nu conținea nicio dispoziție care să reglementeze utilizarea armelor de foc în contextul operațiunilor poliției, cu excepția cerinței de somație și că aceasta nu conținea nicio recomandare privind controlul și pregătirea operațiunilor în cauză.

Astfel, în ceea ce privește pregătirea operațiunii de poliție din 8 noiembrie 2005, Curtea a observat că situația de la gara de mărfuri era cunoscută la cel mai înalt nivel al poliției. Furturile aveau loc zilnic in acel loc, iar uneori erau comise de copii. Curtea a considerat că secția de poliție a avut suficient timp pentru a lua măsurile necesare pentru a combate aceste furturi. Prin urmare, Curtea consideră că autoritățile române nu au făcut tot posibilul pentru a reduce la minimum utilizarea forței letale și posibilele pierderi de vieți. În plus, cu excepția procedurii împotriva reclamantei, nu a fost deschisă nicio altă anchetă în acest caz. Nu au fost luate nici măsuri de precauție pentru a asigura colectarea și păstrarea anumitor dovezi. Examinările tehnice și medico-legale nu au avut loc decât după câțiva ani după fapte, ceea ce nu a permis autorităților de anchetă să ia decizii clare.

Prin urmare, Curtea consideră că nu se poate spune că autoritățile au încercat cu adevărat să stabilească ceea ce s-a întâmplat exact în timpul intervenției poliției din 8 noiembrie 2005. Omisiunile atribuite autorităților au determinat Curtea să respingă argumentul guvernului potrivit căruia rănile reclamantei ar fi fost cauzate accidental in timpul reacției de autoapărare a agentului de poliție în cauză. Având în vedere aceste elemente, Curtea consideră că poliția nu a luat suficiente precauții pentru a proteja viața reclamantei, în contextul lipsei unor reglementări clare privind utilizarea armelor de foc de către poliție, precum și al deficientei în pregătirea operațiunilor poliției.

Prin urmare, Curtea a concluzionat la încălcarea articolului 2, sub aspectul material.

Aspectul procedural

Curtea a observat că ancheta a fost deschisă în urma plângerii reclamantei, dar că a suferit numeroase deficiențe din faza inițială. În hotărârea sa din 28 iunie 2010, însăși Curtea de Apel București a notat unele dintre aceste deficiențe. Prima examinare medico-legală nu a avut loc până la 3 martie 2009, la mai mult de trei ani și trei luni de la evenimente și nu a vizat aspectele legate de circumstanțele și caracteristicile împușcăturii. Deficiențele în administrarea probelor, coroborate de pierderea probelor esențiale, au afectat, prin urmare, caracterul adecvat al anchetei. În ceea ce privește independența și imparțialitatea anchetatorilor, Curtea a menționat că, inițial, ancheta a fost încredințată secției de poliție în care lucra ofițerul de poliție în cauză. Cu toate acestea, acea secție de politie nu a luat nicio măsură. În scopul imparțialității anchetei, procurorul șef a dispus transferul dosarului către Parchetul de pe lângă Înalta Curte. Acest parchet a solicitat efectuarea mai multor expertize, a efectuat o reconstituire a faptelor și a procedat la o nouă interogare a parților și a martorilor. Prin urmare, investigațiile efectuate sub autoritatea parchetului de pe lângă Înalta Curte nu prezintă nicio problemă de respectare a Convenției in sensul garanțiilor de independența și de imparțialitate.

Cu toate acestea, Curtea observă că au trecut mai mult de nouă ani și trei luni între evenimentele din 8 noiembrie 2005 și hotărârea definitivă pronunțată de Tribunalul București, la 25 februarie 2015. In aceste condiții, nu se poate afirma ca ancheta efectuată în legătură cu operațiunea poliției din 8 noiembrie 2005 a fost rapidă și eficientă.

Prin urmare, Curtea a concluzionat și la o încălcare a articolului 2 sub aspectul său procedural.

Articolul 6 § 1

Având în vedere motivele pentru care s-a constatat o încălcare a articolului 2 sub aspectul său procedural, Curtea consideră că nu se impune o analiza separată sub aspectul articolului 6 § 1 din Convenție.

Satisfacția echitabilă (articolul 41)

Curtea a decis că România să plătească reclamantei 25.000 EUR pentru daune morale și 3.270 EUR pentru cheltuieli de judecata.

Aflaţi mai mult despre , , , ,

Puteţi publica şi dumneavoastră pe JURIDICE.ro. Publicăm chiar şi opinii cu care nu suntem de acord. Vă rugăm să vă familiarizaţi cu obiectivele şi valorile Societătii de Stiinţe Juridice, despre care puteti ciţi aici.
JURIDICE.ro este o platformă de exprimare. Publicarea nu semnifică asumarea de către noi a mesajului.

Pentru a publica vă rugăm să citiţi Condiţiile de publicare, Politica privind protecţia datelor cu caracter personal şi să ne scrieţi la adresa redactie@juridice.ro!









JURIDICE utilizează şi recomandă SmartBill

JURIDICE gratuit pentru studenţi

Securitatea electronică este importantă pentru avocaţi [Mesaj de conştientizare susţinut de FORTINET]

JURIDICE recomandă e-Consultanta, consultantul tău personal în finanţare


Lasă un răspuns

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

Important: Descurajăm publicarea de comentarii defăimatoare. Vor fi validate doar comentariile care respectă Politica JURIDICE.ro şi Condiţiile de publicare.