Examen de capacitate al ÎCCJ. La proces, Iliescu zice că n-a fost Președinte. Instanța supremă tot așa o zice?
7 februarie 2023 | Antonie POPESCU
Antonie Popescu
La termenul din 27 ianuarie 2023 al disjungerii Dosarului Revoluției, judecătorul de Cameră Preliminară al instanței supreme a ridicat din oficiu – urmând a se pronunța vineri, 10 februarie, asupra acesteia – excepția de necompetență materială a Înaltei Curți de Casație și Justiție față de susținerea inculpaților în sensul că, la datele comiterii faptelor reținute în Rechizitoriul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, nu aveau o calitate care să atragă judecarea cauzei la Înalta Curte, adică nicio funcție executivă de Președinte sau ministru.
Aceștia au invocat faptul că Decretul-Lege nr. 2/1989 privind constituirea, organizarea şi funcţionarea Consiliului Frontului Salvării Naţionale (CFSN) şi a consiliilor teritoriale ale FSN s-a publicat in Monitorul(?) / Buletinul(!) Oficial nr. 4 abia în data de 27 decembrie 1989.
Totuși, Iliescu & comp. s-au autoproclamat ca fiind noii conducători ai țării, „emanați ai Revoluției”, și, indubitabil, din seara zilei de 22 Decembrie 1989, după ce au dat de la orele 16:00 lovitura de Revoluție, nu de Stat, urmare a ședinței de lucru de la acea oră, desfășurată la Ministerul Apărării Naționale, AU EXERCITAT PUTEREA EXECUTIVĂ la cel mai înalt nivel, de GUVERN-are, chiar dacă în provizorat.
Știm că decretele au fost scrise de mână și că au produs efecte imediate în ceea ce îl privește pe Ceaușescu și executarea hotărârii sale de condamnare pe 25 decembrie 1989… și cercetarea penală ar fi trebuit să ne spună…
Nici nu știm când a putut fi tipărit acest Monitor… Într-o practică mai veche comunistă, Legea nr. 363/1947 a fost „publicată” într-un Monitor Oficial “bis” tipărit abia la sfârșitul lunii ianuarie 1948. 
Este cunoscută jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului (CEDO) în cauze precum Ilașcu și alții c. Federației Ruse și RepMoldova – hotărârea fiind o capodoperă care trebuie studiată la orice facultate de Drept si de Istorie – și în alte câteva zeci de hotărâri generate de conflictul de la Nistru, regimul separatist și militarii ruși staționați ilegal, până la recenta hotărâre din cauza Manole & Postica.
Practica evocată a reținut răspunderea pentru acte și fapte de guvernare, într-un teritoriu și la un moment dat, chiar și de către civili si militari care au exercitat puterea de facto…
Iliescu susține că nu era Președinte, dar semna decrete în locul lui Ceaușescu și contra acestuia, legifera și dădea ordine de comandant suprem chiar armatei care îi predase puterea…
Iliescu nu era decât Președintele CFSN, dar suna la Ambasada URSS de la București, după cum declara în direct și la o oră de vârf, doar ca „să le spunem cine suntem și ce vrem”…
În realitate, așa cum aprecia și constituționalistul Eleodor Focșeneanu în magistrala sa lucrare „Istoria Constituțională a României (1859 – 2003)” –ediția a IV-a – Editura Eikon, București, 2018 –, Proclamația / Comunicatul CFSN către Țară este un act, cu valoare constituțională, de abrogare (majoritatea acceptă că în cea mai mare parte) a textului constituțional din 1965 – a se vedea Capitolul I, „Revoluția din 16-22 decembrie 1989”, Secțiunea I, „Puterea postrevoluționară” (pp. 229-233).
Astfel, raportat la exercitarea acestor prerogative pe aceste temeiuri de drept, inclusiv pe baza voinței postinsurecționale și a plebiscitului prin TVR (chiar viciat de diversiune și minciună), Iliescu & complicii NU se pot feri de Judecata Înaltei Curți. Rămâne doar ca Înalta Curte să nu se ferească de judecata lor!
Până la urmă, Curtea de Apel București are experiența judecării unor inculpați pentru crime împotriva umanității în cauzele Vișinescu, Ficior și Ursu… adică și bine și rău… doar după faptă, dacă ține neapărat Înalta Curte să fie judecat Iliescu doar astfel „degradat”, în aceeași găleată cu șefii de pușcărie și gardienii… Și nu cu colegii lui, intelectualii din CPEx…
Înalta Curte, dacă vrea să facă DREPTATE, NU poate scăpa de dosar și să-l decline după 30 de ani și după ce s-a declarat competentă să-l judece – chiar pe vidul de putere și pe dreptul socialist rămas în vigoare și neignorând Dreptul internațional și obligația generală de respectare a drepturilor omului.
În cazul declinării competenței și trimiterii dosarului la Curtea de Apel, percepția publică despre Înalta Curte va fi însă una dezastruoasă, de spălare pe mâini precum Pilat din Pont sau de complicitate cu Iliescu & comp. – vorbim de aceeași Curte, foarte atentă cu ceea ce ar scrie presa când este vorba de oportunitatea ori de motivarea unor măsuri ca arestarea preventivă pentru fapte mai Putin grave decât cele din dosarul Decembrie ‘89! – și nu știm cine vrea sa mențină sau să augmenteze o astfel de imagine sau percepție a Justiției în societate!
Pe cadrul juridic precar al tranziției prelungite, după obiceiurile pământene de reglementare stufoasă și contradictorie cu care pare că ne-am fi obișnuit, în pofida jurisprudenței CEDO sau încercând să o respecte, Înalta Curte poate pronunța oricare dintre următoarele două soluții:
a) să se considere competentă, situație în care reține și judecă dosarul în mod just;
b) să-și decline competența, soluție definitivă, cu trimiterea dosarului la instanța pe care o va aprecia ca fiind competentă.
Declinându-și competența, Înalta Curte de astăzi va rata și șansa de a proceda precum Înalta Curte de Casație si Justiție a Regatului României în renumitul Proces al Tramvaielor din București (1912) sau precum Curtea Supremă a Statelor Unite în speța Marbury vs. Madison (1803), când s-a considerat că instanța supremă, chiar și pe o cale pretoriană, trebuie să-și asume ca instanță de control judiciar, inclusiv judecarea conformității cu Constituția a unor norme juridice – controlul constituționalității având până atunci niște limite care trebuiau atinse și depășite pentru o soluție justă!
Înalta Curte va trebui să se pronunțe având drept călăuză nu doar jurisprudența proprie anterioară în materie, de la dosarele Ceaușescu și CPEx, ci toată practica judiciară existentă până astăzi, hotărârile CEDO, cele din celebrele procese invocate și chiar și curajul dreptății din aceste procese – dând prioritate respectării dreptului fundamental în fața procedurilor.
Avocat Antonie Popescu
- Flux integral: www.juridice.ro/feed
- Flux secţiuni: www.juridice.ro/*url-sectiune*/feed
Pentru suport tehnic contactaţi-ne: tehnic@juridice.ro
