Secţiuni » Articole
Articole autoriRNSJESSENTIALSStudiiOpiniiInterviuriPovestim cărţi
Opinii
PLATINUM+ PLATINUM Signature     

PLATINUM ACADEMIC
GOLD                       

VIDEO STANDARD
BASIC





Dreptul în Marea Britanie și în America. Dar ce este dreptul? Law and Legal Theory in the UK and USA de Richard Posner
28.04.2020 | Sergiu CĂILEANU

JURIDICE - In Law We Trust
Sergiu Căileanu

Sergiu Căileanu

If someone said to you,`Time is an incredibly important and fundamental feature of the universe and human life, and therefore it is very important that we define it`, you would not be nonplussed[1]. În această manieră deschide R. Posner ceea ce el însuși devoaleză ca fiind prima prelegere dintr-o serie[2] prezentată în fața studenților de la Oxford Faculty of Law în 1995[3]. Ulterior care au fost revăzute și actualizate față de formula lor inițială și au fost grupate în cartea Law and Legal Theory in the UK and USA[4].

Într-adevăr, nu mulți dintre noi am fi surprinși de această afirmație și aproape niciodată aceia dintre noi care ne-am obișnuit să gândim conform unui sistem convențional și deductiv. Posner transpune acest postulat „fără perdea” în drept, reflectând la propria sa reacție față de afirmația Law is an incredibly important and fundamental feature of the universe and human life, and therefore it is very important that we define it sau mai simplu What is Law?

Nu cred că mai există o persoană care a participat la un curs de teoria dreptului în facultate și care să nu poată rememora blank-ul pe care l-a experimentat atunci când profesorul l-a întrebat, într-un mod amical și total natural „dumneavoastră ce părere aveți: ce este dreptul?”

Posner nu încearcă să răspundă la această întrebare. Din contră, adoptă teza potrivit căreia însăși finalitatea unui astfel de demers este inutilă, fiind lipsită de relevanță practică. Acesta afirmă că Dreptul poate fi definit relativ facil dacă îl raportăm la un anumit context, însă din momentul în care pășim în afara acestuia, dificultatea definirii crește exponențial iar utilitatea devine incertă.

În demonstrația sa, autorul analizează extrem de pragmatic disputa teoretică care a ținut capul de afiș al secolului XX: conceptul de „Drept” în viziunea lui H.L.A. Hart[5] și în viziunea lui R. Dworkin[6]. Posner pornește de la premisa că definirea Dreptului este un demers util, dat fiind faptul că cei doi profesori și-au consumat timpul și resursele intelectuale în acest scop. Pentru că nu consideră suficient acest argument, decide să supună cele două concepții testului jurisprudenței. În acest sens, el testează validitatea celor două teorii raportat la Procesul de la Nurenberg și afacerile Swift[7] și Errie[8].

Concluzia lui Posner este că cele două perspective nu se invalidează, fiecare fiind produsul concepției pe care Hart și Dworkin o avea față de propriul sistem de drept și că, prin urmare, Dreptul nu este un concept universal, ci un concept „local”. Prin urmare, la un anumit nivel, neagă însăși rostul disputei amintite, dar nu și pe cel al contribuțiilor aduse de Hart și Dworkin.

Cea de-a doua prelegere focalizează atenția asupra gradului de permeabilitate al celor două sisteme de drept față de teoriile dominante din științele sociale (în special față de teoria economică) și disponibilitatea de a le acultura. Ca standard de referință, acesta se raportează la două mari arii ale dreptului: contractul și răspunderea civilă delictuală.

Posner își începe analiza de la prezumția că sistemul american este mai bine familiarizat și a reușit să acultureze într-o mai mare măsură conceptele economice relevante pentru sistemul judiciar. De această dată, analiza lui Posner adoptă o manieră strict jurispudențială, comentând din punct de vedere al teoriei economice justețea soluțiilor pronunțate de instanțele britanice și americane într-o serie de leading cases precum:
– Latimer v. A.E.C. Ltd[9], Wagon Mound[10] și United States v. Caroll Trump Co[11](care abordează standarul de neglijență în materie de răspundere civilă în funcție de costurile economice pe care le implică prevenirea riscului, jurisprudență care a culminat cu „Hand`s formula”[12]);
– MacPherson v. Buick Motor Co[13] și Donoghue v. Stevenson (care abordează problema standardului de previzibilitate și întinderea răspunderii); White v. Jones[14] și Hotson v East Berkshire Area Health Authority[15] (care au pus în discuție tipurile de prejudiciu supuse reparării);
Rooker v Barnard[16] și Ruxley Electronics v Forsyth[17] (care au pus în discuție problema limitării de răspundere).

Concluzia la care ajunge Posner este că, deși raționamentele instanțelor din cele două sisteme sunt asemănătoare, sistemul britanic se află într-un ușor dezavantaj, cel puțin la nivel descriptiv, în ceea ce privește utilizarea teoriei economice în raționamentele hotărârilor judecătorești.

Prelegerea finală se concentrează asupra unei comparații la nivel macro a celor două sisteme, care sunt văzute ca ansambluri de componente interconectate (în cadrul acestor componente fiind incluse deopotrivă doctrinele de drept, instituțiile și normele legislative) și care acționează împreună, fiecare în virtutea funcției încredințate, în realizarea scopului sistemului. Scopul acestei ultime analize a lui Posner a vizat stabilirea sistemului juridic mai performant dintre cele două.

Această parte este o pledoarie pentru statistică, Posner abordând problema din punctul de vedere al informațiilor statistice „la zi” cu privire la o serie de componente (e.g. numărul de judecători, numărul de avocați, organizarea instituțională a instanțelor, numărul de procese, tipul de procese, costurile procesuale etc) și ține cont și de modificările legislative și la nivelul managementului judiciar în sistemului britanic.

Posner concluzionează că sistemul britanic este în general un sistem de drept mai predictiv decât omologul lui american, având în vedere faptul că dreptul britanic este mai clar, mai predictiv (dreptul înțeles aici atât ca sistem de norme legislative cât și ca drept cutumiar stabilit pe baza precedentului judiciar), revirimentele de jurispudență fiind mai rare decât în sistemul american. La această predictibilitate contribuie și faptul că, în sistemul britanic, în general avantajele obținute de partea care câștigă un proces sunt mai mici decât costurile necesare pentru câștigarea procesului (practica acestor instanțe fiind de a acorda despăgubiri relativ modeste). Din această perspectivă, autorul concluzionează că sistemul englez predă mai multe lecții care ar trebui însușite de sistemul american, care este unul mai „haotic”.

Finalul lucrării nu este unul conclusiv. Din contră, Posner lasă deschisă dezbaterea (auto)interogându-se: Are the professional cultures of the two societies more alike that the two cultures as a whole, or is each professional culture a faithful mirror of the overall culture of the society (the `national character`), or perhaps of just the intellectual culture?” [18]

TOP 3 CITATE

„Advancement in a career judiciary depends on merit evaluated in accordance with bureaucratic norms that emphasize obedience, integrity, diligence, discretion, and intelligence but not independence, flair, imagination, ideology (other than the ideology of conformity to bureaucratic norms), breadth of experience or knowledge, or diversity of social background or of racial or ethnic identity and other dimensions of representativeness.”[19]

„The more alike [with a mindset connected with legal positivism – n.m. S.C.] judges are, moreover, the less conscious they will be of the contestability of the premises of decision. They will see their function – rightly so, in a sense – as one of logical deduction, hence rigorous and non-political.”[20]

„Political judges are less trusted than technician judges – and rightly so, for they are, on average, less competent and less disinterested. It is no accident that America, but no England or the rest of Europe, has a vast number of elected judges; or that America, but no England or the rest of Europe, has civil juries; or that American judges exert less control over the jury in criminal cases than English judges, who comment freely to the jury about the weight of the evidence; or that American lawyers are more independent of judges, less docile, than their European (including English) counterparts.”[21]

CE MI-A PLĂCUT

În primul rând, am apreciat multitudinea stilurilor de analiză folosite de Posner. Dacă în prima prelegere, acesta analizează conceptele de drept propuse de Hart și Dworkin prin raportare la testul jurisprudenței, în cea de-a doua prelegere aceasta uzează din plin de analiza economică a dreptului care l-a și consacrat, urmând ca în prelegerea finală să schimbe din nou registrul și să folosească instrumente și concepte specifice de analiză comparatistă.

În al doilea rând, am apreciat segmentul foarte variat de profesioniști pentru care această carte poate constitui un instrument de lucru. Expunerea și concluziile lui Posner sunt deopotrivă utile pentru cei interesați de teoria dreptului, care vor regăsi provocatoare ideile și teza pe care autorul o susține atunci când contraatacă construcțiile elaborate de Hart și Dworkin. Totodată, un instrument excelent de lucru va putea fi regăsit și de către privatiștii „de meserie” în secțiunile în care Posner analizează modul în care teoria economică poate îmbunătății modul de înțelegere și calitatea hotărârilor judecătorești pronunțate în materia contractelor și a răspunderii civile delictuale. Nu în ultimul rând, lucrarea poate fi folosită și de către cei care sunt intersați de politologie sau de organizarea și managementul instituțiilor judiciare.

În al treilea rând, m-a încântat calitatea expunerii. Deși subiectele abordate sunt extrem de variate (spre exemplu conceptul de drept la Hart și Dworkin este unul abstract în timp ce spețele analizate în demonstrarea utilității teoriei economice asupra creării dreptului cutumiar limbajul este unul extrem de concis și specializat) tonul expunerii și calitatea exprimării fac din cartea lui Posner o operă plăcută pentru cititor. Totodată, autorul are grijă și de gradul de accesibilitate al lucrării, uzând din plin de digresiuni pentru a explica termenii cu care operează (e.g. doctrinele juridice sau conceptele economice), astfel încât orice persoană care și-a însușit conceptele de bază ale dreptului îi poate pătrunde înțelesul.

CE NU MI-A PLĂCUT

Posner nu pătrunde de multe ori în subsolul temelor abordate, analiza sa fiind limitată la nivelurile superioare, astfel încât de multe ori, concluziile la care acesta ajunge lasă la rândul lor loc de interpretare și contraargument. De asemenea, în unele demonstrații pe care le face, acestea utiliează în combaterea opiniilor pe care le contrazice, argumente și concepte din afara domeniului analizat propriu-zis și care exced scopului în care a fost elaborată opinia analizată. Prin această metodă, se ajunge la o oarecare denaturare a opniei combătute, prin faptul că esența acesteia nu mai este surprinsă în totalitate.


[1] „Dacă cineva ți-ar spune că ‘timpul este un element incredibil de important și fundamental al universului și al vieții umane și, de aceea, este foarte important să îl definim’ nu ai fi foarte surprins”.
[2] Cartea profesorului Posner cuprinde trei prelegeri, intitulate: „Lecture One. Hart vs Dworkin. Europe vs America” (i), „Lecture two. The Common Law” (ii), „Lecture Three. Functional, Systemic Comparisons of Legal Systems” precum și două anexe: „Appendix A: The English Judiciary” (iv) și „Appendix B: The Udu Case” (v).
[3] Scopul demersului lui Posner este compararea sistemului de drept britanic și al celui american, din punct de vedere al conceptului de „drept” (prelegerea 1), al permeabilității față de teoriile actuale din celelalte ramuri umaniste, în special cu privire la integrarea teoriei economice (prelegerea 2) dar și din punct de vedere al sistemului instituțional și al performanței de care acesta dă dovadă.
[4] R. Posner, Law and Legal Theory in the UK and USA, Clarendon – Oxford University Press, 1996, disponibil aici.
[5] H.L.A. Hart, The concept of Law, Clarendon – Oxford University Press, ed. 2, 1994, with postscript edited by P.A. Bulloch and J. Raz.
[6] R. Dworkin, Taking Rights Seriously, Cambridge, Massachusetts: Harvard University Press, 1977.
[7] 41 U.S. (16 Pet.) 1 (1842).
[8] 304 U.S. 64 (1938).
[9] [1952] 1 All E.R. 1302 (A.C.)
[10] Wagon Mound (No. 2), Overseas Tankship (U.K.) Ltd v. Miller Steamship [1996] 2, All E.R. 709, 718 (Privy Council).
[11] United States v. Caroll Trump Co, 159 F.2d 169, 173 (2d Cir. 1947).
[12] Pentru detalii privind Hand formula a se vedea R. Posner – Law and Legal Theory in the UK and USA, Clarendon Press – Oxford, 1996, p. 40.
[13] [1932] A.C. 562 (H.L.) .
[14] [1995] 2 A.C. 207 (H.L.).
[15] [1987] 2 All E.R. 909 (H.L.).
[16] [1964] 1 All E.R. 367(H.L.).
[17] [1995] 3 All E.R. 268 (H.L.)
[18] „Sunt culturile profesionale din cele două societăți mai asemănătoare decât cele două culturi în ansamblul lor sau dimpotrivă, fiecare cultură profesională reprezintă o imagine fidelă a culturii generale din care face parte („caracterul național”) sau poate doar a culturii intelectuale?”.
[19] „Avansarea în cariera profesionială judiciară are loc pe baza meritelor, care sunt însă evaluate în funcție standardele birocratice și care prețuiesc ascultarea, integritatea, hărnicia, discreția și inteligența, dar nu și independența, flerul, imaginația, ideologia (alta decât aceea de a te conforma la standardul birocratic), amploarea experienței ori a cunoștințelor, diversitatea mediului social sau a identității de rasă, etnice sau a altor dimensiuni ale reprezentativității”.
[20] „Cu cât sunt mai mulți astfel de judecători [cu o mentalitate conectată la pozitivismul juridic – n.m. S.C.], cu atât mai puțin conștienți vor fi de contestabilitatea premiselor judecății lor. Aceștia își vor reprezenta funcția – și pe bună dreptate, într-un anumit context – ca pe un proces de deducție logică, deci ca fiind riguroasă și apolitică”.
[21] „Judecătorii politici au mai puțină legitimitate publică decât judecătorii tehnicieni – și pe bună dreptate, pentru că sunt, în medie, mai puțin competenți și mai puțin dezinteresați. Nu este întâmplător faptul că în America există un număr mare de judecători care sunt aleși, dar nu și în Anglia sau în restul Europei; sau că în America este implementat sistemul juriului inclusiv în procesele civile, dar nu și în Anglia sau în restul Europei; sau că judecătorii americani exercită mai puțin control asupra juriului în cauzele penale decât judecătorii englezi, care se adresează liber juriului cu privire la importanța probelor; sau că avocații americani au un rol mai independent față de judecători și sunt mai puțin docili decât omologii lor europeni (inclusiv cei englezi)”.


Avocat Sergiu Căileanu
VALENTIN & ASOCIAȚII

Aflaţi mai mult despre , , , ,

Puteţi publica şi dumneavoastră pe JURIDICE.ro. Publicăm chiar şi opinii cu care nu suntem de acord. Vă rugăm să vă familiarizaţi cu obiectivele şi valorile Societătii de Stiinţe Juridice, despre care puteti ciţi aici.
JURIDICE.ro este o platformă de exprimare. Publicarea nu semnifică asumarea de către noi a mesajului.

Pentru a publica vă rugăm să citiţi Condiţiile de publicare, Politica privind protecţia datelor cu caracter personal şi să ne scrieţi la adresa redactie@juridice.ro!







JURIDICE utilizează şi recomandă SmartBill

JURIDICE gratuit pentru studenţi

Securitatea electronică este importantă pentru avocaţi [Mesaj de conştientizare susţinut de FORTINET]

JURIDICE recomandă e-Consultanta, consultantul tău personal în finanţare


Lasă un răspuns

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

Important: Descurajăm publicarea de comentarii defăimatoare. Vor fi validate doar comentariile care respectă Politica JURIDICE.ro şi Condiţiile de publicare.