Secţiuni » Arii de practică » Business » Cyberlaw
Cyberlaw
CărţiProfesionişti
UNBR Caut avocat
UNBR Caut avocat
UNBR Caut avocat
Masterclass US Litigators
Articole Cyberlaw Drept constituțional Drept penal Drepturile omului RNSJ SELECTED Studii

Protecția libertății de exprimare pentru combaterea conținutului ilicit pe internet

12 decembrie 2022 | Gabriela-Elena STAN
Gabriela-Elena Stan

Gabriela-Elena Stan

Introducere

Îndreptându-ne atenția asupra noilor tehnologii de comunicare, trebuie să studiem din ce în ce mai amănunțit evoluția din punct de vedere social a Internetului în raport cu forma de guvernământ a statului român, dar și a altor state democratice și în raport cu drepturile și libertățile omului, spre a nu se aduce atingere acestora. Trebuie să menționăm că, deși teoria drepturilor și libertăților omenești este în acord cu realitățile sociale actuale, aceasta tendință de dezvoltare a rețelelor sociale spre a deveni adevărate „servicii publice” se poate transfigura în reale pericole pentru societate.

Deoarece prezenta lucrare se centrează pe tema libertății de exprimare, cu precădere la limitele libertății de exprimare, ne raliem mai multor opinii care învederează că există o linie fină între libertate de exprimare și dezinformare, între libertate de exprimare și discurs de ură, între libertate de exprimare și prejudiciu. Toate aceste aspecte se regăsesc pe vastul Internet.

Internetul este un sistem de comunicare extrem de complex, unde informația este la discreția oricui, schimbul de opinii fiind facilitat prin numeroase canale de comunicare. Toate aceste canale funcționează după o serie de protocoale, dintre care putem menționa: „Transmission Control Protocol” și „Internet Protocol”. Acestea stabilesc cum comunică utilizatorii. Se pune problema unei reglementări juridice în acest sens de ordin internațional, deoarece aceste protocoale sunt o ruină a unor sisteme militare create de Departamentul de Apărare al SUA, fiind o rețea închisă între mai multe calculatoare. Aceste rămășițe se află actualmente sub egida Internet Engineering Task Force[1].

Pe cât de inofensiv a părut la început acest sistem tehnologic, trebuie să ne raportăm la prezent. Astfel că, în raport cu cele deja cunoscute de utilizatori, din perspectiva primei apariții a Internetului, constatăm că, actualmente, Internetul a cunoscut o dedublare a utilizatorului[2]. Prin aceasta înțelegem că utilizatorul își atribuie o identitate falsă sau o identitate favorabilă, în acord cu pretențiile sale „de a se prezenta în fața unei mulțimi” prin omisiune. Însă, dacă ne raportăm la calitatea informației primite, vom observa că o parte destul de mare din informație este gratuită, dar nu și verificată, iar articolele care dețin informație corectă, avizată, din partea unor profesioniști în domeniul la care ne raportăm este doar parțial gratuită.

Astfel, ne raliem părerilor de specialitate care fac trimitere la expansiunea individului spre libertate absolută și la faptul că o corporație (cu titlu general), tinde către o „guvernare a Internetului”[3], astfel încât statele sunt într-o continuă luptă pentru supravegherea și reglementarea situațiilor care pot degenera în acțiuni ilicite. Procesul de reglementare este o adevărată revoluție, deoarece lupta pentru protecția drepturilor omului a început cu secole în urmă și a reușit să cuprindă un set norme clar și concis definite, în raport cu realitatea socială a indivizilor, dar a indivizilor ancorați cu precădere în lumea palpabilă și nu în cea digitală.

Servicii JURIDICE.ro

Arbitraj comercial

Evenimente juridice

Totodată, putem afirma că statul a pierdut controlul puterii în spațiul digital, fiind nevoit să acționeze cu sprijinul aliatului (furnizorul de Internet), pentru a putea menține o ordine de drept. Deși s-a aliat cu acesta, organismele instituționale luptă pentru recăpătarea puterii, ce vine la pachet și cu protejarea indivizilor de elementele nocive și înșelătoare ale Internetului, prin crearea unor reglementări în materie de soft-law. Cei mai vulnerabili utilizatori s-au dovedit a fi adolescenții care sunt părtașii unor vieți perfecte, într-o realitate cu totul imperfectă. Acest lucru conduce la manifestarea depresiei. Altfel spus, indivizii au apreciat promovarea unor imagini pozitive asupra lor, dar nu în acord cu viața cotidiană din exteriorul erei digitale[4]. De asemenea, pe lângă afectarea consumatorilor, există și un pericol iminent cu privire la furnizarea unor date cu caracter personal, precum numărul de telefon, adresa de e-mail, dar și aspecte ce țin de viața intimă și familială. Standardele pe care le cer în general rețele sociale sunt cu precădere pentru protejarea utilizatorului de o falsă imagine, de un cont fals și de eliminarea acestor conturi false. Totuși, apreciem că aceste detalii, în aparență nesemnificative, pot conduce la mari pagube de ordin social: expunerea la o serie de scurgeri de informații, fie din cauza neutilizării frecvente a contului, fie din cauza unei breșe de securitate a furnizorului[5].

Pentru a putea parcurge limitele libertății de exprimare în cadrul Internetului, trebuie să apreciem și studiul teoretic al drepturilor și libertăților omului, pentru a putea să le transpunem într-o eră a digitalizării constituționalismului.

De principiu, libertatea de exprimare este reglementată de Constituția României[6] în articolul 30, fiind strâns legată de libertatea de conștiință. Libertatea de exprimare este posibilitatea omului de a-şi exprima prin viu grai, prin scris, prin imagini, prin sunete sau prin alte mijloace de comunicare în public, gândurile, opiniile, credinţele religioase şi creaţiile spirituale de orice fel. Aşa cum este reglementată la nivel constituţional libertatea de exprimare are un conţinut complex. Ea este una din cele mai vechi libertăţi cetăţeneşti, o libertate de tradiţie, cunoscută fie sub această denumire, fie sub denumirile diferitelor aspecte ale sale, libertatea cuvântului sau libertatea presei”[7]. Astfel, conchidem alături de doctrinari[8] că libertatea de exprimare este o facultate juridică a individului, care are posibilitatea de a-și exprima gândurile, ideile, trăirile, concepțiile etc. Totuși, la fel ca toate drepturile subiective, libertatea de exprimare este precedată de anumite limite, care au rolul de a proteja statul și individul de actiunile sau inacțiunile ilicite sau dăunătoare.

În planul reglementărilor internaționale, libertatea de exprimare este consacrată și în art. 10 al Convenției europene, care garantează libertatea de opinie, libertatea de a primi sau a comunica informații și idei, fără intervenția autorităților publice[9], ca forță coercitivă a statului. Tot în acest articol, regăsim și limitele libertății, dintre care putem menționa, în acord cu subiectul tratat: măsuri de protecție națională, apărarea ordinii publice și prevenirea crimei, securitate publică, integritate teritorială, protecția sănătății sau a moralei, protecția reputației sau drepturilor altora, împiedicarea furnizării unor informații confidențiale sau pentru garantarea autorității și imparțialității puterii judiciare.

Dintre cele menționate mai sus, apreciem că protecția ordinii publice, a integrității persoanei și împiedicarea furnizării unor date cu caracter personal sunt de o deosebită importanță pentru menținerea libertății de exprimare în cadrul Internetului.

În contextul pandemic, statele și guvernele acestora s-au manifestat unanim cu privire la utilizarea tehnologiei moderne pentru continuarea în condiții aproape de normalitate a vieții sociale, a educației și a dezvoltării personale, însă au evitat reglementarea conduitei pe Internet. Un argument în apărarea statelor cu privire la lipsa unor propuneri în acest domeniu, este chiar unul de ordin internațional: diferența de regim juridic între actorii internaționali și spațiul comun de dezvoltare al relațiilor interculturale. Astfel că, ne raliem și noi studiilor de specialitate[10], care au menționat că este nevoie de o adevărată infrastructură pentru a se lua măsurile de protecție necesare și introducerea unor norme juridice care să reglementeze conținutul pus la dispoziție de utilizatori, pentru a nu se intensifica expansiunea discursului de ură, conținutului rasist, terorismului și încălcarea drepturilor și libertăților fundamentale ale omului în mod inconștient.

Distincția dintre conținut ilicit și conținut la limita legii (dăunător)

De principiu, eforturile de a defini conținutul ilicit pe Internet nu ar trebui să existe, deoarece, la nivel teoretic, conținutul ilicit din mediul online este ilicit și în realitatea cotidiană, dincolo de ecranele tehnologiei moderne. S-a apreciat la nivel de doctrină, că normele care trebuie să reglementeze raporturile juridice pe Internet ar trebui puse pe seama dreptului umanitar, la nivel general valabil pentru toate statele[11]. Principalele probleme legate de aceste non-reglementări privind relația Internet-consumator provin din diferența de regim juridic dintre state și chiar din limitele teritoriale ale Internetului. În acest sens, trebuie să facem o analiză, considerăm noi relevantă, cu privire la principiul libertatea ta se termină unde începe libertatea celuilalt. Nefiind un spațiu bine definit din punct de vedere legal și al legăturilor dintre indivizi care nasc raporturi juridice, apreciem că legislația din mediul offline nu poate fi integrată în mediul online, având în vedere raporturile dintre națiuni, la nivelul unei legislații interne. Conștienți de acest lucru au fost, în primul rand, persoanele aflate la conducerea platformelor online, care au abordat exercitarea puterii printr-o autoritate digitală (competențe delegate și autonome prin care pot stabili regulile și procedurile la o scară globală[12]). Prin urmare, utilizatorii sunt supuși unei forme „private” de autoritate exercitată de platformele online printr-un mix de drept privat și tehnologii automatizate (adică legea platformelor)”[13]. Totuși, aceiași termeni și condiții cu caracter de lege nu au luat forma unor rezoluții internaționale ori comunitare și, astfel, au rămas distincte de regimurile juridice ale fiecărui stat și de fiecare platformă online, Concluzionăm că atât cel dintâi, cât și cele menționate anterior și-au stabilit alte temeiuri. După cum am observat anterior, tinerii înțeleg pericolul în termeni diferiți față de adulți și pot fi sau nu mai puternici în parcurgerea obstacolelor pe Internet. Astfel, pentru a înțelege ce este problematic pentru tineri pe Internet presupune a afla ce percep ei ca experiență negativă și care anume sunt factorii pe care ei îi au în vedere în evaluarea situației și care sunt riscurile pe care le percep adulții, cum răspund la consecințele existente și cum evită pe viitor astfel de situații. Institutul de Știinţe ale Educaţiei[14] a stabilit într-un sondaj de opinie, care sunt elementele definitorii pentru ei, astfel încât să nu fie marcați de astfel de situații. Cu titlu de exemplu menționăm sprijinul reciproc, confruntarea cu agresorul, strategii combinate de tratare a situației și dezangajarea dintr-o astfel de situație.

Concluzii 

Totuși, și în acest caz există o problemă pentru legiferarea Internetului: situațiile pe Internet apar în ramuri variate ale dreptului, astfel încât este dificil să realizăm o lege unanim acceptată de actorii internaționali. Printre cele mai mari probleme de legiferare a accesului la Internet, pentru a nu se îngrădi neîntemeiat libertatea de exprimare a consumatorilor, este însăși faptul că nu putem „primi de la legislaţia existentă o paradigmă comună pentru soluţionarea tuturor chestiunilor ce apar în cadrul fiecărei ramuri de drept”[15]. În acest sens, trebuie să concluzionăm că exercitarea libertății de exprimare se confruntă inevitabil cu implicațiile aduse de cei de la controlul puterii (guvernanți și furnizori de Internet) și dorința lor de a controla în favoarea lor anumite situații privind informațiile care îi înconjoară. Furnizorii de Internet sunt destul de deschiși în practica ridicării barierelor în calea libertății de exprimare, însă aceste „controale” realizate pe baza raporturilor consumatorilor din mediul online nu au o eficiență suficientă în raport cu dezvoltarea periodică a noilor tehnologii, a noilor abordări a tehnicilor de utilizare a Internetului și partea subiectivă, efectul asupra psihicului consumatorului. Astfel că, răscrucea se regăsește în două întrebări covârșitoare: A interveni sau a nu interveni? Pe de-o parte, se poate interveni pentru a încuraja libertatea de exprimare a indivizilor prin promovarea importanței drepturilor de a critica și de a încuraja diversificarea informației prin mijloace de dezbatere democratice controversate. Pe de altă parte, neintervenția ar maximiza „legea junglei” pe care indivizii au creat-o pentru apărarea propriei persoane pe Internet, dezvoltarea mai multor site-uri care promovează servicii false cu sedii în țări diverse, dar al căror IP nu poate fi identificat pentru a putea fi sancționați creatorii acestora și încercarea neuniformă a platformelor sociale și a fiecărui stat de a crea sancțiuni pentru nerespectarea limitelor libertății de exprimare pe Internet. În cazul gestionării situației în acest fel, este de așteptat ca platformele online să restricționeze accesul mult mai agresiv pentru protejarea nu doar a libertății de exprimare, dar mai ales a dreptului de proprietate intelectuală și a menținerii sănătății psihice. În concluzie, această abordare ar trebui nepermisă pentru că ar putea schimba așezarea ierarhică a unui stat, generând un dezechilibru social[16]. Internetul ar avea un control global asupra tuturor indivizilor, indiferent de poporul de care aparțin.

Propuneri de lege ferenda

Ultima secțiune a cercetării noastre se va concentra asupra unor propuneri de lege ferenda, cu scopul de a îmbunătăți activitatea autorităților legislative, dar și a autorităților competente în gestionarea situațiilor din cadrul online,

Pană la abordarea situației de către reprezentanții statelor în comunitatea internațională pentru elaborarea unor norme concludente în raport cu realitățile sociale din perspectiva libertății de exprimare pe Internet, considerăm imperativă modificarea cadrului legislativ al României. Forma cea mai relevantă pentru momentul la care ne află (lipsa unanimității actorilor internaționali) este introducerea unei legi speciale care să reliefeze cadrul juridic de pe Internet.

Propunem un cadru prin care să se stabilească o legătură între noile provocări apărute în spațiul digital și experiența de limitare a anumitor drepturi, cu scopul de a nu aduce atingere altor persoane utilizatoare de Internet și a furnizorilor platformelor online. Modificările trebuie făcute într-o analiză comprehensivă, care (1) să prestabilească ce reforme legislative trebuie făcute pentru apărarea drepturilor și libertăților fundamentale, cu precădere: dreptul la viață intimă familială și privată, dreptul de a avea acces la informație și de a-l distribui și libertatea de exprimare.

(2) Procesul de elaborare și de luare a deciziilor trebuie manifestat din partea tuturor claselor sociale, începând cu guvernanți, organizații naționale și internaționale, mediul academic, reprezentanți ai furnizorilor de servicii online și un minimum de persoane din societatea civilă. De asemenea, se dorește și o alfabetizare digitală a utilizatorilor, prin crearea unor Ghiduri care să explice pe scurt mediul online și care sunt cele mai importante pericole, dar și susținerea unor training-uri privind același concept pe înțelesul copiilor.

(3) Păstrarea unui cadru cât mai liber pe Internet, ghidat doar de anumite direcții personalizate în funcție de nevoile consumatorilor. Metoda filtrării trebuie păstrată doar ca instrument alternativ, la care consumatorul să aibă acces oricând și oricum își dorește.

(4) Restricțiile cu privire la accesul la informație și libertatea de exprimare care urmează a fi impuse nu pot fi luate fără împlinirea majorității simple a membrilor desemnați ca reprezentanți ai societății civile.

De asemenea, în lipsa unor reglementări internaționale cu privire la locul săvârșirii (5) infracțiunilor comise prin/pe Internet, este recomandabilă „soluția recunoașterii competenței teritorială a oricărui stat pe al cărui teritoriu infracțiunea respectivă a produs cel puțin o stare de pericol”. Soluție recomandată și în doctrina actuală[17], la care ne raliem.

Printre altele, cea mai favorabilă metodă de reglementare a cadrului online impune punerea în acord cu toată legislația internațională pentru a evita intentarea unor procese împotriva României la CEDO.


[1] IETF, Internet Engineering Task Force, https://www.ietf.org.
[2] A se vedea A. C. Pană, Rolul statelor în lumea digitală, în „Pandectele Romane Nr. 3/2022”, disponibil la adresa https://sintact.ro/#/publication/151025163?keyword=rolul%20statelor%20in%20lumea%20digital%C4%83&cm=SFIRST (accesat la data 18.11.2022).
[3] Ibidem.
[4] S. Livingstone, L. Haddon, A. Görzig, Ólafsson. Risks and safety on the internet: The perspective of European children. Full Findings. LSE, London: EU Kids Online, 2011, London, p. 66-67, disponibil la adresa http://eprints.lse.ac.uk/33731/1/Risks%20and%20safety%20on%20the%20internet%28lsero%29.pdf (accesat la data 18.11.2022). Într-o altă părere, s-a presupus că cei mai puțin afectați de experiențele negative pe Internet au fost copiii și adolescenții, și « sunt în mare parte aceiaşi cu cei care profită de oportunităţile Internetului şi, de asemenea, sunt cei cu un grad ridicat de rezilienţă (puţin susceptibili de a suferi un impact emoţional negativ, de a se simţi deranjaţi în urma întâlnirii riscului) ».
[5] A. Șotropa, Libertatea de exprimare în cadrul Internetului, în „Revista Științifică a Studenților în Drept”, Ediția a V-a, 2014, p. 305, disponibilă la adresa https://drive.google.com/file/d/1AOfNlb8Oxlm31Kdph7dwbVhIYJQzeCYg/view (accesat la data 18.11.2022).
[6] Republicată în M. Of. Nr. 767/2003.
[7] M. Constantinescu, A. Iorgovan, I. Muraru, E. S. Tănăsescu, Constituţia României revizuită. Comentarii şi explicaţii, Ed. All Beck, București, 2004, p. 61.
[8] Ibidem.
[9] M. Bădescu, Drept constituțional și instituții politice, ed. a XIV-a revăzută și adăugită, Ed. Hamangiu, București, 2021, p. 232.
[10] A se vedea Ž. Mujić, D. Yazici, M. Stone, Freedom of Expression on the Internet. A Study of Legal Provisions and Practices Related to Freedom of Expression, the Free Flow of Information, and Media Pluralism on the Internet in OSCE Participating States, OSCE, Viena, 2012, disponibil la adresa www.osce.org/files/f/documents/c/9/105522.pdf (accesat la data 20.11.2022).
[11] J. Menkes, Freedom of speech in the age of digitalization. Opportunities and threats, în The European Union Digital Single Market. Europe’s Digital Transformation, Ed. Routledge, New York, 2022, p. 51.
[12] G. De Gregorio, Digital Constitutionalism in Europe. Reframing Rights and Powers in the Algorithmic Society, Cambridge University Press, United Kingdom, 2022, p. 97.
[13] Ibidem.
[14] I. Boeru, A.-M. Dalu, O. Iftode, M. Manu, S. Mitulescu, C.-C. Neacșu-Dalu, A. Plăeșu, I. Ștefănescu, Internetul și mediile de socializare virtuale în viața liceenilor, ISE, București, 2017, disponibil la adresa https://www.ise.ro/wp-content/uploads/2018/02/Internetul-si-mediile-de-socializare-virtuale-in-viata-liceenilor_Raport-final.pdf, p. 78.
[15] I. Țonova, Dreptul în cadrul Internetului, ”Revista Națională de Drept Nr. 10-12/2009”, p. 185.
[16] G. Ferné, ”Réseaux électroniques et droits de l’Homme dans M. Parné et P. Desbartas, ”Liberté d’expression et nouvelles technologies”, Collection Collectif, Montréal, Orbicom, 1998, p. 96.
[17] A se vedea C. Duvac, Drept penal român, Vol. I (Art. 1-52, 172-187), Ed. Hamangiu, București, 2021, p. 439 și F. Streteanu, D. Nițu, Drept penal. Partea generală, vol. I, Ed. Universul Juridic, București, 2014, p. 177.


Gabriela-Elena Stan
Studentă – Facultatea de Drept, Academia de Studii Economice din București

Citeşte mai mult despre , , ! Pentru condiţiile de publicare pe JURIDICE.ro detalii aici.
Urmăriţi JURIDICE.ro şi pe LinkedIn LinkedIn JURIDICE.ro WhatsApp WhatsApp Channel JURIDICE Threads Threads JURIDICE Google News Google News JURIDICE

(P) JURIDICE.ro foloseşte şi recomandă SmartBill.

Arii de practică
Achiziţii publice
Afaceri transfrontaliere
Arbitraj
Asigurări
Banking
Business
Concurenţă
Construcţii
Contencios administrativ
Contravenţii
Corporate
Cyberlaw
Cybersecurity
Data protection
Drept civil
Drept comercial
Drept constituţional
Drept penal
Dreptul familiei
Dreptul muncii
Dreptul Uniunii Europene
Dreptul penal al afacerilor
Dreptul sportului
Drepturile omului
Energie
Fiscalitate
Fuziuni & Achiziţii
Gambling
Health & Pharma
Infrastructură
Insolvenţă
Litigation
Malpraxis medical
Media & publicitate
Mediere
Piaţa de capital
Procedură civilă
Procedură penală
Proprietate intelectuală
Protective
Protecţia animalelor
Protecţia consumatorilor
Protecţia mediului
Recuperare creanţe
Sustenabilitate
Telecom
Transporturi

Parteneri arii de practică  Specialişti


JURIDICE.ro
Main page
Cariere
Evenimente ⁞ 
Dezbateri
Profesionişti
Lawyers Week
WinLaw.ro
VIDEO
Servicii
Flux noutăţi
Selected ⁞ 
Comunicate
Avocaţi
Executori
Notari
Sistemul judiciar
Studenţi / JURIDICE NEXT
RSS  Publicare comunicate profesionale
Articole
Essentials
Interviuri
Opinii
Revista de note, studii şi opinii juridice
ISSN 2066-0944
       Studii şi note de studiu
Revista revistelor
Autori  Condiţii de publicare articole
Jurisprudenţă
Curtea Europeană a Drepturilor Omului
Curtea de Justiţie a Uniunii Europene
Curtea Constituţională
Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie
       Jurisprudenţă curentă ÎCCJ
       Dezlegarea unor chestiuni de drept
       Recurs în interesul legii
Curţi de apel ⁞ 
Tribunale ⁞ 
Judecătorii

Legislaţie
Proiecte legislative
Monitorul Oficial al României
Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

Proiecte speciale
Cărţi
Covid-19 Legal React
Creepy cases
Life
Mesaje de condoleanţe
Povestim cărţi
Războiul din Ucraina
Wisdom stories

Servicii J   Cont profesional [membership]   Catalog   Documentare   Comunicare   Revealing   Vizual   Website   Logo   Foto   Video   Talent Search   Recrutare   Evenimente   Directoare internaţionale