Secţiuni » Articole
Articole autoriRNSJESSENTIALSStudiiOpiniiInterviuriPovestim cărţi
Opinii
PLATINUM+ PLATINUM Signature     

PLATINUM ACADEMIC
GOLD                       

VIDEO STANDARD
BASIC





Efectele COVID-19 asupra contractului de leasing
06.05.2020 | Ruxandra ARGĂSEALĂ

JURIDICE - In Law We Trust
Ruxandra Argăseală

Ruxandra Argăseală

În vederea combaterii și prevenirii răspândirii virusului Sars-CoV-2, pe întreg teritoriul României a fost instituită starea de urgență (inițial, prin Decretul nr. 195/2020, ulterior prelungită prin Decretul nr. 240/2020), iar acest context excepțional a condus la aplicarea graduală a unor măsuri restrictive, fapt ce a generat un șoc major pentru economia națională și consecințe cu un impact semnificativ asupra situației economice a debitorilor, persoane fizice sau juridice, ale căror venituri s-au diminuat considerabil.

Este extrem de dificil să rezumăm în studiul nostru cazuistica bogată care ar putea apărea, dar vom analiza aspectele de interes cu privire la raporturile juridice ce derivă din operațiunile de leasing, respectiv din contractele de leasing și impactul generat de pandemia de coronavirus asupra acestora.

1. Operațiunile de leasing și contractul de leasing. Precizări preliminare și legislația relevantă

Ordonanța Guvernului nr. 51/1997, cu modificările și completările ulterioare, republicată (denumită în continuare O.G. nr. 51/1997) este actul normativ care reglementează operațiunile de leasing ca fiind, potrivit art. 1 alin. (1), cele prin care o parte, denumită locator/finanțator, transmite pentru o perioadă determinată dreptul de folosință asupra unui bun, al cărui proprietar este, celeilalte părți, denumită locatar/utilizator, la solicitarea acesteia, contra unei plăți periodice, denumită rată de leasing, iar la sfârșitul perioadei de leasing locatorul/finanțatorul se obligă să respecte dreptul de opțiune al locatarului/utilizatorului de a cumpăra bunul, de a prelungi contractul de leasing fără a schimba natura leasingului ori de a înceta raporturile contractuale. Locatarul/utilizatorul poate opta pentru cumpărarea bunului înainte de sfârșitul perioadei de leasing, dar nu mai devreme de 12 luni, dacă părțile convin astfel și dacă achită toate obligațiile asumate prin contract.

Actul normativ nu definește expressis verbis contractul de leasing, însă dispozițiile legale cuprind suficiente elemente pe baza cărora se pot desprinde definiția și caracterele acestuia.

Contractul de leasing nu se confundă cu operațiunile de leasing, pentru că acestea din urmă cuprind toate raporturile juridice născute în legătură cu un contract de leasing (e.g. raporturi de vânzare, raporturi de asigurare, raporturi de mandat etc.).

Având în vedere reglementarea expusă, contractul de leasing poate fi definit ca fiind actul juridic prin care o parte, denumită locator/finanțator, transmite pentru o perioadă determinată dreptul de folosință asupra unui bun al cărui proprietar este sau urmează a fi, celeilalte părți, denumite locatar/utilizator, la solicitarea acestuia, contra unei plăți periodice, denumite rată de leasing, la sfârșitul perioadei de leasing locatarul/utilizatorul având dreptul de a opta pentru cumpărarea bunului, prelungirea contractului fără a schimba natura acestuia sau încetarea raporturilor contractuale.

Contractul de leasing este, astfel, unul (i) sinalagmatic, care dă naștere la obligații reciproce și interdependente pentru cele două părți contractante, (ii) cu titlu oneros, pentru că ambele părți urmăresc un interes patrimonial, (iii) comutativ, părțile cunoscând încă de la momentul încheierii contractului întinderea prestațiilor la care s-au obligat, (iv) consensual, pentru că simpla manifestare de voință a părților este suficientă pentru încheierea valabilă a contractului, (v) cu executare succesivă, deoarece prestațiile părților se execută pe o anumită perioadă de timp și (vi) executoriu, conform art. 8.

Forma scrisă a contractului de leasing este cerută ad probationem, nu ad validitatem. Totuși, potrivit art. 21 din O.G. nr. 51/1997, contractele de leasing care au ca obiect utilizarea bunurilor imobile se înscriu în cartea funciară, astfel încât este necesară forma scrisă.

2. Formele leasingului

Art. 2 din O.G. nr. 51/1997 definește rata de leasing și face distincție între leasingul financiar, caz în care rata reprezintă cota-parte din valoarea de intrare a bunului și dobânda de leasing, care se stabilește pe baza ratei dobânzii convenite prin acordul părților, și leasingul operațional, caz în care rata reprezintă chiria, care se stabilește prin acordul părților.

Textul legal se completează cu dispozițiile Codului fiscal, care oferă definiții celor două forme de leasing.

Potrivit art. 7 pct. 7 din Codul fiscal, contract de leasing financiar este orice contract de leasing care îndeplinește cel puțin una dintre următoarele condiții:
a) riscurile și beneficiile dreptului de proprietate asupra bunului care face obiectul leasingului sunt transferate utilizatorului la momentul la care contractul de leasing produce efecte;
b) contractul de leasing prevede expres transferul dreptului de proprietate asupra bunului ce face obiectul leasingului către utilizator la momentul expirării contractului;
c) utilizatorul are opțiunea de a cumpăra bunul la momentul expirării contractului, iar valoarea reziduală exprimată în procente este mai mică sau egală cu diferența dintre durata normală de funcționare maximă și durata contractului de leasing, raportată la durata normală de funcționare maximă, exprimată în procente;
d) perioada de leasing depășește 80% din durata normală de funcționare maximă a bunului care face obiectul leasingului; în înțelesul acestei definiții, perioada de leasing include orice perioadă pentru care contractul de leasing poate fi prelungit;
e) valoarea totală a ratelor de leasing, mai puțin cheltuielile accesorii, este mai mare sau egală cu valoarea de intrare a bunului;

Art. 7 pct. 8 din Codul fiscal definește contract de leasing operațional ca fiind orice contract de leasing încheiat între locator și locatar, care transferă locatarului riscurile și beneficiile dreptului de proprietate, mai puțin riscul de valorificare a bunului la valoarea reziduală, și care nu îndeplinește niciuna dintre condițiile prevăzute la pct. 7 lit. b)-e); riscul de valorificare a bunului la valoarea reziduală există atunci când opțiunea de cumpărare nu este exercitată la începutul contractului sau când contractul de leasing prevede expres restituirea bunului la momentul expirării contractului.

Cu alte cuvinte, în cazul leasingului financiar, la expirarea duratei contractuale și ca urmare a achitării valorii reziduale, utilizatorul are posibilitatea de a deveni proprietarul bunului (din această perspectivă, contractul de leasing financiar se aseamănă cu contractul de credit), în timp ce în cazul leasingului operațional, la expirarea duratei contractuale, utilizatorul va returna bunul finanțatorului (situație în care contractul de leasing operațional se asemănă unui contract de închiriere/locațiune).

Leasingul poate fi clasificat și în funcție de alte criterii. Dintre acestea, menționăm exemplificativ: în funcție de obiectul contractului, leasingul poate fi mobiliar și imobiliar, în raport de implicarea părților, leasingul poate fi direct (când perfectarea contractului are loc între finanțator și utilizator) sau indirect (când perfectarea contractului se realizează prin intermediul unei societăți specializate), în funcție de procedurile de calcul a ratelor, leasingul poate fi net sau brut.

O formă specială a leasingului este lease-back-ul, care presupune că o persoană vinde un bun unei societăți de leasing, urmând a-l utiliza, în sistem de leasing, cu obligația de răscumpărare. Este, astfel, o formă de leasing prin care proprietarul, fără să piardă bunul, obține capital de care se poate folosi.

3. Care este soarta raporturilor juridice derivate din operațiunile de leasing în perioada pandemiei?  

Măsurile restrictive instituite prin actele normative emise în perioada stării de urgență au generat dificultăți financiare severe, unele dintre acestea resimțite de debitorii (utilizatori/locatari) din contractele de leasing în derulare, care se află în imposibilitatea de a mai achita, total sau parțial, ratele de leasing și/sau cheltuielile accesorii acestora, ca urmare a diminuării semnificative a veniturilor.

Prin Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 37/2020 (M. Of. nr. 261 din 30 martie 2020), au fost adoptate o serie de măsuri ce vizează acordarea de facilități pentru anumite categorii de debitori din cadrul contractelor de credit, respectiv din cadrul contractelor de leasing.

Creditorii care pot acorda facilitățile, potrivit art. 1 lit. a) din O.U.G. nr. 37/2020, sunt instituțiile de creditdefinite potrivit O.U.G. nr. 99/2006 și instituțiile financiare nebancare definite de Legea nr. 93/2009, precum și sucursalele instituțiilor de credit și ale instituțiilor financiare nebancare din străinătate care desfășoară activitate pe teritoriul României.

Se impune precizat că societățile de leasing financiar se constituie sub forma societăților pe acțiuni, precum și ca instituții financiare nebancare, în timp ce societățile de leasing operațional se înființează și funcționează potrivit Legii nr. 31/1990, O.G. nr. 51/1997 impunând doar ca acestea să aibă obiect principal de activitate desfășurarea operațiunilor de leasing și un capital social minim, subscris și vărsat integral în numerar, la înființare, egal cu echivalentul în monedă națională – leu – al sumei de 200.000 euro.

La o primă vedere, ar părea că societățile de leasing operațional, care nu sunt nici instituții de credit, nici instituții financiare nebancare, nu sunt incluse în categoria ”creditorilor” din cuprinsul O.U.G. nr. 37/2020.

Totuși, art. 2 alin. (1) consacră implicit faptul că măsurile de sprijin se acordă și debitorilor din contractele încheiate cu creditorii guvernați de O.G. nr. 51/1997, fără a opera o distincție în acest sens.

În continuare vom expune remediile la care părțile dintr-un contract de leasing pot apela în situația în care derularea raporturilor contractuale este afectată de dificultățile generate de pandemia de Covid – 19. Acestea sunt structurate astfel:

– Remedii prevăzute de O.U.G. nr. 37/2020, prin care debitorul poate solicita creditorului suspendarea obligațiilor de plată decurgând din contractul de leasing pentru o perioada de cel mult nouă luni, dar nu mai târziu de 31.12.2020, cu îndeplinirea condițiile prevăzute de actul normativ (punctul 3.1.);

– Remedii prevăzute de Codul civil (art. 1271) pentru situația în care executarea contractului a devenit excesiv de oneroasă din cauza unei schimbări excepționale a împrejurărilor, care ar face vădit injustă obligarea debitorului la executarea obligației (punctul 3.2.1), care pot consta în:
i. încercarea debitorului de a negocia adaptarea rezonabilă și echitabilă a contractului de leasing;
ii. în situația eșuării negocierii, apelarea la concursul instanței de judecată prin formularea unei acțiuni prin care să se solicite constatarea intervenirii impreviziunii și adaptarea contractului, pentru a distribui în mod echitabil între părți pierderile și beneficiile ce rezultă din schimbarea împrejurărilor;

– Remedii prevăzute de Codul civil (art. 1557) pentru situația imposibilității de executare temporară care privește o obligație contractuală importantă (punctul 3.2.2.).

3.1. Contractele de leasing. Aplicarea dispozițiilor O.U.G. nr. 37/2020

În materia contractelor de leasing, art. 2 alin. (1) din O.U.G. nr. 37/2020 prevede că, prin derogare de la dispozițiile O.G. nr. 51/1997, obligația de plată a ratelor scadente aferente împrumuturilor, reprezentând rate de capital, dobânzi și comisioane, acordate debitorilor de către creditori până la data intrării în vigoare a prezentei ordonanțe de urgență, se suspendă la cererea debitorului cu până la 9 luni, dar nu mai mult de 31.12.2020.

3.1.1. Condiții cu privire la contractele de leasing

Sunt excluse de la aplicare, potrivit O.U.G. nr. 37/2020 și normelor de aplicare:
– contractele de leasing încheiate ulterior intrării în vigoare a O.U.G. nr. 37/2020, respectiv ulterior datei de 30 martie 2020;
– contractele de leasing care au fost reziliate anterior intrării în vigoare O.U.G. nr. 37/2020, respectiv anterior datei de 30 martie 2020, pentru neplata ratelor de leasing și/sau a cheltuielilor accesorii;
– contractele de leasing pentru care data scadenței finale a obligațiilor de plată este anterioară datei intrării în vigoare a O.U.G. nr. 37/2020, respectiv anterioară datei de 30 martie 2020;
– contractele de leasing pentru care se înregistrează restanțe la data instituirii stării de urgență (16 martie 2020) și pentru care debitorii nu au efectuat plata acestor restanțe până la data formulării solicitării de suspendare a obligațiilor de plată.

3.1.2. Condiții de eligibilitate a debitorilor

De măsuri de sprijin beneficiază, potrivit art. 1 lit. b) din O.U.G. nr. 37/2020, debitorii:
– Persoanele fizice, inclusiv persoanele fizice autorizate;
– Întreprinderile individuale și întreprinderile familiale ce funcționează potrivit O.U.G. nr. 44/2008;
– Profesiile liberale și cele care se exercită în baza unor legi speciale, indiferent de forma de exercitare a profesiei;
– Persoanele juridice, cu excepția instituțiilor de credit definite potrivit O.U.G. nr. 99/2006.

Este imperativ ca veniturile acestor debitori să fi fost afectate direct sau indirect de situația gravă generată de pandemie.

Conform normelor de punere în aplicare a O.U.G. nr. 37/2020, trebuie îndeplinite următoarele condiții pentru a beneficia de măsuri de sprijin:

i. pentru debitorul persoana fizică să îi fi fost afectate veniturile proprii și/sau veniturilor aferente familiei, direct sau indirect, de situația gravă generată de pandemia COVID-19 față de nivelul înregistrat anterior declarării stării de urgență și să se afle în imposibilitatea de a onora obligațiile de plată aferente contractului de leasing ca urmare a intervenției uneia/mai multora dintre următoarele cauze, fără a se limita la acestea: intrarea debitorului/membrilor familiei acestuia în șomaj tehnic ca efect al închiderii/restrângerii activității angajatorului, concedierea debitorului/membrilor familiei acestuia, reducerea salariului debitorului/membrilor familiei acestuia, plasarea debitorului în carantină instituționalizată sau izolare la domiciliu, îmbolnăvirea cu COVID-19 etc.;

ii. pentru debitorii, persoane fizice autorizate, întreprinderile individuale și întreprinderile familiale ce funcționează potrivit O.U.G. nr. 44/2008, precum și pentru debitorii care dețin profesii liberale și profesii care se exercită în baza unor legi speciale, indiferent de forma de exercitare a profesiei, activitatea să fi fost întreruptă total sau parțial ca efect al deciziilor emise de autoritățile publice competente potrivit legii, pe perioada stării de urgență decretate, cu următoarele urmări: restrângerea pieței de desfacere, restrângerea numărului de angajați, diminuarea numărului de furnizori ș.a.;

iii. pentru alți debitori (g. persoane juridice), să dețină certificatul de situații de urgență emis de Ministerul Economiei, Energiei și Mediului de Afaceri prin care se constată diminuarea veniturilor sau a încasărilor cu minimum 25% în luna martie 2020 prin raportare la media lunilor ianuarie și februarie 2020 sau activitatea lor a fost întreruptă parțial sau total ca efect al deciziilor emise de autoritățile publice competente pe perioada stării de urgență decretate, cu următoarele urmări: restrângerea pieței de desfacere, restrângerea numărului de angajați, diminuarea numărului de furnizori s.a.;

iv. să nu se afle în insolvență la data formulării solicitării.

Normele de aplicare a O.U.G. nr. 37/2020 prevăd că debitorul va declara pe propria răspundere îndeplinirea condițiilor menționate supra.

3.1.3. Procedura de solicitare a suspendării obligațiilor de plată

Pentru a beneficia de suspendarea obligațiilor de plată, debitorii vor trimite creditorilor o solicitare în acest sens, cel mai târziu până la 45 de zile de la intrarea în vigoare a O.U.G. nr. 37/2020, respectiv de la data de 30 martie 2020. Cererea se poate face în format letric sau prin poștă electronic, iar dacă acest lucru nu este posibil, pe cale orală, prin telefon, la un număr de telefon dedicat, situație în care creditorul are obligația înregistrării convorbirii.

Perioada pentru care se poate solicita suspendarea obligațiilor de plată este cuprinsă între o lună și nouă luni, fără a putea depăși data de 31 decembrie 2020.

Creditorul analizează solicitarea, verifică dacă sunt îndeplinite condițiile reglementate cu privire la debitor și contractul de leasing și, în termen de maxim 15 zile calendaristice de la data primirii solicitării, comunică debitorului decizia sa de aprobare sau de respingere.

Modificarea clauzelor contractuale, în situația aprobării solicitării debitorului, se realizează fără încheierea de acte adiționale, prin notificarea clauzelor contractuale modificate, inclusiv noul grafic de plată, transmisă de creditor debitorului în termen de 30 de zile de la primirea solicitării. Toate garanțiile aferente contactului de leasing, în situația în care acestea există, se mențin. Efectele modificării contractelor de leasing potrivit prevederilor O.U.G. nr. 37/2020 se extind de drept asupra oricăror codebitori, garanți care au garantat obligația debitorului, precum și a oricăror alte părți ale contractului de leasing astfel modificat, doar cu acordul prealabil al acestora.

În cazul în care creditorul a aprobat solicitarea debitorului, prelungirea duratei contractuale produce efecte de la data comunicării de către debitor a solicitării de suspendare către creditor.

3.1.4. Rata de leasing și/sau cheltuielile accesorii

Astfel cum am precizat anterior, rata de leasing, în cazul leasingului financiar, reprezintă cota-parte din valoarea de intrare a bunului și dobânda de leasing, care se stabilește pe baza ratei dobânzii convenite prin acordul părților.

Așadar, dacă solicitarea debitorului este aprobată de către creditor, obligația de plată a ratei de leasing se suspendă.

În privința dobânzii (componentă a ratei de leasing financiar), normele de aplicare a O.U.G. nr. 37/2020 prevăd, în art. 19, că aceasta se capitalizează la soldul creditului aferent contractului de leasing, iar capitalul astfel majorat se plătește eșalonat până la noua maturitate a contractului sau până la maturitatea inițială în cazul restructurării.

Ce se întâmplă însă cu cheltuielile accesorii, care se pot compune din costuri de asigurare a bunului, taxe și impozite etc., a căror obligație de plată cade în sarcina debitorului și care nu sunt incluse în ratele de leasing?

Atunci când cheltuielile accesorii nu sunt incluse în rata de leasing, având în vedere scopul reglementărilor cu privire la măsurile de sprijin acordate debitorilor (utilizatorilor), considerăm că efectele cererilor de suspendare a obligațiilor de plată ar trebui să se producă și cu privire la cheltuielile accesorii.

Perioada de leasing/ perioada maximă de rambursare a obligațiilor de plată aferente contractului de leasing financiar poate fi extinsă cu o perioadă aferentă suspendării obligațiilor de plată, însă cu respectarea duratei maxime admise de lege pentru operațiunile de leasing financiar.

3.2. Contractele de leasing. Neîndeplinirea condițiilor pentru aplicarea dispozițiilor O.U.G. nr. 37/2020. Remedii

În situația în care nu sunt îndeplinite condițiile pentru a beneficia de măsurile de sprijin prevăzute de O.U.G. nr. 37/2020, debitorii care se află în imposibilitatea de a achita ratele de leasing și/sau cheltuielile accesorii pot apela la remediile de drept comun, particularizate în funcție de obiectul contractului de leasing.

3.2.1. Impreviziunea

Cu titlu general, părțile sunt ținute să își execute obligațiile, chiar dacă executarea lor a devenit mai oneroasă, fie datorită creșterii costurilor executării propriei obligații, fie datorită scăderii valorii contraprestației, conform art. 1271 alin. (1) din Codul civil.

Totuși, legiuitorul a prevăzut o derogare de la acest principiu prin art. 1271 alin. (2) din Codul civil, pentru situația în care executarea contractului a devenit excesiv de oneroasă datorită unei schimbări excepționale a împrejurărilor care ar face vădi injustă obligarea debitorului la executarea obligației.

În această situație, debitorul are posibilitatea de încerca într-un termen rezonabil și cu bună-credință, negocierea adaptării rezonabile și echitabile a contractului, pentru a se realiza, astfel, o distribuire în mod echitabil între părți a pierderilor și beneficiilor ce rezultă din schimbarea împrejurărilor.

Negocierea în acest caz presupune o înțelegere amiabilă a părților cu privire la modalitatea în care se vor desfășura raporturilor contractuale în continuare (de exemplu, cu privire la perioada de suspendare a obligației de plată, modalitatea de restructurare a contractului, termenul cu care va fi prelungită durata contractului etc.).

Dacă părțile nu ajung la un acord, debitorul poate solicita instanței să dispună adaptarea contractului, în temeiul art. 1271 Cod civil (pentru situația în care dorește menținerea contractului, iar nu încetarea acestuia).

Important: pentru a fi aplicabile dispozițiile privind impreviziunea în situația formulării unei acțiuni în instanță, art. 1271 alin. (3) prevede următoarele condiții cumulative:
a. Schimbarea împrejurărilor să fi intervenit după încheierea contractului;
b. Schimbarea împrejurărilor, precum și întinderea acesteia să nu fi fost și nici să nu fi putut fi avută în vedere de către debitor, în mod rezonabil, în momentul încheierii contractului;
c. debitorul să nu își fi asumat riscul schimbării împrejurărilor și nici să nu poată fi considerat rezonabil că și-ar fi asumat acest risc;
Or, este posibil ca în unele situații, societățile de leasing să introducă în cuprinsul contractelor de leasing (la care utilizatorul doar aderă, fără a avea posibilitatea negocierii clauzelor), o mențiune prin care utilizatorul își asumă riscul cu privire la apariția unor împrejurări excepționale, fiind ținut să își îndeplinească obligațiile asumate independent de schimbările intervenite.
d. debitorul să fi încercat, într-un termen rezonabil și cu bună-credință, negocierea adaptării rezonabile și echitabile a contractului.

3.2.2. Imposibilitatea de executare

Debitorul poate invoca imposibilitatea de executare temporară a obligațiilor ca urmare a dificultăților financiare cu care se confruntă, generate de pandemia de Covid – 19, situație în care societatea de leasing poate suspenda executarea propriilor obligații. Remediul este prevăzut de dispozițiile art. 1557 alin. (2) din Codul civil.

Într-o atare situație, debitorul nu își va mai executa obligațiile, însă nici nu va mai avea folosința bunului obiect al contractului de leasing.

Important: societatea de leasing are posibilitatea de a obține inclusiv desființarea contractului în cazul imposibilității de executare temporară a obligațiilor de către utilizator, astfel încât apelarea la acest remediu trebuie să se facă cu diligență.

De altfel, art. 15 din O.G. nr. 51/1997 dispune că, Dacă în contract nu se prevede altfel, în cazul în care locatarul/utilizatorul nu execută obligația de plată integrală a ratei de leasing timp de două luni consecutive, calculate de la scadența prevăzută în contractul de leasing, locatorul/finanțatorul are dreptul de a rezilia contractul de leasing, iar locatarul/utilizatorul este obligat să restituie bunul și să plătească toate sumele datorate, până la data restituirii în temeiul contractului de leasing.

În eventualitatea încetării contractului de leasing înainte de termen, ca urmare a neîndeplinirii obligațiilor asumate de către debitor, acesta din urma poate suporta, în funcție de prevederile contractuale, în plus față de ratele de leasing și cheltuielile accesorii datorate, și alte sume (e.g. cheltuieli de repunere în funcțiune a bunului, sume cu titlu de daune-interese pana la concurența întregii valori finanțate etc.). De asemenea, având în vedere natura contractului, respectiv aceea de leasing financiar, utilizatorul nu este îndreptățit la înapoierea ratelor de leasing deja achitate și nici a avansului plătit.

3.3. Executarea silită a contractelor de leasing

Contractele de leasing, precum și garanțiile reale și personale, constituite în scopul garantării obligațiilor asumate prin contractul de leasing, constituie titluri executorii, potrivit art. 8 din O.G. nr. 51/1997.

Demararea procedurii de executare silită pe durata stării de urgență se va realiza în aceleași condiții ca și până acum, cu respectarea dispozițiilor art. 664 C.proc.civ. Prin Hotărârea CSM nr. 417/24.03.2020, emisă în aplicarea art. 42 alin. (1) și art. 43 din Decretul Președintelui României nr. 195/2020, se indică expres în art. 1 alin. (1) lit. a) că judecătoriile judecă, în materii nonpenale, în funcție de competența lor, cererile de încuviințare executare silită.

În ceea ce privește trecerea la efectuarea propriu-zisă a actelor de executare, ulterior încuviințării executării silite, se impune a se observa modalitatea în care se realizează executarea silită.

În privința contractelor de leasing, sunt supuse suspendării, ca urmare a stării de urgență, până la data ridicării acestei măsuri excepționale:
– procedurile de executare silită directă (atunci când obligația debitorului constă, conform art. 888 alin. (1) C.proc.civ., în lăsarea posesiei unui bun, predarea unui bun mobil/imobil sau a folosinței acestuia),
– alte acte de executare silită dacă nu este posibilă respectarea regulilor de disciplină sanitară stabilite prin hotărârile Comitetului Național privind Situațiile Speciale de Urgență.

4. Soarta raporturilor juridice generate de operațiunile de leasing în alte state[1]

4.1. În Franța au fost adoptate o serie de măsuri de sprijin pentru persoanele aflate în dificultate financiară generată de epidemia de Covid-19 prin Ordonanța nr. 2020 – 316 din 25 martie 2020, însă acestea nu se referă la acordarea de facilități în ceea ce privește contractele de leasing, ci doar la amânarea termenelor de plată pentru facturile scadente în perioada 12 martie 2020 – data încetării stării de urgență sanitară cu privire la plata chiriilor, a apei, a gazelor și a facturilor de energie electrică aferente spațiilor profesionale ale companiilor a căror activitate este afectată de răspândirea epidemiei de Covid-19.

Astfel, singurele remedii la care pot apela debitorii sunt cele de amânare pe care le poate consimți orice creditor în caz de obligații succesive de plată, conform dispozițiilor de drept comun.

4.2. Guvernul spaniol a adoptat o serie de măsuri de sprijin pentru debitorii afectați de Covid-19 prin Real Decreto-ley 11/2020, care constau în posibilitatea suspendării obligațiilor derivate din orice contract care implică o finanțare fără garanție ipotecară atât pentru consum, cât și pentru comerț: împrumuturi sau credite pentru consum, credite asociate cardurilor de credit, leasing, factoring sau orice tip de contract de finanțare cu rate sau decontări periodice.

De aceste măsuri de sprijin beneficiază (i) debitorii persoane fizice care se găsesc într-o situație de vulnerabilitate economică și care plătesc rate sau decontări periodice pentru amortizarea unui împrumut, credit sau a oricărui alt tip de finanțare pentru consum și (ii) debitorii lucrători independenți care se găsesc într-o situație de vulnerabilitate economică în contracte care presupun o finanțare fără garanție ipotecară pentru afacerea lor (împrumuturi, credite, leasing, factoring etc.).

Pentru ca un debitor să fie considerat ca fiind în vulnerabilitatea economică, trebuie îndeplinite mai multe condiții cumulative.

În privința contractelor de leasing, debitorii pot apela și la remediile de drept comun. Exempli gratia, Caixa Bank a precizat că va acorda moratorii de până la 3 luni în privința ratelor din contractele de leasing, cu îndeplinirea anumitor condiții (să nu existe debite restante, să fie prelungit contractul cu un termen de 6 luni etc.). Alte societăți de leasing analizează fiecare solicitare și contract în parte, iar măsurile de sprijin sunt particularizate.


[1] Aspectele expuse în cuprinsul acestui punct se bazează pe informațiile publicate la nivelul fiecărei țări menționate.


Av. Ruxandra Argăseală, Senior Associate PIPEREA ȘI ASOCIAȚII


Aflaţi mai mult despre , , , , , , , , ,

Puteţi publica şi dumneavoastră pe JURIDICE.ro. Publicăm chiar şi opinii cu care nu suntem de acord. JURIDICE.ro este o platformă de exprimare. Publicarea nu semnifică asumarea de către noi a mesajului. Pentru a publica vă rugăm să citiţi Condiţiile de publicare, Politica privind protecţia datelor cu caracter personal şi să ne scrieţi la adresa redactie@juridice.ro!







JURIDICE utilizează şi recomandă SmartBill JURIDICE gratuit pentru studenţi

Securitatea electronică este importantă pentru avocaţi [Mesaj de conştientizare susţinut de FORTINET]




Lasă un răspuns

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

Important: Descurajăm publicarea de comentarii defăimatoare. Vor fi validate doar comentariile care respectă Politica JURIDICE.ro şi Condiţiile de publicare.