Divorțul din perspectiva animalelor de companie
29 noiembrie 2022 | Romina CATANĂ
Romina Catană
Instituția partajului din perspectiva animalelor de companie reprezintă o problemă controversată ivită de regulă în urma divorțului. În timp ce lucrurile evoluează, este necesară actualizarea legislativă în sensul schimbării percepției asupra animalelor de companie, acestea neputând fi privite în continuare ca fiind niște obiecte neînsuflețite, partajabile precum un simplu bun.
Cary Grant spunea că divorțul este „un meci jucat de avocați”… Acest lucru reprezintă un adevăr parțial, astfel că desfacerea căsătoriei poate avea loc, astfel cum este prevăzut de legiuitor, pe care judiciară, ori prin acordul soților. Divorțul prin acordul soților poate avea loc în fața ofițerului de stare civilă pe de o parte, ori în fața unui notar, pe de altă parte.[1]
Atâta vreme cât ambii soți sunt capabili a-și exprima consimțământul liber și neviciat, nefiind puși sub interdicție, aceștia sunt liberi să apeleze la divorțul pe cale judiciară, indiferent de faptul dacă există sau nu copii minori și indiferent de durata căsătoriei.
Deși ca regulă partajul bunurilor are loc concomitent cu divorțul, acesta poate avea loc și ulterior sau chiar anterior desfacerii căsătoriei, fiind vorba despre două proceduri separate.
În procedura partajului, legea stipulează expres[2] bunurile ce intră în comunitatea de bunuri (pentru situația în care soții optează pentru comunitatea legală de bunuri la începutul căsătoriei), poziția animalului de companie fiind un aspect controversat. Animalele de companie sunt privite ca bunuri de către legiuitor, astfel încât partajul lor va fi văzut asemănător partajului unei cărți, spre exemplu, ori a unei mașini.
Ca regulă, divorțul ce implică animale de companie poate fi unul complex, cu multe provocări, fiecare parte dorindu-și să obțină custodie totală asupra animalului de companie. În vederea evitării, prevenirii unei situații neplăcute de acest fel, este posibilă redactarea unui contract prenupțial care să cuprindă clauze referitoare la exercitarea custodiei animalelor în caz de divorț precum și a aspectelor adiacente (posibile vizite, cheltuieli de îngrijire și altele). În caz contrar, vor fi aplicate clauzele generale în materie, respectiv tratarea unui animal de companie precum bunurile mobile.
Puternicele emoții implicate în relația stăpâni-animale au fost demonstrate printr-un studiu[3] care a constatat faptul că 85% dintre persoanele care au câini și 76% dintre cei care au ales pisicile ca animale de companie le oferă un tratament similar celui de membru de familie.
În anul 2019 a avut loc divorțul dintre soții Giarrusso[4] care au ales ca animale de companie de-a lungul căsniciei lor doi câini. La desfacerea căsătoriei, aceștia, timp de doi ani au luptat fiecare pentru custodie exclusivă, menționând faptul că sunt dispuși să facă compromisuri asupra oricărui aspect legat de divorț, cu excepția animalelor de companie.
Un alt exemplu relevant este cazul soților Goldstein[5] care s-au luptat vreme de doi ani pentru custodia celor trei câini și două pisici. Pentru aceștia era de neconceput faptul că animăluțele erau privite la fel ca obiectele din casă, iar în repetate rânduri au preferat să nesocotească hotărârile judecătorești prin care erau obligați să predea animăluțele celuilalt soț, decât să le piardă.
Această schimbare de percepție asupra relației om-animal a determinat și schimbarea legislativă a multor state în sensul privirii animalelor la divorț mai mult ca membrii de familie, în Alaska[6] deja fiind aplicabilă legea, exemplu urmat de New York[7] și California[8], iar în alte state propunerile legislative de acest fel sunt în proces de lucru.
Având în vedere implicația emoțională, legiuitorul spaniol[9] a stabilit faptul că începând cu anul 2022 animalele de companie nu vor mai fi privite la partaj ca obiecte, ci vor fi văzute ca „ființe vii înzestrate cu sensibilitate”. Consecința va fi aceea că în cadrul unui partaj, judecătorul va trebui să analizeze interesul și bunăstarea animalului și să stabilească custodia exclusivă sau alternativă, posibile vizite dar și îngrijirile necesare.
Într-o lume dezvoltată în care animalele de companie au devenit atât de apropiate de stăpâni, legislația trebuie să țină pasul cu această actualitate și să reglementeze în consecință instituția custodiei asupra animalelor de companie. Este irațional pentru un stăpân să își privească animalul de companie inclus în masa de bunuri partajabile alături de mobila unei case spre exemplu.
Este necesar ca legislația națională să fie aliniată cu prevederile sus menționate de legea spaniolă. Această lege trebuie privită ca pe o reușită a societății, dar în același timp și ca pe o soluție practică, luând în considerare controversele existente în această materie. Este necesară existența unei practici unitare la nivel național, pentru ca scopul justiției să fie atins, iar instituția partajului în urma divorțului să fie una simplificată din această perspectivă.
[1] Codul civil art. 373
[2] Codul civil art. 339-340
[3] Disponibil aici
[4] Disponibil aici
[5] Disponibil aici
[6] Disponibil aici
[7] Disponibil aici
[8] Disponibil aici
[9] Disponibil aici
Avocat Romina Catană
- Flux integral: www.juridice.ro/feed
- Flux secţiuni: www.juridice.ro/*url-sectiune*/feed
Pentru suport tehnic contactaţi-ne: tehnic@juridice.ro
