ÎCCJ. Acordul de recunoaștere a vinovăției. Procedura remediu
14 februarie 2023 | Camelia SUTIMAN
Camelia Sutiman
Potrivit art. 479 C. proc. pen., acordul de recunoaştere a vinovăţiei are ca obiect recunoaşterea faptei şi acceptarea încadrării juridice pentru care a fost pusă în mişcare acţiunea penală şi priveşte felul şi cuantumul pedepsei, precum şi forma de executare a acesteia, respectiv felul măsurii educative ori, după caz, soluţia de renunţare la aplicarea pedepsei sau de amânare a aplicării pedepsei.
Dispoziţiile art. 482 C.proc.pen. enumeră conţinutul acordului de recunoaştere a vinovăţiei, iar prevederile art. 484 alin. (1) C. proc. pen. stipulează că, în ipoteza în care, acordului de recunoaştere a vinovăţiei îi lipseşte vreuna din menţiunile prevăzute la art. 482 sau nu au fost respectate condiţiile prevăzute de art.483, instanţa dispune acoperirea omisiunilor în cel mult 5 zile şi sesizează în acest sens conducătorul parchetului care a emis acordul.
În speţă, Curtea de apel a respins acordul de recunoaştere a vinovăţiei reţinând că procurorul a omis să stabilească în cadrul acestuia durata pedepselor complementare pentru fiecare dintre infracţiunile reţinute în sarcina inculpatului, să interzică dreptul de a exercita funcţia de executor judecătoresc, atât ca pedeapsă complementară, cât şi ca pedeapsă accesorie, să menţioneze data de la care se va începe executarea pedepsei complementare, respectiv a pedepsei accesorii, să menţioneze una dintre cele trei unităţi prevăzute în baza de date a Ministerului Justiţiei – Direcţia de Probaţiune, în cadrul căreia inculpatul ar urma să presteze muncă neremunerată în folosul comunităţii, să clarifice încadrarea juridică aferentă infracţiunii de delapidare și să instituie măsuri asiguratorii în temeiul art. 249 C. proc. pen.
Înalta Curte observă că aspectele de nelegalitate identificate de instanţa de fond ca motive pentru respingerea acordului de recunoaştere a vinovăţiei reprezintă, în realitate, omisiuni care ar putea fi acoperite în procedura remediu instituită de dispoziţiile art. 484 alin. (1) C. proc. pen.
Or, instanţa de fond a procedat la respingerea acordului în mod direct, fără a dispune sesizarea conducătorului parchetului care a emis acordul, în vederea acoperirii omisiunilor, încălcând astfel dispoziţiile art. 484 alin. (1) C. proc. pen., care sunt obligatorii pentru judecător. (Decizia nr. 78 din 14 aprilie 2022, pronunțată de Secția penală a Înaltei Curți de Casație și Justiție)
Av. Camelia Sutiman, SĂVESCU & ASOCIAȚII
