Ioan Iancu
E mult prea gri în suflete ş-afară,
Şi-atunci mă rog la soare şi la lună…
Un pictor pentru fericirea într-o doară,
Să coloreze, chiar dacă e imună,
Răceala iernii, ce minte că-i fecioară.
Când totuşi, ruga ascultată, învie iar natura,
Prin ironia sorţii, sunt obligat să trag oblonul…
Încerc să devorez calculatorul, apoi lectura,
La propriul meu roman, tot respectând şablonul,
Impus de-o viaţă ce preţuieşte doar alergătura.
Sunt obligat să iau o scurtă pauză cu iubire,
Să uit o perioadă să mai fug, material, nebun…
Mă poticnesc nehotărât, acum fără grăbire,
S-aleg cu inocenţă fideauă ori amor, după săpun,
Reţetă pentru izolare, când doar visez ieşire.
Un simplu bucătar, încerci să nu te-ncurci,
Preferi să uiţi fideaua, să faci doar o salată,
Să nu ne depănăm colesterol şi vorbe dulci…
Că vine vara, cea frivol prea dezbrăcată,
Şi tu nu vrei să te ascunzi, pe după nuci.
Reşiţa
22 martie 2020
* Am însoţit versurile cu desenul „Masca acestor vremuri” şi cu acuarela „Autoportret”, ambele realizate de Paula Iancu.
Avocat Ioan Iancu
JURIDICE.ro este o platformă de exprimare. Publicarea nu semnifică asumarea de către noi a mesajului.
Pentru a publica vă rugăm să citiţi Condiţiile de publicare, Politica privind protecţia datelor cu caracter personal şi să ne scrieţi la adresa redactie@juridice.ro!
Lasă un răspuns
Trebuie să fii autentificat pentru a publica un comentariu.