UCMR-ADA – Dreptul de autor și aprigele dispute pe care le-a generat în domeniul muzical
5 mai 2023 | Claudia STANCIU, Miruna POPESCU, Cynthia SZÁSZ
Claudia Stanciu
Miruna Popescu
Cynthia Szász
1. Introducere
Lumea fără artă ar fi, credem noi, o lume anostă, lipsită de acele mici plăceri ale vieții care aduc un strop de bucurie chiar și în cele mai negre zile. Ne este extrem de greu să ne imaginăm o lume fără literatură, filme, teatru, muzică și toate celelalte manifestări ale creativității nemărginite a artiștilor. Mergând chiar mai departe, considerăm că majoritatea dintre noi consumăm astfel de opere în fiecare zi. Fie că vorbim despre platforme de streaming, precum Netflix, internet sau opțiuni mai clasice precum televiziunea sau radioul, acestea au devenit o parte integrantă a vieții noastre. Conform datelor furnizate de Eurostat[1], în anul 2020, 74% dintre cei care au accesat internetul au vizionat programe TV. Or, pandemia de COVID-19 a condus, fără îndoială, la o creștere a procentului de persoane care și-au găsit refugiul în mediul online – reprezenta, până la urmă cea mai accesibilă și sigură modalitate de a te deconecta de la sumbra realitate a virusului care a făcut ravagii în societatea noastră. Drept dovadă, în 2022, numărul locuințelor cu acces la internet crescuse la 93%, comparativ cu 72% în anul 2011[2].
Pornind de la aceste coordonate, importanța artei în viața persoanelor devine evidentă. La fel de evident, dacă privim cealaltă față a monedei devine nevoia de a îi proteja pe titularii drepturilor de autor și de a ne asigură că aceștia pot culege roadele muncii lor. Organismele de gestiune colectivă reprezintă una dintre modalitățile cele mai eficiente pentru a atinge acest obiectiv deoarece acestea asigură remunerarea corectă a acestora, reprezentându-le în mod unitar interesele și, astfel, aceștia se pot concentra pe activitatea de creație.
În continuarea acestei lucrări, noi am ales să ne îndreptăm atenția către Uniunea Compozitorilor și Muzicologilor din România – Asociația Drepturilor de Autor (UCMR-ADA) și, implicit, asupra domeniului muzical, prezentând inclusiv cele mai puternic disputate litigii pe care le-a generat acesta, atât în plan național, cât și internațional.
2. Evoluția cadrului legislativ atât la nivel național, cât și în România
Organismele de gestiune colectivă sunt definite, în legislația țării noastre în Legea 8/1996 privind dreptul de autor și drepturile conexe[3]. Astfel, conform art. 150, acestea sunt persoane juridice constituite prin liberă asociere, care au drept obiect de activitate gestiunea drepturilor de autor sau a drepturilor conexe dreptului de autor, în beneficiul colectiv al autorilor.
Această reglementare reprezintă rezultatul unui proces complex de dezvoltare a unor asemenea organisme, întins de-a lungul secolelor. Astfel, primul organism[4] de gestiune colectiva a fost înființat în Franța, în anul 1777, care funcționează și astăzi sub denumirea primită în anul 1829, și anume Societatea Autorilor și Compozitorilor Dramatici. Din acest moment, aceste organisme au continuat să se dezvolte, ajungând să fie unul dintre pilonii cei mai de seamă în protecția drepturilor de autor. Următoarea piatră de temelie în crearea cadrului curent al protecției proprietății individuale a fost în anul 1967, la Stockholm, atunci când s-a semnat Convenția de creare a Organizației Mondiale a Proprietății Intelectuale[5], care avea drept obiectiv promovarea protecției proprietății intelectuale în toată lumea. În anul 1974, aceasta a devenit una dintre agențiile specializate ale ONU[6].
Fără umbră de îndoială, acest subiect continuă să fie de mare actualitate, fapt ilustrat de adoptarea Directivei 2014/26/UE privind gestiunea colectivă a drepturilor de autor și a drepturilor conexe și acordarea de licențe multiteritoriale pentru drepturile asupra operelor muzicale pentru utilizare online pe piața internă[7] de către Parlamentul și Consiliul European. Principalele obiective ale acestei directive sunt de a contura un cadru legislativ propice titularilor în a-și administra drepturile pe care aceștia le au și de a contribui la o funcționare în parametrii optimi a organismelor de gestiune colectivă[8].
Concentrându-ne acum atenția pe planul intern, fără îndoială Legea nr. 8/1996 este principalul instrument prin care s-a asigurat gestiunea colectivă a drepturilor de autor în România. Cu toate acestea, implementarea în țara noastră a Directivei 2014/26/UE a fost destul de greoaie, depășind termenul de transpunere de 2 ani. Directiva a fost implementată abia după ce Comisia Europeană a intentat acțiune la CJUE împotriva României pentru acest lucru[9]. Concret, Legea nr. 74/2018[10] este cea care a rezolvat această problemă și a condus la implementarea acestei directive și în legislația noastră internă.
Această scurtă analiză istorică nu ar fi completă fără a ne opri și asupra evoluției UCMR-ADA, organismul de gestiune colectivă pe care se va concentra, în continuare, lucrarea noastră. Astfel, baza istorică a acestuia este Societatea Compozitorilor Români, înființată în anul 1920, președintele său fiind chiar celebrul compozitor George Enescu. Începând cu anul 1949, aceasta s-a transformat în Uniunea Compozitorilor din România. După adoptarea Decretului – Lege 27/1990, UCMR a funcționat ca un organism de gestiune, dar și ca o asociație profesională, urmând ca Legea 8/1996 să aducă o schimbare. Ulterior intrării în vigoare a acestei legi, s-a constituit, în temeiul sentinței judecătorești nr. 218/02/10/1996, Asociația pentru Drepturi de Autor a UCMR[11].
Acest organism rezultat, UCMR-ADA, a obținut acreditarea în domeniul muzical prin Decizia ORDA nr. 3/24.03.1997, ca un organism de gestiune colectivă a drepturilor patrimoniale de autor[12].
În prezent, UCMR-ADA este membră a Confederației Internaționale a Societăților de Autor și Compozitori (CISAC), încă din 1929, a Asociației Europene a Societăților de Autor (ECSA) și numără peste 400 de membri[13], iar scopul său, conform statutului[14] său, constă în:
– gestionarea colectivă a drepturilor patrimoniale de autor de opere muzicale de reproducere, de distribuire, de radiodifuzare, de comunicare publică, de comunicare publică prin satelit, de retransmitere prin cablu, de retransmisie, de licențiere multiteritorială online, dreptul la remunerație compensatorie pentru copie privată, dreptul la compensație echitabilă pentru opere orfane, precum și a oricăror alte drepturi patrimoniale de autor de opere muzicale pentru care legea prevede gestiunea colectivă;
– gestionarea colectivă a oricăror drepturi patrimoniale de autor de opere muzicale pentru care legea prevede gestionarea colectivă pe baza de mandat special;
– gestionarea colectivă, în calitate de colector unic, a oricăror drepturi patrimoniale de autor sau conexe pentru care, potrivit legii, prin protocoale sau prin Decizii ale Oficiului Român pentru Drepturile de Autor, UCMR-ADA este desemnată colector unic;
– realizarea de activități sociale în interesul sau în sprijinul membrilor săi, potrivit Statutului;
– realizarea de activități culturale de profil muzical, potrivit Statutului;
– în general, protejarea drepturilor patrimoniale de autor de opere muzicale și a drepturilor morale ale autorilor de opere muzicale.
3. Rolul organismelor de gestiune colectivă
Sistemele de gestiune colectivă funcționează după un sistem bine-stabilit, care a evoluat și a fost perfecționat odată cu trecerea timpului. Prin urmare, într-un astfel de sistem, titularii drepturilor de autor autorizează aceste organisme pentru a negocia cu potențiali utilizatori, pentru a acorda licențe în schimbul unei remunerații fixate pe baza unui sistem tarifar, dar și pentru a colecta această remunerație și pentru a o repartiza între titularii îndreptățiți la aceasta[15]. După cum este ușor de observat cu ochiul liber, acesta este, în mare, și scopul enunțat de UCMR-ADA în statutul său.
Între numeroasele organisme de gestiune colectivă, colaborarea s-a dovedit, de-a lungul istoriei, a fi extrem de importantă. Astfel, privind către CISAC, confederație în cadrul căreia este membră și UCMR-ADA, acest lucru devine evident prin numărul membrilor reuniți în cadrul acesteia (228 de societăți din 120 de țări[16]).
Or, toate aceste organizații își desfășoară activitatea sub umbrela unui scop comun și anume gestiunea colectivă a drepturilor autorilor, lucru care este enunțat chiar și în statutul CISAC. Conform aceluiași statut, putem vedea și că rolul organismelor de gestiune colectivă a evoluat odată cu trecerea timpului. Astfel, acestea nu doar „colectează și repartizează redevențele din drepturile de autor”, ci asigură și o „provocare a intereselor morale ale autorilor, precum și apărarea intereselor lor patrimoniale”[17].
În mod evident, aceste organisme aduc numeroase beneficii pentru titularii drepturilor de autor. Pentru început, acestea sunt extrem de practice, deoarece autorii nu ar putea niciodată să-și negocieze în mod eficient drepturile pe plan internațional, în toate teritoriile lumii. Ar fi extrem de dificil și costisitor, asta ca să nu menționăm faptul că nu toți creatorii își cunosc drepturile legale, și ar putea cădea drept victime ale unor capcane, munca lor fiind exploatată la un preț sub adevărata sa valoare.
De asemenea, negocierea pentru titularii drepturilor de autor ar putea ajunge de multe ori să fie nedreaptă. Aceștia s-ar afla, de cele mai multe ori, într-o poziție de inferioritate atunci când ar negocia cu mari companii de televiziune sau cu diferite platforme de streaming, precum Netflix sau Spotify. În plus, aceste organisme pot reprezenta și o modalitate eficientă de a lupta împotriva fenomenului pirateriei, care a luat o amploare considerabilă după dezvoltarea internetului[18].
În final, astfel de organisme ne aduc beneficii și nouă, consumatorii de rând, care avem acces mult mai ușor la opere din toate zonele geografice, fapt ce ar fi dificil, dacă nu chiar imposibil în lipsa unor organismelor de gestiune colectivă care negociază, de exemplu, drepturi de licențiere multiteritorială online.
Bineînțeles, nu totul este perfect în ceea ce privesc aceste organisme de gestiune colectivă, iar practica judiciară ce va fi prezentată în cele ce urmează evidențiază acest lucru. Cu toate acestea, beneficiile, credem noi, depășesc latura negativă și aduc, în mod evident un plus valoare tuturor părților implicate.
4. UCMR-ADA – Dispute și jurisprudență relevantă de-a lungul anilor
Pe parcursul anilor, UCMR-ADA a fost implicată într-o serie de dispute, iar unele dintre ele au ajuns chiar și pe masa judecătorilor, în instanță. Acest lucru nu este surprinzător, mai ales dacă ne gândim la amploarea domeniului său de activitate și la importanța acestuia în cadrul societății.
Dacă ne uităm pe plan național, UCMR-ADA a fost implicată într-o serie de dispute. Astfel, într-o dispută împotriva Circ&Variete Globus, ÎCCJ a dat câștig de cauză titularilor de drepturi de autori, care au fost reprezentați de către UCMR-ADA. Drept consecință, Circul Globus a fost obligat la plata sumei de 994.153 RON, care reprezintă drepturi patrimoniale ale autorilor de opere muzicale, ce au fost folosite în mod public de către Circul Globus în perioada anilor 2004-2007[19].
Tot la nivel național, dar de mare răsunet în mediul online a fost conflictul dintre UCMR-ADA și Untold SRL[20]. În acest dosar, UNTOLD a refuzat să încheie autorizația cu UCMR-ADA pentru comunicarea publică a operelor muzicale, așa cum prevede Legea nr. 8/1996[21]. Cu toate acestea, litigiul a fost soluționat prin împăcarea amiabilă a părților, după 10 termene de judecată[22].
Desigur, acest domeniul al protecției dreptului de autor în domeniul muzical a stârnit mult mai multe conflicte de-a lungul timpului în țara noastră, majoritatea fiind soluționate, însă, pe cale amiabilă, fără a fi necesară intervenția instanțelor. Un astfel de episod este cel al disputei cu Ministerul Culturii, unde scânteia conflictului a fost aprinsă de decizia unilaterală a ministerului de a reduce finanțarea UCMR-ADA. În final, un nou acord a fost încheiat între părți, prin care UCMR-ADA a primit o finanțare suplimentară[23]. Mai mult, în 2015, UCMR-ADA a fost implicată într-o dispută cu Televiziunea Română (TVR) referitoare la drepturile de autor pentru muzica utilizată în programele TVR. UCMR-ADA a susținut că TVR nu a plătit suficiente taxe constând în drepturile de autor pentru utilizarea muzicii membrilor săi. Disputa s-a încheiat în cele din urmă printr-un acord, prin care TVR a achitat sumele restante către UCMR-ADA.
O cauză în care UCMR-ADA este parte a ajuns și în fața CJUE, prin intermediul unei cereri de decizie preliminară adresată instanței europene de către ÎCCJ, cu privire la supunerea sau nu a remunerațiilor primite de către UCMR-ADA la plata TVA-ului. Conform răspunsurilor formulate de către CJUE, organismul de gestiune colectivă care percepe în nume propriu, dar în contul titularilor de drepturi de autor remunerațiile, în schimbul autorizației de comunicare publică a operelor lor acționează în calitate de „persoană impozabilă”. Astfel, aceasta este obligată să emită facturi, în care să fie stipulate remunerațiile primite, cu TVA. De asemenea, și titularii de drepturi de autor vor trebui să emită către organismul de gestiune colectivă facturi cu TVA pentru prestațiile furnizate în temeiul remunerațiilor primite[24].
Este ușor de observat că, în majoritatea spețelor prezentate în această secțiune a lucrării, UCMR-ADA a acționat urmărind obținerea de beneficii patrimoniale pentru titularii de drepturi de autor din domeniul muzical, nu doar în beneficiul propriu, încercând să maximizeze câștigurile acestora.
5. Perspective de drept comparat
După cum am arătat în cuprinsul acestei lucrări, există organisme similare cu UCMR-ADA în toată lumea. Pentru o privire de ansamblu asupra cadrului mondial, vom prezenta, pe scurt, astfel de organisme din diferite colțuri ale lumii.
Astfel, în Anglia, regăsim PRS for Music[25], un organism care protejează drepturile de autor ale compozitorilor, textierilor și editorilor de muzică din Regatul Unit. PRS for Music colectează și distribuie veniturile generate din utilizarea muzicii membrilor săi în Regatul Unit și în întreaga lume. Aceasta este autorizată de Oficiul pentru Proprietate Intelectuală (Intellectual Property Office) și este supravegheată de către Organismul de Control al Drepturilor de Autor (Copyright Tribunal). PRS for Music operează în conformitate cu Legea privind Drepturile de Autor, Desenele și Brevetele din 1988[26] și cu alte legi și reglementări relevante.
Cum este și normal, și PRS for Music a fost implicată în diferite dispute pentru protejarea drepturilor de autori a membrilor săi. O dispută controversată și de renume este cea a PRS for Music contra SoundCloud, o platformă de streaming muzicală. PRS for Music a afirmat că SoundCloud nu a plătit suficiente taxe constând în drepturi de autor pentru utilizarea muzicii membrilor săi. Disputa s-a încheiat în cele din urmă cu un acord între cele două părți și cu semnarea unei licențe multiteritoriale[27], concluzionând astfel amiabil disputa începută pe cale legală de PRS for Music.
Un alt teritoriu de pe bătrânul continent în care protecția drepturilor de autor este extrem de importantă este cel al Franței – chiar locul unde au fost puse bazele organismelor de gestiune colectivă, după cum am arătat în prealabil.
Astfel, în Franța operează SACEM[28] (Société des Auteurs, Compositeurs et Éditeurs de Musique), o organizație care protejează drepturile de autori ai membrilor săi (compozitori, textieri și editori de muzică din Franța). SACEM colectează și distribuie veniturile generate din utilizarea muzicii membrilor săi în Franța și în alte țări. Această organizație este autorizată de Ministerul Culturii și Comunicării, operează în conformitate cu Legea privind Drepturile de Autor și Drepturile Conexe din 1992[29] și este supravegheată de către Consiliul Superior al Proprietății Literare și Artistice (Conseil Supérieur de la Propriété Littéraire et Artistique).
În final, nu putem omite din a menționa Statele Unite ale Americii, probabil țara unde tranzacțiile privind drepturile de autor sunt cele mai numeroase, unele fiind încheiate pentru sume cu adevărat impresionante. Astfel, aici regăsim American Society of Composers, Authors and Publishers (ASCAP)[30], o organizație cu un obiect de activitate similar celor prezentate anterior (protecția drepturilor de autor a compozitorilor, textierilor și editorilor de muzică din SUA, colectarea și distribuirea veniturilor generate din utilizarea muzicii membrilor săi în SUA și alte țări). Aceasta operează în conformitate cu Legea privind Drepturile de Autor din 1976[31]. Aceste organizații sunt supravegheate de către Biroul pentru Drepturile de Autor al SUA (United States Copyright Office), care este o divizie a Bibliotecii Congresului.
Similar PRS for Music, atât SACEM cât și ASCAP au fost implicate într-o serie de dispute legate de drepturile de autor. Unele dintre cele mai recente este cel al SACEM contra Canal Plus[32], terminat pe cale amiabilă, și cel al ASCAP contra unor posturi de radio din statul California, care a ajuns în instanța, aceasta obligând posturile la plata a peste 1.5 milioane de dolari în taxe aferente licențelor[33].
După cum este simplu de observat, aceste organisme, în toate țările analizate, au militat constant pentru plata sumelor cuvenite membrilor săi, fiind dispuse să apeleze la toate pârghiile necesare, inclusiv în instanță pentru a-și susține cauza și a lupta pentru o remunerație corectă și echitabilă.
6. Concluzii
Așadar, Uniunea Compozitorilor și Muzicologilor din România (UCMR) este o organizație profesională care reprezintă interesele compozitorilor și muzicologilor din România, iar, împreună cu Asociația Drepturilor de Autor (ADA), UCMR se ocupă cu protejarea drepturilor de autor și a intereselor membrilor săi în domeniul muzical.
Drepturile de autor sunt de o importanță majoră în industria muzicală deoarece protejează creațiile artiștilor și ale compozitorilor împotriva utilizării neautorizate sau ilegale a operei lor. Drepturile de autor le permit creatorilor să-și valorifice munca și să primească recompense pecuniare pentru munca lor, prin intermediul taxelor și a altor mijloace de remunerare.
În România, așa cum am prezentat de-a lungul acestui referat, există numeroase dispute legate de drepturile de autor în domeniul muzical, iar UCMR-ADA joacă un rol important în invocarea nedreptăților întâlnite în practică privind colectarea taxelor cuvenite în temeiul drepturilor de autor. Aceștia nu se dau în lături în a-și susține cauza și a apăra constant drepturile membrilor lor.
Organizațiile de gestiune colectivă din domeniul muzical atât la nivel național, cât și la nivel internațional se ocupă de gestionarea drepturilor de autor și de colectarea taxelor pentru utilizarea operelor muzicale în diverse medii, precum radio, televiziune sau concerte live. De asemenea, ele sunt implicate activ și în negocieri cu utilizatorii și distribuitorii creațiilor muzicale, precum radiourile sau televiziunile, în vederea stabilirii unor tarife corecte pentru utilizarea operelor artistice.
În ceea ce privește îmbunătățirea situației în viitor, ar fi important ca autoritățile să adopte legi mai clare și mai eficiente în domeniul drepturilor de autor. De asemenea, ar fi necesar un grad de educație mai ridicat al publicului în privința importanței respectării drepturilor de autor, pentru a se ajunge la o mai mare conștientizare și respectare a acestora. Deși UCMR-ADA a făcut progrese semnificative în protejarea drepturilor de autor în ultimii ani, există încă multe provocări încă nesoluționate. Una dintre acestea este problema pirateriei muzicale și a utilizării ilegale a operelor artistice. Aceasta poate avea un puternic impact negativ asupra remunerației cuvenite artiștilor și poate conduce în timp, odată cu accentuarea fenomenului și la o reducere a interesului dedicat creației operelor muzicale românești.
Pentru a îmbunătăți situația, UCMR-ADA trebuie să aibă în vedere adoptarea unor măsuri mai eficiente de combatere a pirateriei și a utilizării ilegale a operelor muzicale. Acestea ar putea include o mai mare implicare a autorităților și a societății civile în combaterea acestor probleme. În plus, UCMR-ADA ar putea să își continue eforturile de promovare a culturii muzicale românești la nivel național și internațional. Printre acestea s-ar putea număra: organizarea de evenimente și de festivaluri muzicale, sprijinirea tinerilor artiști la început de drum în dezvoltarea carierei lor și încurajarea colaborărilor între artiștii români și cei străini.
[1] ”How you entertained yourself online in 2020”, 2021
[2] ”Digital economy and society statistics – households and individuals”, 2022
[3] Legea nr. 8 din 14 martie 1996 (*republicată*) privind dreptul de autor și drepturile conexe*
[4] ”Two centuries of experience”
[5] ”Convention Establishing the World Intellectual Property Organization (as amended on September 28, 1979)”
[6] ”Agreement between the United Nations and the World Intellectual Property Organization”
[7] Directiva 2014/26/UE publicată în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene L84/72 din 20.03.2014
[8] https://ec.europa.eu/digital-single-market/en/collective-rights-management-directive
[9] ”Collective Rights Management: Commission refers Bulgaria, Luxembourg, Romania and Spain to the Court of Justice”, 2017, Bruxelles
[10] Legea nr. 74 din 22 martie 2018 pentru modificarea și completarea Legii nr. 8/1996 privind dreptul de autor și drepturile conexe .
[11] UCMR-ADA, Istoric
[12] Decizia nr. 3 din 24 martie 1997 pentru avizarea funcţionarii ca organism de gestiune colectivă a drepturilor patrimoniale de autor în domeniul muzical a Asociaţiei „Uniunea Compozitorilor şi Muzicologilor din România – Asociaţia pentru Drepturi de Autor”
[13] Lista membrilor UCMR-ADA, actualizată la 28.06.2022
[14] Statut UCMR-ADA
[15] Mihaly Ficsor, Gestiunea colectivă a drepturilor de autor și a drepturilor conexe, Universul Juridic, București, 2010
[16] https://members.cisac.org/CisacPortal/annuaire.do?method=membersDirectoryHome
[17] https://cisac.org/CisacPortal/cisacDownloadFile.do?docId=42662
[18] Alhaji Tejan-Cole, Collective Management of Copyright and Related Rights, 2021, available here
[19] Decizia de casare și îndrumare nr. 5043/29 iunie 2012 în litigiul ce a format obiectul dosarului nr. 15276/3/2007
[20] Dosarul 35973/3/2016 de la Tribunalul București
[21] Legea nr. 8 din 14 martie 1996 (*republicată*) privind dreptul de autor și drepturile conexe*
[22] ”UNTOLD le-a închis gura și celor de la UCMR-ADA”
[23] Știri UCMR-ADA
[24] Hotărârea CJUE în cauza C-501/19
[25] About us, PRS for music
[26] Copyright, Designs and Patents Act 1988
[27] PRS for Music and Soundcloud reach a multi-territory licensing agreement
[28] https://www.sacem.fr/
[29] Law No. 92-597 of July 1, 1992, on the Intellectual Property Code
[30] https://www.ascap.com/
[31] ”Copyright Law of the United States (Title 17) and Related Laws Contained in Title 17 of the United States Code”
[32] ”France’s Sacem Ends Royalties Dispute With Vivendi-Owned Canal Plus”
[33] ”ASCAP And Songwriters Victorious In Two Court Contests With California Radio Stations That Refused To Pay ASCAP License Fees”
Claudia Stanciu
Studentă – Facultatea de Drept din cadrul Academiei de Studii Economice din București
Miruna Popescu
Studentă – Facultatea de Drept din cadrul Academiei de Studii Economice din București
Cynthia Szász
Studentă – Facultatea de Drept din cadrul Academiei de Studii Economice din București
- Flux integral: www.juridice.ro/feed
- Flux secţiuni: www.juridice.ro/*url-sectiune*/feed
Pentru suport tehnic contactaţi-ne: tehnic@juridice.ro
