Medierea – metodă alternativă de soluționare a conflictelor atât în materie civilă, cât și în materie penală
22 noiembrie 2022 | Laura PÎRVAN, Elena GRIGORE
Laura Pîrvan
Elena Grigore
Reglementată la noi în țară prin Legea nr. 192/2006 privind medierea și organizarea profesiei de mediator, ,,medierea reprezintă o modalitate facultativă de soluţionare a conflictelor pe cale amiabilă, cu ajutorul unei terţe persoane specializate în calitate de mediator, în condiţii de neutralitate, imparţialitate şi confidenţialitate”[1]
Putem spune altfel, că medierea este o artă prin care mediatorul transformă un conflict într-o înţelegere[2]. Cu alte cuvinte, mediatorul ajută părţile aflate în conflict să genereze opţiuni şi să aleagă de comun acord una dintre aceste opţiuni.
De esență este faptul că, mediatorul nu decide soluţia care va fi adoptată de către părţi, ci părţile însele sunt cele care decid termenii acordului, astfel că este necesar ca acest acord să se perfecteze ţinându-se cont de perspectiva părţilor asupra viitorului lor şi nu prin raportare la trecut.
Astfel, pentru a avea o mediere reuşită, de multe ori mediatorul trebuie să mizeze pe analiza instantanee a personalităţilor părţilor prezente la mediere şi aflate în conflict[3]. Sarcina acestuia este de a identifica aşteptările fiecărei părţi şi de a încerca să le facă pe acestea să privească lucrurile din aceeaşi perspectivă, precum şi de a descoperi temerile părţilor şi de a le înlătura pe cele nefundamentate. Întrucât lipsa de comunicare constituie cauza conflictului, mediatorul are rolul de a ajuta părţile în scopul reluării comunicării pentru ca respectivul conflict să fie depăşit[4].
Toate aceste aspecte pot fi realizate doar prin facilitarea de către mediator a dialogului între părţi, iar calităţile şi aptitudinile fiecărui mediator sunt esenţiale pentru a realiza o comunicare capabilă să conducă la detensionarea raporturilor dintre părţi, şi nu la amplificarea acestora[5].
Procedura medierii este reglementată în dreptul român tocmai pentru a facilita îndeplinirea unor obiective de natură juridică într-un termen optim și previzibil, fără ca părțile să parcurgă toate fazele și etapele unui proces penal, care poate fi, de multe ori, lung și vătămător, atât din punct de vedere material, cât și moral. În sprijinul utilizării acestei proceduri, legiuitorul a reglementat atât în Codul de Procedură Penală, în art. 312 privind suspendarea urmăririi penale și în art. 367 privind suspendarea judecății[6], cât și în art. 70 din Legea nr.92/2006 privind procedura medierii, o metodă de aplicare a acesteia în cadrul procesului penal.
Astfel, aceste prevederi oferă posibilitatea suspendării urmăririi penale sau a judecății în cazul în care părțile prezintă organului judiciar contractul de mediere. Totuși, chiar dacă procedura medierii este sprijinită prin legislația actuală, utilizarea acesteia nu trebuie că conducă la o prelungire nejustificată în timp a proceselor penale. Din acest motiv, alin. (2) al art. 70 prevede că suspendarea operează pe tot parcursul desfășurării procedurii de mediere, dar nu mai mult de trei luni, de la data dispunerii acesteia.
Ținând seama de toate aceste aspecte, este de menționat că era necesară o reglementare a acestei proceduri ce se poate corobora foarte ușor cu dispozițiile legale comune din materia urmăririi penale și a judecății pentru a se susține conceptele de unitate legislativă și de sistematizare.
Concluzionând, împărtăşim convingerea că medierea va deveni fără îndoială o prezenţă pregnantă în peisajul socio-juridic românesc. Suntem de părere că legea medierii din țara noastră care are în prim-plan omul, cu demnitatea şi valorile lui – a încercat să deschidă „poarta” dinspre noi către Europa culturală şi politică[7]. Ne dorim astfel ca medierea să-şi ocupe cat mai rapid şi în fapt (nu numai în drept) locul binemeritat printre metodele alternative de soluţionare a conflictelor din România, întrucât reprezintă realmente o formă nobilă de justiţie.
[1] Legea nr. 192/2006 privind medierea şi organizarea profesiei de mediator, cu modificările și completările ulterioare
[2] Articol intitulat “Medierea – metoda de rezolvare a situaţiilor conflictuale” publicat în anul 2007 de Constantin Ştefan Ponea, doctorand la Universitatea din Craiova, Facultatea de Economie şi Administrarea Afacerilor
[3] Dr. Ioan D. Terţa, “Consideraţii privind procedura medierii”, Revista de drept comercial nr. 3/2002, Bucureşti. – Curierul Judiciar nr. 3/2004 – “Medierea în materie civilă”;
[4] Şuştac Zeno, Ignat Claudiu, “Modalităţi alternative de soluţionare a conflictelor”, Ed. Universitară, Bucureşti, 2008.
[5] M. Zlate, „Tratat de psihologie organizaţional-managerială”, Editura Polirom, Iaşi, 2007.
[6] Codul de Procedură Penală din 2010.
[7] .Dr. Flavius A. Baias, Violeta Belegante, “Medierea – un alt fel de justiţie” , Revista de drept comercial nr. 7-8/2002.
Laura Pîrvan – Director Juridic, Mediator și Profesor independent
Elena Grigore – Masterand al Facultății de Drept, Universitatea București
- Flux integral: www.juridice.ro/feed
- Flux secţiuni: www.juridice.ro/*url-sectiune*/feed
Pentru suport tehnic contactaţi-ne: tehnic@juridice.ro
