Secţiuni » Articole
Articole autoriRNSJESSENTIALSStudiiOpiniiInterviuriPovestim cărţi
Opinii
PLATINUM+ PLATINUM Signature     

PLATINUM ACADEMIC
GOLD                       

VIDEO STANDARD
BASIC





Derogare de la Pactele pentru apărarea drepturilor și libertăților omului
21.04.2020 | Alexandru CUNA

JURIDICE - In Law We Trust
Alexandru Cuna

Alexandru Cuna

De la inceputul anului 2020, lumea se confrunta cu ceea ce ar putea fi cel mai mare pericol al ultimilor 100 de ani – asa numita pandemie Coronavirus (Covid-19), care se raspandeste cu o viteza incredibila pe toata suprafata planetei.

Acest studiu isi propune sa analizeze aceasta noua situatie in care se afla statele semnatare ale pactelor: Conventia Europeana a Drepturilor Omului (CEDO), Pactul International cu privire la Drepturile Civile si Politice (PIDCP) si Declaratia Americana a Drepturilor si Indatoririlor Omului (DADIO). In aceasta perioada, unele state au decis sa deroge de la anumite drepturi si libertati ale omului ocrotite de aceste pacte.

Dispozitiile art. 15 (2) CEDO se refera la faptul ca nici o derogare nu va putea fi facuta de la urmatoarele articole: art. 2 (Dreptul la viata), art. 3 (Interzicerea torturii), art. 4 (paragraful 1 –Interzicerea sclaviei) si art. 7 (Nicio pedeapsa fara lege).

De asemenea art. 4 (2) din Pactul International cu privire la Drepturile Civile si Politice (PIDCP), mentioneaza cat se poate de clar ca nici o derogare de la urmatoarele articole nu este permisa: art. 6 (Dreptul la viata), art. 7 (interzicerea torturii, a pedepselor sau a unor tratamente crude, inumane, degradante, art. 8 paragraful 1 si 2 (interzicerea sclaviei, a comertului cu sclavi, a mentinerii unei persoane in servitute), art. 11 (interzicerea pedepsei cu inchisoarea in cazul nerespectarii unei obligatii contractuale), art. 15 (interzicerea condamnarilor pentru actiuni sau omisiuni care nu constituiau un act delictuos, potrivit dreptului national sau international, in momentul in care au fost savarsite), art. 16 (recunoasterea personalitatii juridice pretutindeni pentru orice om), art. 18 (libertatea de gandire, de constiinta si a religiei).

Si nu in ultimul rand, art. 27 din Declaratia Americana a Drepturilor si Indatoririlor Omului (DADIO), stabileste imposibilitatea de derogare de la anumite drepturi, respectiv: art. 3 (dreptul la personalitate juridica), art. 4 (dreptul la viata), art. 5 (interzicerea tratamentelor inumane), art. 6 (interzicerea sclaviei), art. 9 (interzicerea condamnarilor pentru actiuni sau omisiuni care nu constituiau un act delictuos, potrivit legilor, in momentul in care au fost savarsite), art. 12 (libertatea constiintei si a religiei), art. 17 (drepturile unei familii), art. 18 (dreptul de a avea un nume), art. 19 (drepturile copilului), art. 20 (dreptul de a avea o nationalitate), art. 23 (dreptul de a participa la guvernare) – de a fi reprezentat, de a alege si de a fi ales.

Dupa cum se poate observa, cele trei pacte au acelasi scop – de a proteja drepturile si libertatile omului. Insa, protejeaza aceste pacte oare in mod egal si in acelasi timp aceleasi drepturi si libertati?

Daca ar fi sa ne raportam la disp. art. 15 (2) CEDO si la disp. art. 4 (2) PIDCP, observam ca acest din urma articol prevede o lista ceva mai generoasa a drepturilor care nu fac obiectul nici unei derogari in cazul unei stari de urgenta. Acele drepturi nepermise de la derogare la care face referire art. 11 (interzicerea pedepsei cu inchisoarea in cazul nerespectarii unei obligatii contractuale) si art. 18 (libertatea de gandire, de constiinta si a religiei) din Pactul International prin comparatie cu Conventia Europeana, par sa nu fie impiedicate de la derogare de catre aceasta din urma.

Sa luam exemplul art. 9 CEDO (libertatea de gandire, de constiinta si de religie), articol care conform disp. art. 15 (2) CEDO poate face obiectul unei derogari in caz de stare de urgenta. Acest lucru inseamna ca un stat care a solicitat derogarea in acelasi timp si de la Conventia Europeana (fara a specifica in mod concret drepturile care ar putea fi incalcate) si de la Pactul International se va afla intr-o situatie inedita.

Voi incerca sa prezint aceasta situatie prin raportare la Republica Letonia, care a uzat de acest drept de derogare prev. de art. 15 CEDO in luna martie a acestui an[1], si tot in luna martie (16 martie) a inteles sa uzeze si de art. 4 al Pactului International [2], informand ca drepturile de la care intelege sa deroge sunt cele prevazute de art. 12 (neingradirea libertatii de miscare), art. 17 (interzicerea de imixtiuni arbitrare sau ilegale in viata particulara, in familia, domiciliul sau corespondenta sa), art. 21 (dreptul la intrunire pasnica ) din Pactul International.

Intr-un document adresat Consiliului Europei intitulat Note Verbale [3], Guvernul Leton a tinut sa informeze de la ce articole din Conventie intelege sa deroge (art. 8, 11, art. 2 din Protocolul 4). Printre masurile pe care Guvernul Letoniei le-a adoptat ca urmare a declararii starii de urgenta, s-au numarat:
– suspendarea cursurilor scolare, accesul altor persoane in spitale
– accesul in institutiile de ajutor social si a locurilor de detentie de asemenea a fost restrictionat
– toate evenimentele publice, reuniunile si adunarile au fost anulate si interzise, si de asemenea libertatea de miscare a fost restrictionata
– adunarile religioase de asemenea au fost mult restrictionate.

Daca ar fi sa ne raportam la Conventia Europeana, adunarile religioase pot face obiectul unei derogari, insa nu acelasi lucru l-am putea spune despre restul tratatelor care nu dau aceasta posibilitate.

In acest moment, pentru simplul fapt ca Letonia a interzis aceste adunari religioase (nu mai mult de 50 de persoane), sunt incalcate disp. art. 18 din Pactul International, intrucat cetatenilor le este interzis sa isi manifeste religia sau convingerile individual sau colectiv, in public sau in particular. Am putea fi tentati sa spunem ca si disp. art. 21 din acelasi Pact International au fost incalcate, insa Letonia a inteles sa deroge de la acestea. De mentionat este faptul ca in acele Note Verbale adresate Consiliului Europei, Letonia a facut referire la articolele pe care intelege sa le incalce, art. 9 nefiind inclus pe aceasta lista, ceea ce conduce la idee ca si acest art. 9 din Conventia Europeana este incalcat, desi aparent el nu este inclus pe lista art. 15 (2).

O alta abordare decat cea a Letoniei este cea a unor tari precum Romania si Armenia, care tot in acele Note Verbale, nu au facut nici o referire la articolele din Conventia Europeana care ar putea fi incalcate ca urmare a decretarii starii de urgenta. Nu trebuie sa omitem faptul ca pentru Romania obligatia de respectare a pactelor si tratatelor intenationale de protectie a drepturilor omului este una primordiala si prioritara, aspect ce rezulta din art. 20 din Constitutia Romaniei, articol pe care celalalte tari care au derogat acum pe stare de urgenta de la conventie nu il au in a lor Constitutie (Romania imprumutand acest articol de la Spania).

Observam asadar practici diferite ale statelor atunci cand ne referim la restrictiile impuse cetatenilor in cazul unei stari de urgenta. Fiecare pact stabileste ce drepturi si libertati nu pot face obiectul vreunei derogari in cazul unui pericol care pune in pericol viata cetatenilor.

In jurisprudenta Curtii Europene a Drepturilor Omului, atunci cand s-a analizat o stare de urgenta, Curtea s-a referit doar la situatii de razboi, atac terorist, tentativa de lovitura de stat militara.

Acelasi lucru se poate spune si de Pactul International sau de Conventia Americana, pentru ca nici unul din aceste pacte nu se refera la o pandemie medicala ca la un pericol ce poate pune in primejdie viata.

In acest moment avem de-a face cu o situatie fara precedent care afecteaza toti cetatenii in mod egal. Unele tari par sa se „grabeasca” in a deroga de la anumite drepturi si libertati in functie de pactele pe care acestea le-au semnat. Daca avem de-a face cu totii cu acelasi inamic/pericol, daca majoritatea statelor au declarat o stare de urgenta din dorinta de a limita raspandirea acestui virus, de ce nu pot aceste state sa actioneze de aceeasi maniera pentru garantarea, ocrotirea drepturilor si libertatilor cetatenilor lor?

Drepturile si libertatile cetatenilor nu ar trebui tratate precum o moneda de schimb in functie de jurisdictia fiecarui cetatean, pentru ca un astfel de tratament conduce, iata, la inechitati. Cei indreptatiti ar trebui sa analizeze cu atentie felul in care guvernele, din dorinta de a-si proteja cetatenii, cu sau fara intentie ajung sa le incalce anumite drepturi si libertati.


[1] A se vedea aici.
[2] Derogations by States Parties from Article 21 ICCPR and Article 11 ECHR on the Basis of the COVID-19 Pandemic. A se vedea aici.
[3] Latvia Note Verbale. A se vedea aici.


Avocat Alexandru Cuna

* Prezentul articol a fost scris ca urmare a lecturarii citatelor disponibile aici si aici.

Aflaţi mai mult despre , , , , ,

Puteţi publica şi dumneavoastră pe JURIDICE.ro. Publicăm chiar şi opinii cu care nu suntem de acord. Vă rugăm să vă familiarizaţi cu obiectivele şi valorile Societătii de Stiinţe Juridice, despre care puteti ciţi aici.
JURIDICE.ro este o platformă de exprimare. Publicarea nu semnifică asumarea de către noi a mesajului.

Pentru a publica vă rugăm să citiţi Condiţiile de publicare, Politica privind protecţia datelor cu caracter personal şi să ne scrieţi la adresa redactie@juridice.ro!







JURIDICE utilizează şi recomandă SmartBill

JURIDICE gratuit pentru studenţi

Securitatea electronică este importantă pentru avocaţi [Mesaj de conştientizare susţinut de FORTINET]

JURIDICE recomandă e-Consultanta, consultantul tău personal în finanţare


Lasă un răspuns

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

Important: Descurajăm publicarea de comentarii defăimatoare. Vor fi validate doar comentariile care respectă Politica JURIDICE.ro şi Condiţiile de publicare.