Secţiuni » Articole
Articole autoriRNSJESSENTIALSStudiiOpiniiInterviuriPovestim cărţi
Opinii
PLATINUM+ PLATINUM Signature     

PLATINUM ACADEMIC
GOLD                       

VIDEO STANDARD
BASIC





Efectele COVID-19 asupra contractului de franciză
05.05.2020 | Alexandru RĂȚOI

JURIDICE - In Law We Trust
Alexandru Rățoi

Alexandru Rățoi

Aux grands maux les grands remèdes.

În vederea combaterii și prevenirii răspândirii virusului Sars-CoV-2, pe întreg teritoriul României a fost instituită starea de urgență (inițial, prin Decretul nr. 195/2020, ulterior, prelungită prin Decretul nr. 240/2020), iar acest context excepțional a condus la aplicarea graduală a unor măsuri restrictive, fapt ce a generat un șoc major pentru economia națională, îndeosebi pentru întreprinderile mici și mijlocii, care se dovedesc a fi cele mai vulnerabile în fața efectelor negative generate de pandemia de coronavirus.

Una dintre primele măsuri cu impact major asupra economiei a vizat domeniul horeca și s-a dispus prin art. 1 din Ordonanța militară nr. 1/2020, care a presupus suspendarea activității de servire și consum a produselor alimentare și băuturilor alcoolice și nealcoolice, organizată de restaurante, hoteluri, cafenele sau alte localuri publice, în spațiile destinate acestui scop din interiorul sau exteriorul locației, fiind însă permisă activitatea de comercializare a produselor menționate sub forma „drive-in”, „room-service” sau livrare la client.

Ulterior, prin Ordonanța militară nr. 2/2020, a fost suspendată activitatea centrelor comerciale, cu impact major asupra magazinelor specializate sau de lux, în privința cărora un „contact” cu produsul, o „pipăire” a acestuia, sunt adesea indispensabile pentru succesul afacerii.

Când se evocă noțiune de „horeca”, dar și comerțul prin magazine specializate sau de lux, sistemul de franciză reprezintă un reper important, aceasta devenind o modalitate de dezvoltare a afacerilor din ce în ce mai folosită de antreprenori.

Cum afectează pandemia de coronavirus și măsurile restrictive impuse de autoritățile publice sistemul de franciză din România? În continuare, vom analiza regimul juridic al francizei și legislația aplicabilă (Ordonanța Guvernului nr. 52/1997), urmărind să oferim răspunsuri punctuale la o serie de aspecte ce ridică întrebări în această perioadă.

1. Noțiune.

În conformitate cu art. 1 din O.G. nr. 52/1997, franciza reprezintă un sistem de comercializare a produselor și/sau al serviciilor și/sau al tehnologiilor, bazat pe o colaborare continuă între persoanele fizice sau juridice independente din punct de vedere juridic și financiar, prin care o persoană, denumită francizor, acordă altei persoane, denumită francizat, dreptul și impune obligația de a exploata o afacere, în conformitate cu conceptul francizorului. Acest drept autorizează și obligă pe francizat, în schimbul unei contribuții financiare directe sau indirecte (denumită și redevență), să utilizeze mărcile de produse și/sau de servicii, alte drepturi de proprietate intelectuală sau industrială protejate, know-how-ul, drepturile de autor, precum și însemne ale comercianților, beneficiind de un aport continuu de asistență comercială și/sau tehnică din partea francizorului, în cadrul și pe durata contractului de franciză încheiat între părți în acest scop.

O schemă a contractului de franciză se prezintă astfel: pe de o parte, francizorul are obligația (i) de a pune la dispoziția francizatului o sumă de drepturi ori o afacere; (ii) de a asigura francizatului o pregătire inițială pentru exploatarea mărcii/afacerii; (iii) de a asigura asistență tehnică sau comercială permanentă; pe de altă parte, francizatul are obligația (i) de a plăti o redevență inițială (de intrare), periodică, de publicitate și/sau alte tarife; (ii) de a menține, pe cheltuială proprie, standardele de calitate ale afacerii francizorului; (iii) de a achita contribuția la cheltuielile de promovare a mărcii; (iv) de a executa strategiile de afaceri ale francizorului.

2. Justificare.

Contractul de franciză și rețeaua de franciză presupun raporturi juridice teoretic independente între profesioniști. Aceste raporturi juridice prezintă caracteristica de a fi grupate, de a da naștere unor grupuri de contracte.

Așadar, se poate observa o dependență de ordin economic imprimată părților acestor grupuri de contracte, cu atât mai pronunțată în condițiile în care efectele dificultăților înregistrate de una dintre părți se vor răsfrânge și asupra celeilalte părți.

Aceste raporturi juridice sunt vizate direct de prevederile Ordonanței militare nr. 2/2020, care suspendă temporar activitatea de comercializare cu amănuntul în centre comerciale. Deși măsurile au fost prevăzute a produce efecte doar pe durata stării de urgență (16 martie-15 mai), nu este exclusă prelungirea acestora și ulterior, cadrul juridic exact fiind la acest moment în analiza Guvernului.

În vederea atenuării efectelor „în lanț”, părțile au la dispoziție mai multe remedii juridice, a căror analiză o vom diviza în două părți: remedii legale (pct. 3) și remedii convenționale (pct. 4).

3. Remedii legale.

OUG nr. 29/2020 se preocupă doar marginal de situația profesioniștilor care își desfășoară activitatea în centrele comerciale care au fost practic închise pe durata stării de urgență. Astfel, probabil cele mai „consistente” măsuri în favoarea acestor întreprinderi mici și mijlocii constau în „amânarea la plată pentru serviciile de utilități – electricitate, gaze naturale, apă, servicii telefonice și de internet”, precum și de „amânarea la plată a chiriei pentru imobilul cu destinație de sediu social și de sedii secundare”.

O parte semnificativă a acestor întreprinderi mici și mijlocii se include în categoria magazinelor specializate sau de lux, care funcționează în regim de franciză.

Or, obligațiile derivate din aceste contracte de franciză par a fi omise complet de autorități, probabil din reticența manifestată de acestea de a interveni în contractele și obligațiile comerciale.

Abordarea este greșită. Spectrul insolvenței generalizate în aceste domenii este cât se poate de pronunțat, iar remediile „de drept comun”, deși cu șanse substanțiale de reușită, pot genera litigii nedorite și cronofage între francizor și francizat.

De aceea, vremurile actuale justifică intervenția mai decisă a statului în contractele dintre profesioniști în vederea asigurării protecției drepturilor părții mai slabe din acordul de voințe, expusă mai mult ca oricând „intemperiilor” contractuale ce se prefigurează.

3.1. Remedii legale cuprinse în acte normative speciale.

Deși conceptul de „redevență” nu este definit de OUG nr. 52/1997, acesta este asimilat unei „contribuții financiare directe sau indirecte” pe care francizatul trebuie să o achite francizorului în schimbul drepturilor transmise de acesta, adică prețului contractului.

Natura juridică a acestei contribuții/preț al contractului de franciză nu permite însă aplicarea remediilor cuprinse în actele normative adoptate pe durata perioadei de urgență, întrucât nu este vorba nici despre o chirie pentru imobilul cu destinație de sediu social și de sedii secundare (art. X din OUG nr. 29/2020) și nici despre obligația de plată a ratelor scadente aferente împrumuturilor, reprezentând rate de capital, dobânzi și comisioane (art. 2 alin. (1) din OUG nr. 37/2020).

Nici reglementarea-cadru a contractului de franciză (OG nr. 52/1997) nu conține remedii specifice pentru astfel de ipoteze.

3.2. Remedii legale cuprinse în acte normative generale.

Codul civil tratează regimul juridic al forței majore și al obligațiilor imposibil de executat, succesiv, în următoarele texte de lege: (a) art. 1351 alin. (2) C.civ. (noțiunea de forță majoră, interpretată restrictiv de instanțe până la acest moment), (b) art. 1551 alin. (2) C.civ. (reducerea prestației *debitorului atunci când cealaltă parte nu a executat corespunzător propriile sale obligații, iar aceasta inclusiv când neexecutarea este de mică însemnătate), (c) art. 1556 alin. (1) C.civ. (excepția de neexecutare, respectiv refuzul *debitorului de a executa propriile prestații în condițiile în care cealaltă parte nu execută propriile sale obligații), (d) art. 1557 alin. (2) C.civ. (suspendarea obligației *debitorului atunci când cealaltă parte se află în imposibilitatea temporară de a executa propriile obligații), (e) art. 1634 alin. (3) și (6) C.civ. (suspendarea obligațiilor *debitorului pe toată perioada imposibilității de executare, cu excepția obligațiilor care au ca obiect derivat bunuri de gen, cum este și cazul prețului stabilit în bani), (f) art. 1549 și urm. C.civ. (încetarea pentru viitor a obligațiilor *debitorului și posibilitatea de a obține daune-interese ca efect al rezilierii contractului).

Acestor remedii li se adaugă art. 1271 C.civ. (teoria impreviziunii), însă aceasta este exclusă frecvent de părțile contractului, motiv pentru care nu o vom analiza.

Am utilizat formula *debitor pentru a evidenția că avem în vedere, în toate cazurile, francizatul dintr-un contract de franciză, adică beneficiarul francizei și acea parte a contractului căreia îi revine, în principal, obligația de a plăti redevența, reprezentând contribuția financiară directă sau indirectă convenită de părți la încheierea contractului de franciză.

Ce obligații îi revin francizatului, adică *debitorului anterior menționat, care cel puțin teoretic se poate prevala de cele 5 remedii anterior enumerate, în cuprinsul lit. b)-f)?

Astfel cum arătam și anterior, obligațiile francizatului pot fi prezentate schematic astfel: (i) de a plăti o redevență inițială (de intrare), periodică, de publicitate și/sau alte tarife; (ii) de a menține, pe cheltuială proprie, standardele de calitate ale afacerii francizorului; (iii) de a achita contribuția la cheltuielile de promovare a mărcii; (iv) de a executa strategiile de afaceri ale francizorului.

3.2.1. Remedii legale în privința obligațiilor financiare ale francizatului.

În privința redevențeisumă fixă, francizatul – *debitor se poate prevala de remediile prevăzute la lit. b), c) și d), dacă cealaltă parte, respectiv francizorul, va fi în situația de a nu își executa propriile sale obligații. Ipoteza se simplifică atunci când redevența reprezintă un procent din încasările francizatului deoarece, cu excepția comerțului online, în această perioadă nu vor exista încasări pentru francizat.

În privința taxei de intrare/ menținere în rețea, aceasta constituie contraprestația pentru comunicarea informațiilor conținute de manualul operațional și a tuturor informațiilor care reprezintă secret comercial, licența asupra mărcii, pentru asistență inițială. Această taxă este supusă restituirii, în funcție de momentul încheierii contractului.

În privința costurilor cu reclama și promovarea la care trebuie sa participe, conform contractului, francizatul, apreciem că acesta se poate prevala de remediile conferite prin lit. b), c) și d), dacă cealaltă parte, respectiv francizorul, va fi în situația de a nu își executa propriile sale obligații.

În privința taxei de exclusivitate, conceptul de exclusivitate teritorială prevăzut în contractul de franciză constituie o stipulație complexă care impune în sarcina francizorului obligația de a nu desfășura activitatea comercială care face obiectul contractului de franciză într-o zonă anterior determinată. Există mai multe forme de exclusivitate teritorială: exclusivitatea de franciză (francizorul se obligă să nu încheie alte contracte de franciză în vederea deschiderii altor magazine francizate în zona de exclusivitate), dar și exclusivitatea de franciză și de furnitură (francizorul se obligă, suplimentar obligației anterior menționate, să nu livreze produsele care sunt comercializate de către rețea decât francizatului).

Exclusivitatea teritorială a fost considerată ca fiind corolarul investițiilor pe care le-a făcut francizatul pentru a adera la rețea, beneficiul pe care-l primește în schimbul acestora (H. Bensoussan, Le droit de la franchise, 2eme ed., ed. apogee, 1993, p. 204 apud M. Mocanu, Contractul de franciză, ed. CH Beck, București, 2008, Capitolul IV-1).

Notorietatea mărcii francizorului (elementul cel mai atractiv pentru un aspirant la integrarea în rețeaua de franciză) coroborat cu stipularea unei clauze de exclusivitate conferă o dată mai mult siguranța reușitei comerciale a francizatului.

Francizatul poate solicita reducerea propriilor prestații pentru ipoteza în care cealaltă parte, respectiv francizorul, va fi în situația de a nu își executa propriile sale obligații (remediul de la lit. b), iar această reducere poate viza inclusiv taxa de exclusivitate.

Toate obligațiile financiare ale francizatului pot fi repuse în discuție în contextul actual, însă demersurile vor trebui adaptate pentru fiecare caz în parte, în urma unei evaluări a încadrării francizatului în textele de lege anterior schematizate, respectiv a evaluării conduitei contractuale a francizorului și a îndeplinirii obligațiilor pe care acesta și le-a asumat.

3.2.2. Remedii legale în privința altor obligații ale francizatului.

În privința tuturor celorlalte obligații ale francizatului (e.g. de a menține standardele de calitate ale afacerii francizorului, de a executa strategiile de afaceri ale francizorului) va opera, cel mai probabil, cauza de suspendare a executării obligațiilor pentru un termen rezonabil, astfel cum este aceasta prevăzută de art. 1634 alin. (3) C.civ. Însă, pentru a activa această posibilitate, francizatul trebuie să parcurgă anumite formalități juridice în absența cărora francizorul poate angaja răspunderea acestuia.

3.2.3. Prelungirea termenului contractului de franciză.

Termenul contractului de franciză se prelungește? Dacă da, prelungirea va trebui să fie echivalentă duratei stării de urgență?

Unul dintre principiile pe care trebuie să le respecte contractul de franciză vizează amortizarea de către francizat a investițiilor specifice francizei.

Considerăm că imperativul respectării acestui principiu ar fi un argument suficient în sensul prelungirii rezonabile a termenului contractual această sintagmă fiind aplicabilă mutatis mutandis din art. 1634 alin. (3) C.civ.

Durata și urmările evenimentului care au condus la suspendarea obligației ar trebui să fie avute în vedere, deopotrivă, pentru prelungirea termenului contractual, durata stării de urgență urmând a constitui un reper important, dar nu neapărat singular. Cu alte cuvinte, nu excludem posibilitatea ca durata cu care va fi prelungit termenul contractului să difere de cea a stării de urgență.

3.2.4. Neexecutarea obligațiilor de către francizor.

Am precizat că majoritatea remediilor de care se poate prevala francizatul conform dreptului comun presupun o neexecutare din partea francizorului. Or, această neexecutare ori executare defectuoasă poate viza oricare dintre obligațiile acestuia, cu precădere (i) obligația francizorului de a acorda asistență tehnică și/sau comercială, mai pregnantă în contextul actual și (ii) obligația francizorului de instruire cu privire la modalitatea de promovare în perioada suspendării efectelor contractului.

În plus, situația-premisă a contractului de franciză se întemeiază pe obligația francizorului de a pune la dispoziția francizatului o sumă de drepturi ori o afacere fiind subînțeles că acestea trebuie să fie funcționale și trebuie să își păstreze nivelul calitativ inițial convenit.

În caz contrar, indiferent de cauza deprecierii mărcii ori afacerii „transmise” prin franciză, francizatul se va putea prevala de remediile pe care le-am prezentat pe larg anterior, mergând de la reducerea/suspendarea prestațiilor până la rezilierea contractului.

4. Remedii convenționale.

Astfel cum am arătat anterior, în absența unui act normativ care să atenueze efectele generate de pandemie cu privire la acest tip de raport juridic, dreptul comun poate livra soluții mai mult sau mai puțin satisfăcătoare.

Recomandabil însă este ca, cel puțin intr-o primă fază, francizatul să opteze pentru o negociere onestă cu francizorul, în cadrul căreia ambele părți să convină o reașezare echitabilă a contractului.

Obligația de negociere poate fi chiar impusă de instanță, în temeiul principiul solidarismului contractual, în cazul în care una dintre părți este refractară, dar și a prevederilor art. X alin. (2) din OUG nr. 29/2020 privind unele măsuri economice și fiscal-bugetare, care impun obligația părților de a încerca adaptarea contractului anterior invocării forței majore.

5. Alte soluții.

Programul de sprijin al întreprinderilor mici și mijlocii poate reprezenta o soluție suplimentară pentru francizat, fondurile necesare acestuia fiind la dispoziția IMM prin intermediul platformei IMM-Invest. După o perioadă de disfuncționalități, Guvernul a început aplicarea Ordonanței de urgență nr. 42/2020 pentru modificarea și completarea Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 110/2017 privind Programul de susținere a întreprinderilor mici și mijlocii – IMM INVEST ROMÂNIA, precum și pentru aprobarea Schemei de ajutor de stat pentru susținerea activității IMM-urilor în contextul crizei economice generate de pandemia COVID-19.

Av. Alexandru Rățoi, Partener PIPEREA ȘI ASOCIAȚII


Aflaţi mai mult despre , , , , , ,

Puteţi publica şi dumneavoastră pe JURIDICE.ro. Publicăm chiar şi opinii cu care nu suntem de acord. JURIDICE.ro este o platformă de exprimare. Publicarea nu semnifică asumarea de către noi a mesajului. Pentru a publica vă rugăm să citiţi Condiţiile de publicare, Politica privind protecţia datelor cu caracter personal şi să ne scrieţi la adresa redactie@juridice.ro!







JURIDICE utilizează şi recomandă SmartBill JURIDICE gratuit pentru studenţi

Securitatea electronică este importantă pentru avocaţi [Mesaj de conştientizare susţinut de FORTINET]




Lasă un răspuns

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

Important: Descurajăm publicarea de comentarii defăimatoare. Vor fi validate doar comentariile care respectă Politica JURIDICE.ro şi Condiţiile de publicare.