Secţiuni » Arii de practică
BusinessAchiziţii publiceAfaceri transfrontaliereAsigurăriBankingConcurenţăConstrucţiiCorporateComercialCyberlawEnergieFiscalitateFuziuni & AchiziţiiGamblingHealth & PharmaInfrastructurăInsolvenţăMedia & publicitatePiaţa de capitalProprietate intelectualăTelecomTransporturi
ProtectiveData protectionDreptul familieiDreptul munciiDreptul sportuluiProtecţia consumatorilorProtecţia mediului
LitigationArbitrajContencios administrativContravenţiiDrept penalMediereProcedură civilăRecuperare creanţe
Materii principale: CyberlawDreptul Uniunii EuropeneDrept constituţionalDrept civilProcedură civilăDrept penalDreptul muncii
Contencios administrativ
DezbateriCărţiProfesionişti
 
PLATINUM+ PLATINUM Signature     

PLATINUM ACADEMIC
GOLD                       

VIDEO STANDARD
BASIC




4 comentarii

ÎCCJ. Județ vs. minister. Competența teritorială
02.06.2020 | JURIDICE.ro

JURIDICE - In Law We Trust

Înalta Curte de Casație și Justiție a hotărât că promovarea unei acțiuni de către un județ, unitate administrativ-teritorială, în contradictoriu cu o altă autoritate publică, este de competența instanței de la domiciliul sau sediul pârâtului, conform art. 10 alin. 3 din Legea nr. 554/2004 modificată, în vigoare la data acţiunii (Reclamantul persoană fizică sau juridică de drept privat se adresează exclusiv instanţei de la domiciliul sau sediul său. Reclamantul autoritate publică, instituţie publică sau asimilată acestora se adresează exclusiv instanţei de la domiciliul sau sediul pârâtului.). În speță, instanța supremă, în soluționarea regulatorului de competență, a constatat că acțiunea introdusă de Județul Cluj vs. Ministerul Dezvoltării Regionale şi Administraţiei Publice, având ca obiect anularea unor acte emise de pârâtul minister, este de competența Tribunalului București, unde este sediul părâtului. Nu a fost reținut argumentul primei instanțe sesizate (Tribunalul București), în sensul că legea nu face nicio distincţie în funcţie de poziţia inferioară faţă de pârât a reclamantului în cadrul raportului juridic de drept material, întrucât art. 10 alin. 3 din Legea nr. 554/2004 instituie o competenţă teritorială exclusivă, de la care nu se poate deroga, referindu-se expres la situaţia în care acţiunea este introdusă de o autoritate publică, instituţie publică sau asimilată acestora. (Decizia nr. 644 din 6 februarie 2020, pronunțată de Secția de contencios administrativ și fiscal a Înaltei Curți de Casație și Justiție) 

Aflaţi mai mult despre , , ,

Puteţi publica şi dumneavoastră pe JURIDICE.ro. Publicăm chiar şi opinii cu care nu suntem de acord. Vă rugăm să vă familiarizaţi cu obiectivele şi valorile Societătii de Stiinţe Juridice, despre care puteti ciţi aici.
JURIDICE.ro este o platformă de exprimare. Publicarea nu semnifică asumarea de către noi a mesajului.

Pentru a publica vă rugăm să citiţi Condiţiile de publicare, Politica privind protecţia datelor cu caracter personal şi să ne scrieţi la adresa redactie@juridice.ro!









JURIDICE utilizează şi recomandă SmartBill

JURIDICE gratuit pentru studenţi

Securitatea electronică este importantă pentru avocaţi [Mesaj de conştientizare susţinut de FORTINET]

JURIDICE recomandă e-Consultanta, consultantul tău personal în finanţare


Au fost scrise până acum 4 de comentarii cu privire la articolul “ÎCCJ. Județ vs. minister. Competența teritorială”

  1. Alin CLINCEA spune:

    Poate îmi scapă mie vreun detaliu, dar cred că art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 spune:
    „Instanța competentă
    (1) Litigiile privind actele administrative emise sau încheiate de autoritățile publice locale și județene, precum și cele care privesc taxe și impozite, contribuții, datorii vamale, precum și accesorii ale acestora de până la 3.000.000 de lei se soluționează în fond de tribunalele administrativ-fiscale, iar cele privind actele administrative emise sau încheiate de autoritățile publice centrale, precum și cele care privesc taxe și impozite, contribuții, datorii vamale, precum și accesorii ale acestora mai mari de 3.000.000 de lei se soluționează în fond de secțiile de contencios administrativ și fiscal ale curților de apel, dacă prin lege organică specială nu se prevede altfel.”

    Înțeleg că actele contestate aparțin unui minister. Acesta nu poate fi altceva decât o „autoritate publică centrală” (în sensul textului de mai sus; evident, dacă un minister a devenit între timp autoritate publică locală, ne pierdem timpul cu dreptul). Și atunci, nu cumva ar fi fost competentă material Curtea de Apel București?

    Art. 10 alin. (3) la care face trimitere atât Tribunalul București, cât și Tribunalul Cluj sună așa:
    „(3) Reclamantul persoană fizică sau juridică de drept privat se adresează exclusiv instanței de la domiciliul sau sediul său. Reclamantul autoritate publică, instituție publică sau asimilată acestora se adresează exclusiv instanței de la domiciliul sau sediul pârâtului.”

    Se vorbește de „instanță” (cea competentă material), nu de „tribunal”, ca să fie bătut în cuie gradul instanței în ipoteza competenței teritoriale exclusive.

    O ultimă observație.
    Motivarea din hotărârea de declinare este uluitoare pentru o instanță a cărei specializare este materia contenciosului administrativ:
    „În esență, instanța a reținut că, în situația în care există un diferend juridic între părțile raportului juridic de drept administrativ, instanța competentă urmărește partea care este într-un dezavantaj. Singura interpretare care dă sens regulii prevăzute în art. 10 alin. (3) din Legea nr. 554/2004 este cea privind favorizarea părții aflate într-o poziție de inferioritate cu statul, indiferent dacă aceasta este o persoană fizică, juridică de drept privat sau juridică de drept privat asimilată unei autorități publice sau o persoană juridică de drept public.
    Astfel, deși nu este negată calitatea de autoritate publică a reclamantului, instanța a considerat, totuși, că forma art. 10 alin. (3) nu reglementează de fapt situația în care reclamantul este o persoană juridică de drept public, care cheamă în judecată o autoritate publică cu care se află într-un raport juridic de drept material pe o poziție inferioară.”

    Textul de lege era clar, nu avea nevoie de tălmăciri și filozofeli teleologice precum: „instanța competentă urmărește partea care este într-un dezavantaj” sau „favorizarea părții aflate într-o poziție de inferioritate cu statul”…

    • Ioan BUCSA spune:

      legiuitorul asimilează procesele privind fondurile structurale celor având ca obiect creanțe fiscale, înțelegând să le trateze din perspectiva determinării competenței materiale de judecată prin prisma sumei în litigiu, fie că aceasta a fost stabilită cu titlu de creanță bugetară/corecție financiară, fie că i-a fost refuzată la acordare persoanei ce se pretinde vătămată de actul administrativ unilateral emis (cu titlu de sumă neeligibilă sau reducere procentuală)

  2. Ioan BUCSA spune:

    Detaliul care vă scapă… este vorba de corecții financiare în speță… 5%
    art. 10 din Legea nr. 554/2004, astfel cum a fost modificat și completat prin Legea nr. 212/2018, prevede că „(1) Litigiile privind actele administrative emise sau încheiate de autoritățile publice locale și județene, precum și cele care privesc taxe și impozite, contribuții, datorii vamale, precum și accesorii ale acestora de până la 3.000.000 de lei se soluționează în fond de tribunalele administrativ-fiscale, iar cele privind actele administrative emise sau încheiate de autoritățile publice centrale, precum și cele care privesc taxe și impozite, contribuții, datorii vamale, precum și accesorii ale acestora mai mari de 3.000.000 de lei se soluționează în fond de secțiile de contencios administrativ și fiscal ale curților de apel, dacă prin lege organică specială nu se prevede altfel. (1 ind.1) Cererile privind actele administrative care au ca obiect sume reprezentând FINANȚAREA NERAMBURSABILĂ din partea Uniunii Europene se soluționează potrivit CRITERIUL VALORIC , iar cererile care au ca obiect acte administrative neevaluabile se soluționează potrivit rangului autorității, conform prevederilor alin. (1)”

    • Alin CLINCEA spune:

      Este interesant și punctul dvs. de vedere.
      Dacă ținem cont de referirile la Programul Operațional Regional (Regio), am putea spune că există măcar o legătură cu prevederea de la art. 10 alin. (11) „Cererile privind actele administrative care au ca obiect sume reprezentând finanțarea nerambursabilă din partea Uniunii Europene”.
      Această prevedere, însă, nu este invocată în regulatorul de competență – fiind analizată doar cea de la art. 10 alin. (3). Nu cred că era un detaliu „subînțeles”, care nu merita o judecată din partea instanțelor…
      Ar mai fi un aspect de verificat. Textul menționat de dvs. se referă la cereri privind acte administrative care au ca obiect anumite sume de bani (v. supra). În decizia Înaltei sunt menționate două cereri de chemare în judecată, conexate apoi, prin care s-a solicitat:
      „anularea Deciziei nr. 41/05.03.2019 emise de MDRAP – Direcția Generală Programul Operațional Regional și anularea Notei de neconformitate nr. x/11.12.2018, comunicată prin Adresa nr. x/27.12.2018 a MDRAP – Direcția Generală Programul Operațional Regional, cu înlăturarea reducerilor procentuale aplicate din sumele solicitate la plată de către reclamant, respectiv 5% din valoarea Acordului-cadru nr. x/29.11.2011 (Contractul subsecvent de lucrări nr. x/31.01.2012 și Contractul subsecvent de lucrări nr. x/21.11.2014), cu consecința admiterii la plată a sumei de 611.955,64 RON”
      și
      „anularea Deciziei nr. 144/01.07.2019 emise de pârât și anularea Notei de neconformitate nr. x/11.12.2018, comunicată prin Adresa nr. x/27.12.2018 a MDRAP – Direcția Generală Programul Operațional Regional, cu înlăturarea reducerilor procentuale aplicate din sumele solicitate la plată, respectiv 5% din valoarea Acordului-cadru nr. x/29.11.2011 (Contractul subsecvent de lucrări nr. x/31.01.2012 și Contractul subsecvent de lucrări nr. x/23.11.2014), cu consecința admiterii la plată a sumei de 15.394,86 RON”
      Repet, în lipsa unor considerente în acest sens din partea celor trei instanțe care au analizat problema competenței, se încadrează sau nu acțiunea în ipoteza de la art. 10 alin. (11)? Nu am răspunsul la mine. Cu noile informații date de dvs., nu am de ce să lupt cu zel pentru a susține cu orice preț ce am scris în comentariul inițial.
      @„legiuitorul asimilează procesele privind fondurile structurale celor având ca obiect creanțe fiscale…”
      Se poate, dar legiuitorul ar face bine să și scrie pe undeva asta pentru că nu toți suntem cititorii gândurilor lui.

Lasă un răspuns

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

Important: Descurajăm publicarea de comentarii defăimatoare. Vor fi validate doar comentariile care respectă Politica JURIDICE.ro şi Condiţiile de publicare.