Secţiuni » Arii de practică » Protective » Drept constituţional
Drept constituţional
DezbateriCărţiProfesionişti
Banner BA-01
Banner BA-02
Articole CCR Drept constituțional Jurisprudență RNSJ SELECTED

Sesizarea Curții Constituționale cu excepția de neconstituționalitate a art. 206 alin. (1) din Codul de procedură penală

4 ianuarie 2023 | Emanuel DRĂGAN
Emanuel Drăgan

Emanuel Drăgan

La data de 08.12.2022, Emanuel V. DRĂGAN și Ciprian DOBRE, avocați în cadrul Dobre, Damian & Asociații – SCA, au ridicat în fața Înaltei Curți de Casație și Justiție excepția de neconstituționalitate a art. 206 alin. (1) Cod procedură penală, potrivit căruia: „Împotriva încheierilor prin care instanța dispune, în primă instanță, asupra măsurilor preventive inculpatul și procurorul pot formula contestație, în termen de 48 de ore de la pronunțare sau, după caz, de la comunicare. Contestația se depune la instanța care a pronunțat încheierea atacată și se înaintează, împreună cu dosarul cauzei, instanței ierarhic superioare, în termen de 48 de ore de la înregistrare.”

Prin Încheierea din data de 08.12.2022 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, s-a dispus: „În temeiul art. 29 alin.4 din Legea nr. 47/1992, admite cererea formulată de contestatorul… . Dispune sesizarea Curţii Constituţionale cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 206 alin. (1) din Codul de procedură penală. Definitivă Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 08 decembrie 2022.”

Întrucât apreciem faptul că excepția de neconstituționalitate a art. 206 alin. (1) Cod procedură penală este de interes pentru profesioniștii dreptului, vom expune mai jos câteva argumente din motivarea acesteia:

Potrivit articolului 11 alin. (1) și (2) din Constituția României: „Statul român se obligă să îndeplinească întocmai și cu bună-credință obligațiile ce-i revin din tratatele la care este parte. Tratatele ratificate de parlament, potrivit legii, fac parte din dreptul intern.”

De asemenea, art. 20 alin. (1) și (2) din Constituția României: „Dispozițiile constituționale privind drepturile și libertățile cetățenilor vor fi interpretate și aplicate în concordanță cu Declarația Universală a Drepturilor Omului, cu pactele și cu celelalte tratate la care România este parte. Dacă există neconcordanțe între pactele și tratatele privitoare la drepturile fundamentale ale omului, la care România este parte, și legile interne, au prioritate reglementările internaționale, cu excepția cazului în care Constituția sau legile interne conțin dispoziții mai favorabile.”.

Analizând dispozițiile precitate, legea fundamentală a României statuează obligația statului român de a interpreta drepturile și libertățile cetățenilor prin intermediul tratatelor la care România este parte iar în situația în care există neconcordanțe iar legea română nu este mai favorabilă, să aibă prioritate tratatele.

La data de 4 februarie 2008, România a ratificat Tratatul de la Lisabona de modificare a Tratatului privind Uniunea Europeană și a Tratatului de instituire a Comunității Europene, tratat care a intrat în vigoare la data de 1 decembrie 2009.

Printre dispozițiile tratatului de la Lisabona se găsește și obligativitatea juridică a Cartei drepturilor fundamentale a Uniunii Europene, conferind acesteia aceeași valoare juridică ca și aceea a tratatelor: Uniunea recunoaște drepturile, libertățile și principiile prevăzute în Carta drepturilor fundamentale a Uniuni Europene din 7 decembrie 2000, astfel cum a fost adaptată la 12 decembrie 2007, la Strasbourg, care are aceeași valoare juridică cu cea a tratatelor. (articolul 6 din TUE).

Potrivit articolului 47 alineatul 1 din Carta Drepturilor fundamentale a Uniunii Europene: „Orice persoană ale cărei drepturi și libertăți garantate de dreptul Uniunii sunt încălcate are dreptul la o cale de atac eficientă în fața unei instanțe judecătorești, în conformitate cu condițiile stabilite de prezentul articol.”

De asemenea, potrivit articolului 48 din Carta Drepturilor fundamentale a Uniunii Europene: „Orice persoană acuzată este prezumată nevinovată până ce vinovăția va fi stabilită în conformitate cu legea. Oricărei persoane acuzate îi este garantată respectarea dreptului la apărare.”

Conform articolului 206 alineatul 1 din Codul de procedură penală din România: „Împotriva încheierilor prin care instanța dispune, în primă instanță, asupra măsurilor preventive inculpatul și procurorul pot formula contestație, în termen de 48 de ore de la pronunțare sau, după caz, de la comunicare. Contestația se depune la instanța care a pronunțat încheierea atacată și se înaintează, împreună cu dosarul cauzei, instanței ierarhic superioare, în termen de 48 de ore de la înregistrare.”.

Așadar, analizând reglementarea națională, observăm faptul că aceasta este restrictivă, în sensul în care oferă inculpatului dreptul de a formula calea de atac a contestației numai în ceea ce privește încheierea prin care se dispune asupra luării sau menținerii unei măsuri preventive luate în primă instanță.

Astfel, prin reglementarea națională este exclus dreptul inculpatului de a contesta încheierea prin care s-a luat sau menținut o măsură preventivă care privește în mod direct libertatea sa fizică de mișcare în etapa judecării apelului.

Este demnă de menționat și situația în care față de inculpat s-ar fi luat o măsură preventivă pentru prima dată de către instanța de apel. În acest din urmă caz, inculpatul nu ar fi putut să formuleze nicio cale de atac împotriva acestei încheieri, întrucât articolul 206 alineatul 1 din Codul de procedură penală al României nu oferă acest drept.

Potrivit articolului 47 din Cartă, obligatoriu în dreptul românesc potrivit art. 11 și art. 20 din Constituția României, orice persoană are dreptul la o cale de atac eficientă în fața unei instanțe judecătorești, cale de atac denumită uneori sub noțiunea de „control judiciar”. Scopul căii de atac este verificarea de către o instanță ierarhic superioară, a măsurilor luate de instanța ierarhic inferioară, în scopul asigurării drepturilor și libertăților persoanelor.

Dreptului românesc nu îi este străină o cale de atac în ceea ce privesc măsurile preventive în fața instanței de apel întrucât sub imperiul Vechiului Cod de Procedură Penală al României (1968) aceasta era recunoscută de articolul 141 alineatul 1 astfel: „Încheierea dată în prima instanță și în apel, prin care se dispune luarea unei măsuri preventive, revocarea, înlocuirea sau încetarea de drept a măsurii preventive, precum și împotriva încheierii prin care se dispune menținerea arestării preventive, poate fi atacată separat, cu recurs, de procuror sau de inculpat, în termen de 24 de ore de la pronunțare, pentru cei prezenți, și de la comunicare, pentru cei lipsă.”

Omisiunea legiuitorului Noului Cod de procedură penală al României (2014) care prin articolul 206 alineatul 1 nu îi recunoaște inculpatului posibilitatea de a contesta încheierea prin care instanța de apel a menținut o măsură privativă de liberate față de acesta, aduce o vătămare directă drepturilor și intereselor acestuia încălcându-se, așadar, articolul 47 și 48 din Cartă dar și articolul 9 din Codul de procedură penală al României.

În lumina art. 20 alin. (2) din Constituția României, de fiecare dată când, în materia drepturilor și libertăților cetățenilor legea română nu conține dispoziții mai favorabile, cum este și cazul articolului 206 alin. (1) din Codul de procedură penală al României, sunt întotdeauna aplicabile dispozițiile din tratatele la care România este parte.

Articolul 47 alin. (1) din Carta Drepturilor Fundamentale a Uniunii Europene stabilește fără discriminare între persoană, etapă procesuală, situație juridică, faptul că de fiecare dată când asupra unei persoane sunt incidente cazuri de încălcare ale drepturilor sale, aceasta trebuie să beneficieze de o cale de atac eficientă în fața unei instanțe judecătorești.

Apreciem că nu poate fi ignorată posibilitatea ca instanța de apel, fie că este Curtea de Apel fie că este Înalta Curte de Casație și Justiție, să dispună asupra luării sau menținerii unei măsuri preventive cu încălcarea legii, situație în care, potrivit art. 206 alin. (1) din Codul de procedură penală, persoana vizată (inculpatul) nu ar putea să formuleze nicio cale de atac pentru protejarea drepturilor recunoscute de Cartă.

Apreciem că fiecare menținere a unei măsuri preventive este, în sine, o nouă măsură preventivă, care ar trebui să se bucure de garanțiile oferite de Carta Drepturilor Fundamentale a Uniunii Europene în sensul posibilității inculpatului de a formula o cale de atac.

Este inadmisibil ca în cursul judecății în primă instanță inculpatul să aibă posibilitatea să formuleze o cale de atac iar în cursul judecății în apel, în aceleași condiții și în legătură cu aceeași măsură preventivă sau chiar cu o alta, inculpatului să nu îi fie recunoscut acest drept.

Prin urmare, în lumina art. 11 și art. 20 din Constituția României, care reglementează prioritatea dispozițiilor articolului 47 alin. (1) din Carta Drepturilor fundamentale a Uniunii Europene, dispoziții mai favorabile decât cele din Codul de procedură penală al României, apreciem că soluția cuprinsă în dispozițiile art. 206 alin. (1) din Codul de procedură penală este neconstituțională, având în vedere că inculpatului aflat în etapa judecării apelului nu i se permite să formuleze nicio cale de atac împotriva încheierii prin care s-a dispus sau menținut o măsură preventivă.

Av. Emanuel Drăgan, Dobre, Damian & Asociații SCA

 

Urmăriţi JURIDICE.ro şi pe LinkedIn LinkedIn JURIDICE.ro WhatsApp WhatsApp Channel JURIDICE Threads Threads JURIDICE Google News Google News JURIDICE

(P) JURIDICE.ro foloseşte şi recomandă SmartBill.

 
Homepage J JURIDICE   Cariere   Evenimente   Dezbateri   Profesionişti   Lawyers Week   Video
 
Drepturile omului
Energie
Fiscalitate
Fuziuni & Achiziţii
Gambling
Health & Pharma
Infrastructură
Insolvenţă
Malpraxis medical
Media & publicitate
Mediere
Piaţa de capital
Procedură civilă
Procedură penală
Proprietate intelectuală
Protecţia animalelor
Protecţia consumatorilor
Protecţia mediului
Sustenabilitate
Recuperare creanţe
Sustenabilitate
Telecom
Transporturi
Drept maritim
Parteneri ⁞ 
Specialişti
Arii de practică
Business ⁞ 
Litigation ⁞ 
Protective
Achiziţii publice
Afaceri transfrontaliere
Arbitraj
Asigurări
Banking
Concurenţă
Construcţii
Contencios administrativ
Contravenţii
Corporate
Cyberlaw
Cybersecurity
Data protection
Drept civil
Drept comercial
Drept constituţional
Drept penal
Dreptul penal al afacerilor
Dreptul familiei
Dreptul muncii
Dreptul Uniunii Europene
Dreptul sportului
Articole
Essentials
Interviuri
Opinii
Revista de note şi studii juridice ISSN
Note de studiu ⁞ 
Studii
Revista revistelor
Autori ⁞ 
Publicare articole
Jurisprudenţă
Curtea Europeană a Drepturilor Omului
Curtea de Justiţie a Uniunii Europene
Curtea Constituţională a României
Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie
Dezlegarea unor chestiuni de drept
Recurs în interesul legii
Jurisprudenţă curentă ÎCCJ
Curţi de apel
Tribunale
Judecătorii
Legislaţie
Proiecte legislative
Monitorul Oficial al României
Jurnalul Oficial al Uniunii Europene
Flux noutăţi
Selected
Comunicate
Avocaţi
Executori
Notari
Sistemul judiciar
Studenţi
RSS ⁞ 
Publicare comunicate
Proiecte speciale
Cărţi
Condoleanţe
Covid-19 Legal React
Creepy cases
Life
Povestim cărţi
Poveşti juridice
Războiul din Ucraina
Wisdom stories
Women in Law

Servicii J JURIDICE   Membership   Catalog   Recrutare   Talent Search   Comunicare   Documentare   Evenimente   Website   Logo   Foto   Video   Partnership