Supremația, prioritatea și preeminența Internetului
11 ianuarie 2023 | Andrei SĂVESCURezumat: Internetul stă la baza funcționării relațiilor sociale care constituie obiect al reglementărilor Uniunii Europene. Atât Jurnalul Oficial al Uniunii Europene însuși, dar și Numeroase reglementări ale Uniunii Europene se bazează pe internet, în sensul că ele nu ar putea funcționa în lipsa mijloacelor de comunicație moderne. Mai mult decât atât, versiunea autentică a Jurnalului Oficial al Uniunii Europene este versiunea electronică, publicată online.
Abstract: The Internet is the basis of the functioning of social relations that are the subject of European Union regulations. Both the Official Journal of the European Union itself and numerous European Union regulations are based on the Internet, in the sense that they could not function without modern means of communication. Moreover, the authentic version of the Official Journal of the European Union this electronic version, published online.
1. Internet cu “i” mare. Cuvântul Internet trebuie scris cu literă mare, ca un nume propriu. Internetul este suprem, prioritar și, deja, preeminent. Nu doar că Internetul este foarte mare, el este astăzi atât de important încât societatea omenească, așa cum este ea azi în Europa, este imposibil să existe în lipsa Internetului. Preeminența Internetului nu este inextricabilă, ci vădită. Iată în continuare câteva exemple.
2. Legile depind de Internet. Potrivit art. 1 alin. 2 din Regulamentul (UE) nr. 216/2013 al Consiliului din 7 martie 2013 privind publicarea electronică a Jurnalului Oficial al Uniunii Europene, numai Jurnalul Oficial publicat în format electronic (denumit în continuare „ediția electronică a Jurnalului Oficial”) este autentic și produce efecte juridice. Potrivit art. 2 alin. 1 din același Regulament, așa cum a fost el modificat prin Regulamentul (UE) 2018/2056, ediția electronică a Jurnalului Oficial poartă o semnătură electronică calificată sau un sigiliu electronic calificat, astfel încât publicul să poată verifica în mod adecvat caracterul autentic al ediției electronice a Jurnalului Oficial.
3. Identificarea ființelor. Utilizarea documentelor false în Uniunea Europeană este în creștere, din cauza numărul mare de oameni, numărului mare de documente și lipsei de informare cu privire la ce este veritabil și ce este fals, într-un spațiu european mare și divers. Fraudarea documentelor și frauda de identitate implică producerea și utilizarea de documente false și utilizarea unor documente autentice obținute în mod fraudulos, iar documentele false sunt un instrument infracțional multifuncțional. Luând în considerare necesitatea existenței și accesibilității consultării unor informații de înaltă calitate privind posibilele puncte de detecție, în special privind elementele de securitate și caracteristicile fraudei, precum și o actualizare frecventă a respectivelor informații, a fost elaborat Regulamentul (UE) 2020/493 al Parlamentului European și al Consiliului din 30 martie 2020 privind sistemul Documente false și autentice online (FADO). Sistemul FADO asigură stocarea electronică, schimbul rapid și validarea informațiilor referitoare la documente autentice și false. Având în vedere că depistarea documentelor false este importantă nu doar pentru autorități, ci și pentru cetățeni, organizații și în general pentru mediul de afaceri, a fost creat și într-un registru public online al documentelor autentice de călătorie și de identitate, cunoscut sub denumirea de PRADO. Cu titlu anecdotic, dar relevant, menționăm și Regulamentul (UE) nr. 576/2013 al Parlamentului European și al Consiliului din 12 iunie 2013 privind circulația necomercială a animalelor de companie. Actul normativ european se referă animalul care își însoțește proprietarul sau o persoană autorizată în timpul circulației necomerciale și care rămâne pe durata unei astfel de circulații necomerciale în responsabilitatea proprietarului sau a persoanei autorizate. Animalele de companie pot circula într-un stat membru dintr-un teritoriu sau o țară terță numai dacă, printre altele, sunt marcate prin implantarea unui transponder, adică un dispozitiv pasiv de identificare cu ajutorul frecvenței radio, numai pentru citire. Oamenii nu sunt animalele de companie ale Internetului.
4. Formatul lizibil pentru om. Potrivit Regulamentului (UE) 2020/1056 al Parlamentului European și al Consiliului din 15 iulie 2020 privind informațiile electronice referitoare la transportul de mărfuri, absența unui cadru juridic uniform la nivelul Uniunii care să impună autorităților competente să accepte informațiile relevante referitoare la transportul de mărfuri în formă electronică, era principalul motiv al lipsei progresului în ceea ce privește simplificarea și îmbunătățirea eficienței schimburilor de informații, care sunt posibile prin intermediul mijloacelor electronice disponibile. În schimb, acceptarea de către autoritățile competente a informațiilor în formă electronică cu specificații comune facilitează nu numai comunicarea dintre autoritățile competente și operatorii economici, ci și, indirect, dezvoltarea unei comunicări electronice uniformizate și simplificate între întreprinderi în întreaga Uniune Europeană, având ca efect reduceri semnificative ale costurilor administrative pentru operatorii economici și, în special, pentru IMM-uri, care reprezintă marea majoritate a întreprinderilor de transport și de logistică din Uniune. În concepția legiuitorului european, este important ca toate autoritățile competente să aibă acces direct și în timp real la informațiile de reglementare relevante în format electronic. În acest scop, precum și în conformitate cu principiul „digital în mod implicit”, astfel cum se menționează în comunicarea Comisiei din 19 aprilie 2016 intitulată „Planul de acțiune al UE privind guvernarea electronică 2016-2020 – Accelerarea transformării digitale a guvernării”, utilizarea mijloacelor electronice ar trebui să devină principala modalitate pentru schimbul de informații de reglementare între operatorii economici și autoritățile competente. Așadar, regulamentul are scopul de a facilita și încuraja furnizarea de informații între operatorii economici și autoritățile competente prin mijloace electronice. Acest regulament introduce o noțiune care merită o mențiune specială: “format lizibil pentru om”, adică o modalitate de prezentare a datelor în formă electronică ce poate fi utilizată ca informație de către o persoană fizică fără a necesita o prelucrare ulterioară. În vreme ce comunicarea între operatorii economici și autorități se face prin mijloace tehnice și utilizând un limbaj complex, din domeniul fizicii și matematicii, informațiile relevante trebuie să poată fi înfățișate și într-un format lizibil pentru om. Cu alte cuvinte, și la nivelul acestei reglementări este vizibilă preocuparea pentru diminuarea complexității, în așa fel încât tehnologia informației să fie accesibilă pentru un număr cât mai mare de oameni.
NOU! Despre bani în profesii juridice: avocați, executori, notari, consilieri juridici și alți profesioniști ai dreptului
10 septembrie ⁞ Corpus et Animus - Funcția juridică & Consilierii juridici bancari în lumina Regulamentului BNR nr. 8/2024
12 septembrie ⁞ Start Curs Expert Achiziții Publice 2024
13 septembrie ⁞ Ultimele evoluții jurisprudențiale privind prescripția răspunderii penale
14 septembrie ⁞ JURIDICE.ro Premier Golf Day
16 septembrie ⁞ Accidentul de muncă în toate formele de răspundere juridică
18 septembrie ⁞ Școala Superioară de Cadre
23 septembrie ⁞ Fraudarea creditorilor – eficacitatea mijloacelor actuale pentru combaterea ei
25 septembrie ⁞ Noutățile Legii nr. 214/2024 – ce efecte poate avea semnătura electronică
26 septembrie ⁞ JURIDICE by Night. Golden Season edition
30 septembrie ⁞ Avocatura: onorariu orar vs. onorariu global
5 octombrie ⁞ Start Curs INGENIO de pregătire pentru Barou, INM & Magistratură, Notariat și Licență
21 octombrie ⁞ Abilitățile de negociere: un moft sau o necesitate?
31 octombrie ⁞ JURIDICE by Night. Mystic Night. Halloween edition
23 noiembrie ⁞ Start Curs Admitere INM/ Magistratură & Avocatură 2025
28 noiembrie ⁞ JURIDICE by Night. Autumn Allure edition
2025 ⁞ The Congress / The biggest legal event
5. Transfrontalier Business Imago. Potrivit Regulamentului (UE) nr. 952/2013 al Parlamentului European și al Consiliului din 9 octombrie 2013 de stabilire a Codului vamal al Uniunii, Comisiei Europene, care are sarcina de a asigura condiții uniforme de punere în aplicare regulamentului, i se conferă competențe de executare pentru a stabili, printre altele, modalitățile tehnice pentru dezvoltarea, întreținerea și utilizarea sistemelor electronice. De fapt, potrivit regulamentului, în materie vamală alte mijloace decât tehnicile de prelucrare electronică a datelor ar putea fi utilizate în special cu titlu tranzitoriu, atunci când sistemele electronice necesare nu sunt încă operaționale. Bineînțeles, scopul este simplificarea procedurilor vamale, iar simplificarea procedurilor vamale într-un mediu electronic impune o partajare a responsabilităților între autoritățile vamale ale diferitelor state membre. În orice caz, regula este ca declarațiile vamale, dar nu numai, să fie întocmite pe cale electronică. Textual, art. 6 alin. 1 din regulament statuează că toate schimburile de informații, precum declarațiile, cererile sau deciziile, între autoritățile vamale și între operatorii economici și autoritățile vamale, precum și stocarea acestor informații, în conformitate cu legislația vamală, se efectuează prin utilizarea tehnicilor de prelucrare electronică a datelor. Întreg Titlul IX al regulamentului se referă la sisteme electronice și simplificări.
6. Serafismul plăților. Regulamentul (UE) 2021/1230 al Parlamentului European și al Consiliului din 14 iulie 2021 privind plățile transfrontaliere în Uniune are ca scop să preveni fragmentarea piețelor de plată, prin instituirea principiului egalității comisioanelor. Această idee simplă este în realitate complexă în practică, întrucât tipologia plăților este largă, astfel încât pentru fiecare categorie de operațiune de plată transfrontalieră ar trebui să fie identificată o plată națională care are caracteristici identice sau foarte similare cu plata transfrontalieră. Ar putea fi folosite, printre altele, următoarele criterii de identificare a plății naționale care corespund unei plăți transfrontaliere: canalul de inițiere, de executare și de finalizare a plății, gradul de automatizare, orice formă de garantare a plății, statutul clientului și relația cu prestatorul serviciilor de plată sau instrumentul de plată utilizat. Reglementarea definește „plata națională” ca fiind o operațiune de plată prelucrată electronic, inițiată de către un plătitor, de către sau printr-un beneficiar al plății, în cazul în care prestatorul de servicii de plată al plătitorului și prestatorul de servicii de plată al beneficiarului plății au sediul în același stat membru, iar „plată transfrontalieră” ca fiind o operațiune de plată prelucrată electronic, inițiată de către un plătitor, de către sau printr-un beneficiar al plății, în cazul în care prestatorul de servicii de plată al plătitorului și prestatorul de servicii de plată al beneficiarului plății au sediul în state membre diferite. Ideea centrală a regulamentului este, potrivit art. 3 alin. 1, următoarea: comisioanele percepute de un prestator de servicii de plată de la un utilizator de servicii de plată pentru plățile transfrontaliere în euro sunt identice cu comisioanele percepute de acel prestator de servicii de plată pentru plățile naționale corespunzătoare de aceeași valoare efectuate în moneda națională a statului membru în care își are sediul prestatorul de servicii de plată al utilizatorului serviciului de plată. Deși regulamentul pare foarte strict, aplicabilitatea sa practică are un dinamism special, din cauză că el prevede că statele membre stabilesc regimul sancțiunilor aplicabile în cazul încălcării lui și adoptă toate măsurile necesare pentru a se asigura că acestea sunt aplicate. Firește, regulamentul prevede și că sancțiunile, care vor fi stabilite și aplicate de state, trebuie să fie efective, proporționale și cu efect de descurajare.
7. Reguli mai simple și mai restrictive de libertate. Alături de oferirea de soluții care încearcă uniformizarea reglementărilor, legiuitorul european s-a preocupat și de elaborarea unor norme conflictuale, care să soluționeze problemele care se ivesc în legătura cu legea aplicabilă. Dezvoltarea interacțiunilor între oameni și organizații aflate în state diferite ridică, în mod firesc, problema legii aplicabile, problemă care apare din cauza disparităţilor dintre normele de fond ce reglementează anumite aspecte în diferite sisteme de drept. Această problemă se manifestă și la nivelul statelor membre ale Uniunii Europene. Diferenţele dintre legislaţiile naţionale ale statelor membre pot cauza probleme afacerilor, adică pot constitui un obstacol pentru buna funcţionare a pieţei interne. Prin urmare, este nevoie de ameliorarea predictibilității rezultatelor litigiilor, de certitudine în privinţa legii aplicabile şi de libera circulaţie a hotărârilor judecătorești și altor acte jurisdicționale. În acest sens, Uniunea Europeană a elaborat un set de soluții cu caracter general, cuprinse în Regulamentul (CE) nr. 593/2008 al Parlamentului European și al Consiliului din 17 iunie 2008 privind legea aplicabilă obligațiilor contractuale (Roma I). În esență, consecvent promovării principiului respectării libertății, în speță al libertății de alegere, legiuitorul european instituie, prin art. 3 din regulament, regula potrivit căreia contractul este guvernat de legea aleasă de către părți. Această alegere trebuie să fie expresă sau să rezulte, cu un grad rezonabil de certitudine, din clauzele contractuale sau din împrejurările cauzei. Bineînțeles, prin alegerea lor, părțile pot desemna legea aplicabilă întregului contract sau numai unei părți din acesta. Soluția este identică în dreptul român, unde, potrivit art. 1169 Cod civil, părţile sunt libere să încheie orice contracte şi să determine conţinutul acestora, în limitele impuse de lege, de ordinea publică şi de bunele moravuri. Firește, și pentru cazul în care alegerea legii aplicabile lipsește din contract regulamentul are soluții. Astfel, de exemplu, potrivit regulamentului, contractul de vânzare-cumpărare de bunuri este reglementat de legea țării în care își are reședința obișnuită vânzătorul iar contractul de prestări servicii este reglementat de legea țării în care își are reședința obișnuită prestatorul de servicii. Potrivit art. 2638 din Codul civil, în lipsa alegerii se aplică legea statului cu care actul juridic prezintă legăturile cele mai strânse, iar dacă această lege nu poate fi identificată, se aplică legea locului unde actul juridic a fost încheiat. Se consideră că există atare legături cu legea statului în care debitorul prestaţiei caracteristice sau, după caz, autorul actului are, la data încheierii actului, după caz, reşedinţa obişnuită, fondul de comerţ sau sediul social. Soluția aleasă de legiuitorul european este mai simplă și mai clară decât cea aleasă de legiuitorul român, dar și mai restrictivă de libertate.
8. Concluzie. Într-adevăr, subsidiaritatea oamenilor este o observație veche, astfel încât Internetul, lema electricității, doar o pune în lumină.
Av. dr. Andrei Săvescu, SĂVESCU & ASOCIAȚII
Homepage J JURIDICE Cariere Evenimente Dezbateri Profesionişti Lawyers Week Video |