Contribuția expertizei medico-legale la investigarea accidentelor rutiere
1 noiembrie 2022 | Cristian Adrian STAN, Gabriela Mariana DECU
Cristian Adrian Stan
Gabriela Mariana Decu
Activitatea de medicină legală este o parte integrantă a asistenţei medicale acordată populaţiei în cadrul domeniului de sănătate publică dar și un liant între domeniile medicină-poliţie-justiţie şi alte domenii conexe actului de justiţie.
Medicina legală furnizează astfel mijloace de probă de ordin medical sistemului de justiţie, având drept scop obiectivarea şi cuantificarea aspectelor medicale ale speţelor juridice şi prezentarea lor ca probatoriu ştiinţific către organele judiciare.
Pe lângă cercetarea la fața locului și cercetarea criminalistică, expertiza medico-legală va avea o importanță specială în investigarea judiciară a accidentelor rutiere iar rezultatele actelor medico-legale sunt de multe ori determinante, din punct de vedere al probațiunii, pentru stabilirea verdictului definitiv al cazurilor și a nivelului de severitate al pedepsei penale.
Expertizele medico-legale, s-au complicat foarte mult în ultimii ani datorită volumului imens de informație medicală ce trebuie analizată: dosare cu foarte multe documente, internări multiple și de lungă durată în diferite unități medicale (uneori din mai multe țări), proceduri medicale și investigații de specialitate deosebit de complexe și repetate periodic, etc., toate acestea necesitând din partea medicului legistului o sintetizare coerentă, atât din perspectivă medico-legală cât și din cea a cauzalității și a implicațiilor juridice ale cazului.
Rolul medicului legist în ancheta penală privind accidentul rutier este dat în principal de de evaluarea gravității vătămării corporale și a prejudiciului fizic şi psihic cu caracter temporar sau definitiv la victimele care supravieţuiesc accidentului suplimentată uneori cu recomandări medicale privind tratamentul aplicat pe termen lung și cu reevaluări menite să aprecieze perspectivele de tratament tardive ce mai pot fi utilizate pentru a se recupera sechelele.
Activitatea medico-legală este astfel direct implicată în diagnosticul și profilaxia traumatismelor de orice natura, în analiza elementelor medicale cu repercusiuni juridice dar și în cea a circumstanțelor în care au survenit vătămarile corporale.
În cazul victimelor decedate medicina legală răspunde de transportul şi conservarea cadavrelor, de stabilirea cauzei decesului şi a mecanismelor traumatice în urma autopsiei, de întocmirea documentaţiei preliminare de înhumare şi predarea decedatului către aparţinători; după întocmirea raportului de expertiză medico-legală necropsică în cadrul unor noi expertize ulterioare mai poate fi solicitată cercetarea medico-legală a întrgului material probator privind locul în care s-a produs accidentul rutier sau efectuarea unor expertize complexe interdisciplinare medico-legale/tehnice/criminalistice.
Totodată, expertiza medico-legală necropsică implică un foarte mare grad de responsabilitate deoarece va stabili cauza morții, legătura sau raportul de cauzalitate dintre traumatismul rutier și deces, mecanismul de producere al leziunilor traumatice precum și gradul de contribuție la deces al unor eventuale afecțiuni patologice cronice.
În anumite cazuri cu o deosebită complexitate probatorie, expertiza medico-legală poate fi singura disciplină științifică ce poate oferi explicații logice ale unor neconcordanțe dintre probele din dosar sau dintre elementele de anchetă și materialul probator avut la dispoziție de magistrat.
CAPACITATEA DE CONDUCERE AUTO
Legislația actuală cu privire la capacitatea de conducere auto pe drumurile publice prezintă lacune, în sensul că numai șoferii profesioniști pot fi evaluați în Comisiile Medicale pentru Siguranța Circulației ce aparțin de Ministerul Transporturilor.
În aceste condiții, expertiza medico-legală a persoanelor în vederea redobândirii permisului de conducere auto, prezintă în mod frecvent dificultăți metodologice, standardele diagnostice din normele minime legale privind aptitudinile fizice și mentale necesare pentru conducerea unui autovehicul fiind completate cu unele recomandări medicale limitative sau repetitive în ceea ce privește diagnosticul de specialitate și tratamentul urmat de acești pacienți și reevaluarea periodică a stării de sănătate a acestora[1].
Există standarde medicale diferite pentru capacitatea auto la șoferii amatori sau la cei profesioniști ceea ce îngreunează expertiza medico-legală a acestor persoane, cu atât mai mult cu cât nu există încă o metodologie cadru privind aceste expertize nou-apărute în activitatea medico-legală.
Pentru șoferii amatori (grupa I și grupa II) există un barem de norme minime foarte general privind aptitudinile fizice si mentale necesare pentru conducerea unui autovehicul. În același timp, pentru funcțiile din siguranța transporturilor (la șoferii profesioniști) există bareme de examinare medicală diferite în funcție de nivelul de solicitare al funcției deținute; la acești bolnavi gradul de permisivitate din punct de vedere al medicinei muncii este invers proporțional cu nivelul de solicitare neuro-pshică necesar pentru activitatea profesională depusă zilnic de persoana respectivă[2].
Lipsa unei metodologii unitare privind expertiza persoanelor pentru stabilirea capacității de conducere auto determină dificultăți atât în ceea ce privește stabilirea pe baze științifice a criteriile medicale aplicabile fiecărui caz în parte dar și măsurile de siguranță medicală ce pot fi recomandate de o manieră individualizată acestei categorii de pacienți.
Astfel, este necesară corelarea conceptelor de control medical periodic și respectiv de stabilizare terapeutică a bolii cu standardele medicale legale privind siguranța circulației, cu măsurile de siguranță medicală (cel puțin sub aspectul controlului terapeutic al bolii) și cu interdicția legală privind conducerea unui autovehicul de către o persoană aflată sub influența unor anumite substanțe medicamentoase cu efect psihoactiv sau contraindicate în conducerea autovehiculelor pe drumurile publice.
În aprecierea medico-legală a capacității de conducere auto pot fi utilizate unele criterii medicale adjuvante provenite din activitatea comisiilor medicale de siguranță a transporturilor, cum ar fi reevaluarea medicală periodică a persoanei expertizate sau restricția conducerii auto sub influența unor terapii medicamentoase ce pot altera capacitatea de conducere auto.
CONDUCEREA SUB INFLUENȚA ALCOOLULUI SAU A DROGURILOR
Conducerea autovehiculelor sub influența alcoolului sau drogurilor constituie unul din factorii care contribuie semnificativ la producerea accidentelor rutiere.
În cazul alcoolemiei limita legală este îmbibaţia alcoolică de peste 0,80 g/l alcool pur în sânge (art.336 CP)[3].
În cazul consumului de droguri sau substanțe psihoactive interzise pentru a se stabili dacă fapta constituie infracțiune este necesară stabilirea stării de influență la momentul accidentului rutier.
Pentru aceasta se va face o expertiză medico-legală care va stabili nivelul de influență al acestora asupra capacității de conducere auto la momentul accidentului rutier în funcție de concentrația de drog și de metaboliți ai acestuia în sânge și urină[4].
În ultimii ani numărul expertizelor medico-legale toxicologice pentru stabilirea stării de influență a drogurilor sau substanțelor psihoactive interzise a crescut în mod exponențial dar încă nu exista un standard legiferat pentru o evaluare a stării de influență bazată pe niște limite maxime admisibile ale concentrației principalelor droguri aflate în uz și ale metaboliților acestora.
Apreciem că reglementarea unor limite legale privind concentrația maxim admisă de drog sau metaboliți în sânge și urină (așa cum există în marea majoritate a statelor UE) ar îmbunătăți mult obiectivitatea acestor expertize medico-legale și ar eficientiza parcursul judiciar, în primul rând în ceea ce privește latura penală dar chiar și cea civilă.
CONTRIBUȚIA EXPERTIZEI MEDICO-LEGALE LA MANAGEMENTUL JUDICIAR AL ACCIDENTELOR RUTIERE
În ultimii ani a fost dezvoltat conceptul de reziliență, care a evoluat progresiv de la sensul inițial derivat din latină resilire (a rezilia) către un sens mult mai complex ce implică capacitatea de anticipare a riscurilor și de face schimbările necesare înainte de apariția unor pierderi majore[5].
Reziliența implică o logică fuzionată adică o fuzionare a informațiilor provenite din domenii diferite care prin corelare vor oferi concluzii logice interdisciplinare, rezultatul obținut fiind o expertiză complexă multidisciplinară care va ține seama de toate elementele de probă provenite din domenii diferite ale probațiunii științifice[6].
Înțelegerea noțiunii de reziliență implică pe de o parte abilitatea de a anticipa evenimentele adverse neașteptate printr-un mecanism de logică predictivă a posibilelor rezultate negative și aplicarea unor măsuri sau acțiuni efectuate „în avans” care sunt menite să prevină apariția unor consecințe nedorite [6] dar și ideea de a se reconstitui dinamica producerii accidentului rutier prin ”fuzzy logic”, adică prin sinteza logică a probelor științifice oferite de experți din domenii diferite (criminalist, medic legist, expert tehnic auto, etc.)[7].
În acest sens, au existat cazuri în care lipsa colaborării dintre experți (expert criminalist, expert tehnic auto, medic legist) în investigarea penală a accidentelor rutiere a dus la erori de logică juridică importante; în aceste situații ar fi fost indicată efectuarea unor expertize interdisciplinare.
În ultimii ani introducerea inteligenței artificiale a devenit deosebit de utilă atât pentru cercetarea locului faptei cât și pentru managementul medical și cel criminalistic al accidentelor rutiere prin: expertize tehnice auto preliminare, reconstituirea virtuală a accidentului rutier, triajul victimelor prioritizat pe criterii de gravitate și tipuri de leziuni traumatice, transportul și repartizarea pacienților cu leziuni grave în secții medicale adecvate (cu specialiști disponibili, ce dispun de metode de investigație specifice și care au paturi libere) [8][9][10].
CONCLUZII
Activităţile medico-legale reprezintă metode de probațiune deosebit de complexe, cu grad foarte înalt de responsabilitate, inclusiv pe plan internațional, ce au ulterior efecte majore asupra încadrărilor juridice ale faptelor penale și în stabilirea cuantumului despăgubirilor civile.
La multe dintre accidentele rutiere un factor decisiv în producerea accidentului îl reprezintă bolile cronice ale conducătorului autovehiculului, de aceea considerăm că expertiza capacității de conducere auto ar trebui efectuată de rutină la toți autorii unor accidente rutiere grave.
În ceea ce privește dozarea alcoolemiei și a drogurilor, considerăm că aceasta ar trebui efectuată la scurt timp după accident la toate persoanele spitalizate în urma unor accidente rutiere, atât la șoferi cât și la pietoni.
Lipsa unor standarde în ceea ce privește expertizele medico-legale nou-apărute (cum ar fi capacitatea de conducere auto sau starea de influență a drogurilor) determină evaluări neunitare ale cazurilor și implicit apariția unor incertitudini juridice, prelungirea termenului de soluționare a acestor dosare și încărcarea inutilă a sistemului judiciar.
De asemenea, termenul de finalizare a actelor medico-legale reprezintă un factor deosebit de important pentru înfăptuirea justiției; prelungirea nejustificată a duratei activităților medico-legale poate duce la împlinirea termenului de prescripție a unei fapte penale și în final la favorizarea infracționalității ca fenomen social.
[1]. Ordinul nr. 1256/2013 al Ministerul Transporturilor pentru aprobarea funcțiilor din siguranța transporturilor pentru care sunt necesare avize de aptitudine medicală și/sau psihologică,
[2] Ordinul 1257/1391/2013 al Ministerul Transporturilor pentru aprobarea baremelor de sănătate pentru funcțiile din siguranța transporturilor și a modului în care se face dovada îndeplinirii acestor condiții, precum și lista afecțiunilor medicale și contraindicațiile corespunzătoare baremelor pentru elaborarea avizelor medicale pentru personalul cu atribuții în siguranța transporturilor
[1] Art. 336, Codul Penal, Legea 286/2009, Conducerea unui vehicul sub influenţa alcoolului sau a altor substanţe
[4] https://www.emcdda.europa.eu/publications/topic-overviews/legal-approaches-to-drugs-and-driving/html_en,
[5] Moteff J.D..( 2015). Critical Infrastructures: Background, Policy, and Implementation, Congressional Research Service Report, 5 june 2015
[6] https://www.ncbi.nlm.nih.gov/pmc/articles/PMC7179356/,
[7] Guidelines for Critical Infrastructures Resilience Evaluation.(2016). Published by Italian Association of Critical Infrastructures Experts (AIIC)
[8] Ciottone’s Disaster Medicine, 2nd Edition, (2016), Elsevier
[9] Ryan J.R.. (2016). Biosecurity and Bioterrorism – Containing and Preventing Biological Threats (Second Edition). Butterworth-Heinemann – Elsevier
[10] Kruk M.E., Myers M., Varpilah T., Dahn B..( 2015). What is a resilient health system? Lessons from Ebola.The Lancet. May 9, 2015
Prof. univ. dr. Cristian Adrian Stan, INML Mina Minovici București
Dr. Gabriela Mariana Decu, INML Mina Minovici București
- Flux integral: www.juridice.ro/feed
- Flux secţiuni: www.juridice.ro/*url-sectiune*/feed
Pentru suport tehnic contactaţi-ne: tehnic@juridice.ro
