Suportarea cheltuielilor de judecată efectuate de chematul în garanție. Ipoteza respingerii cererii de chemare în garanție ca rămasă fără obiect
9 mai 2023 | Patricia BEJENARIU
Patricia Bejenariu
În practică sunt frecvente situațiile în care una dintre părțile din litigiu are interesul de a utiliza mijlocul procesual al introducerii forțate în cauză a unui terț, iar printre cele mai întâlnite cereri incidentale se numără cererea de chemare în garanție formulată de către pârât.
Cererea de chemare în garanție este formulată, de principiu, pentru a atrage la judecată un terț într-un proces pendinte, scopul fiind acela ca obligația de garanție a terțului să devină activă în eventualitatea în care partea care a ales să îl introducă în proces va cădea în pretenții.
Acest procedeu juridic prezintă avantajul unei economii de timp, constituind, ca regulă, o simplă facultate pentru părți. Cu toate acestea, în lipsa formulării unei cereri de chemare în garanție, există și situații în care cel garantat se expune unui risc de a nu își mai putea valorifica în viitor pretențiile împotriva garantului, situații pe care urmează să le dezvoltăm.
Totuși, în ipoteza clasică în care terțul chemat în garanție este introdus în proces de către pârât, iar cererea rămâne fără obiect, ca urmare a respingerii cererii de chemare în judecată formulate de către reclamant, întrebarea firească ce se pune în acest context este: în sarcina căreia dintre părți va fi stabilită obligația privind cheltuielile de judecată efectuate de chematul în garanție?
Răspunsul este unul nuanțat și poate fi conturat din mai multe perspective. Se poate considera că obligația achitării cheltuielilor de judecată va fi în sarcina pârâtului care a declanșat litigiul pentru terțul chemat în garanție, dar care totuși a avut câștig de cauză, sau în sarcina reclamantului căruia i-a fost respinsă acțiunea și care a declanșat întregul demers judiciar?
Situația suportării cheltuielilor de judecată în ipoteza respingerii cererii de chemare în garanție ca rămasă fără obiect urmează a fi analizată din mai multe perspective: pe de o parte, din perspectiva standard în care introducerea chematului în garanție este facultativă (A) și, pe de altă parte, din perspectiva în care cererea de chemare în garanție ar putea deveni imperativă pentru partea care ar avea interesul de a formula o cerere în garanție (B), pentru a concluziona cu perspectivele jurisprudențiale (C).
A. Situația suportării cheltuielilor de judecată din perspectiva clasică în care se introduce cererea de chemare în garanție:
La nivel doctrinar, au fost dezvoltate puncte de vedere dintre cele mai diverse, în ultimii ani opinia majoritară fiind aceea potrivit căreia pârâtul va fi cel obligat să achite terțului chemat în calitate de garant, cheltuielile de judecată: „În alte cuvinte, faptul că pârâtul nu a căzut în pretenții, urmare a analizei fondului raportului juridic litigios dedus judecății de către reclamant, nu îl face mai puțin culpabil, în relația cu terțul pe care l-a chemat în proces, în așa fel încât reclamantul să trebuiască să suporte cheltuielile de judecată ale intervenientului.”[1]
Această opinie s-ar justifica prin lipsa unui raport juridic între reclamant și chematul în garanție, iar în asemenea situații în care reclamantului i se respinge cererea de chemare în judecată, soluția ar fi aceea că pârâtul trebuie să fie obligat la cheltuieli de judecată către chematul în garanție, urmând, eventual, să aibă loc și o compensare cu acele cheltuieli de judecată la care va fi obligat reclamantul către pârât.
Cu toate acestea, față de dispozițiile prevăzute de art. 453 alin. (1) Cod procedură civilă[2], opinia arătată anterior nu s-ar putea afla într-un dezacord cu instituția răspunderii juridice care stă la baza suportării cheltuielilor de judecată?
Dispozițiile art. 453 alin. (1) Cod procedură civilă dau dreptul părții care a câștigat procesul să-și recupereze cheltuielile de judecată de la adversarul care a pierdut și care a generat litigiul, fiind prezumată o culpă a părții care pierde procesul. În acest sens, răspunderea juridică generată de suportarea cheltuielilor de judecată constituie o specie a genului reprezentat de răspunderea civilă delictuală, astfel încât partea care a pierdut procesul urmează să suporte și cheltuielile de judecată realizate de partea adversă.
Desigur, la o primă vedere, s-ar putea susține faptul că pârâtul ar avea o culpă, prin raportare la considerentul că cererea de chemare în garanție formulată de acesta a fost respinsă. Cu toate acestea, se impune a se avea în vedere că cererea de chemare în garanție a fost respinsă ca rămasă fără obiect, iar nu ca urmare a constatării caracterului netemeinic sau nelegal al cererii de chemare în garanție.
Și totuși, în acest context, ar putea pârâtul să suporte cheltuielile de judecată efectuate de chematul în garanție?!
Apreciem că reclamantul, fiind parte căzută în pretenţii, datorează în totalitate atât cheltuielile de judecată efectuate de pârât, cât și pe cele efectuate de chematul în garanție întrucât poziţia reclamantului a generat litigiul în cadrul căruia au fost efectuate cheltuielile.
În astfel de situații, se conturează o culpă aparentă a pârâtului întrucât în realitate avem de a face cu o respingere ca rămasă fără obiect a cererii de chemare în garanție. Un eventual caracter netemeinic sau nelegal al cererii de chemare în garanție ar putea justifica obligarea la plata cheltuielilor de judecată efectuate de terțul chemat în garanție în sarcina pârâtului. Cu toate acestea, la baza respingerii cererii de chemare în garanție ca rămasă fără obiect, se află motivul respingerii cererii introductive de instanță formulate de actorul principal care a general litigiul și care este singura parte litigantă căreia urmează a i se reține o culpă procesuală.
B. Situația suportării cheltuielilor de judecată dintr-o perspectivă particulară în care cererea de chemare în garanție devine imperativă:
Astfel cum am arătat în introducerea articolului, există și situații particulare în care raportul juridic litigios transformă caracterul facultativ al unei cereri de chemare în garanție într-un caracter necesar și obligatoriu. Această situație intervine atunci când partea care ar avea pretenții împotriva terțului garant nu le-ar mai putea valorifica în viitor întrucât legislația îi impune să acționeze până într-un anumit moment.
Ne putem raporta, astfel, la unul dintre cazurile expres prevăzute de lege, cum este, spre exemplu, cazul cumpărătorului care trebuie să îl cheme în judecată pe vânzător atunci când terțul pretinde că are drepturi asupra bunului vândut[3]. Totodată, în același sens, există și situații în care formularea ulterioară a unei acțiuni împotriva terțului garant, l-ar expune pe cel ce ar avea dreptul de a formula o cerere în garanție, la riscul intervenirii prescripției dreptului material la acțiune. În eventualitatea în care raportul juridic litigios vizează, spre exemplu, dreptul la acțiunea în răspundere pentru vicii ascunse, termenul de prescripție este cel de 3 ani, situație în care pentru pârât ar putea exista riscul real ca dreptul material la acțiune împotriva garantului să se prescrie până la finalizarea procesului, dacă terțul garant nu va fi introdus în litigiu
Având în vedere astfel de cazuri, nu putem face abstracție de durata litigiilor, respectiv de timpul îndelungat până la soluționarea, în mod definitiv, a proceselor. Din punct de vedere practic și logic, chiar dacă oportunitatea formulării incidentale a unei cereri de chemare în garanție, vizează un drept potestativ, fiind o cerere facultativă, totuși, având în vedere termenul extinctiv, o astfel de cerere de chemare în garanție devine obligatorie pentru partea care este supusă riscului de a cădea în pretenții.
Prin urmare, în acest context, apreciem că pârâtul nu poate fi obligat la achitarea cheltuielilor de judecată generate de partea chemată în garanție, având în vedere, pe de o parte, respingerea cererii de chemare în judecată și, pe de altă parte, faptul că a fost nevoit să introducă cererea de chemare în garanție tocmai pentru a evita riscul împlinirii termenului extinctiv pentru introducerea cererii separate în garanție sau în despăgubiri împotriva terțului.
C. Situația suportării cheltuielilor de judecată efectuate de chematul în garanție din perspectiva dezvoltată la nivel jurisprudențial:
În practica judiciară recentă, instanțele au statuat, de asemenea, că partea căreia i se reține culpa procesuală ca urmare a demarării litigiului, răspunde inclusiv pentru cheltuielile de judecată generate de părțile ce au fost chemate în garanție de cel ce a câștigat litigiul, indiferent că nu a existat un raport juridic anterior litigiului cu partea chemată în garanție:
„Motivul de apel prin care se critică cuantumul cheltuielilor de judecată este nefondat având în vedere că cererea de chemare în garanție a fost provocată de acțiunea declanșată de apelanta reclamantă, această cerere nu a fost analizată pe fond, fiind respinsă ca rămasă fără obiect după respingerea cererii principale, astfel încât apelanta este singura care a căzut în pretenții și datorează cheltuieli de judecată, conform art. 274 Cod procedură civilă.”[4]
De asemenea, într-un litigiu având ca obiect pretenții ca urmare a răspunderii pentru vicii ascunse, partea care avea calitate de chemat în garanție, a formulat, la rândul său, cerere de chemare în garanție pentru a se asigura că va avea posibilitatea de a se despăgubi de la garantul acestuia în eventualitatea în care va cădea în pretenții. Întrucât prima instanță l-a obligat pe primul chemat în garanție la plata cheltuielilor de judecată ocazionate de cel de al doilea chemat în garanție, pe care l-a introdus în litigiu, în cauză s-a formulat apel provocat. În final, considerentele și soluția instanței de apel au coincis cu opinia juridică prezentată anterior și care contestă opinia conturată la nivel doctrinar:
„La baza obligației de restituire a cheltuielilor de judecată, deci temeiul juridic al restituirii, se află culpa procesuală dedusă din expresia „partea care pierde procesul”. În cauza de față culpa procesuală aparține reclamantei, aceasta fiind cea care a declanșat litigiul, ceea ce a determinat-o pe apelanta chemată în garanție să formuleze cerere de chemare în garanție. Respingerea cererii de chemare în garanție nu se datorează analizării pe fond a acesteia, astfel că nu se poate stabili o culpă a apelantei în formularea cererii, ci a fost respinsă ca o consecință a respingerii cererii principale.”[5]
Concluzionând, apreciem că standardul delimitării culpei în aplicarea dispozițiilor art. 453 Cod procedură civilă este unul ridicat, impunându-se ca instanța de judecată să efectueze o analiză in concreto a părții ce urmează a răspunde în privința cheltuielilor de judecată ocazionate de partea din litigiu chemată în garanție.
[1] M. Tăbârcă, Drept procesual civil., vol. I, Ed. a II-a, ed. Solomon, p. 421;
[2] Art. 453: Acordarea cheltuielilor de judecată
(1) Partea care pierde procesul va fi obligată, la cererea părţii care a câştigat, să îi plătească acesteia cheltuieli de judecată.
(2) Când cererea a fost admisă numai în parte, judecătorii vor stabili măsura în care fiecare dintre părţi poate fi obligată la plata cheltuielilor de judecată. Dacă este cazul, judecătorii vor putea dispune compensarea cheltuielilor de judecată.
[3] Art. 1705: Chemarea în judecată a vânzătorului
(1) Cumpărătorul chemat în judecată de un terţ care pretinde că are drepturi asupra lucrului vândut trebuie să îl cheme în cauză pe vânzător. În cazul în care nu a făcut-o, fiind condamnat printr-o hotărâre intrată în puterea lucrului judecat, pierde dreptul de garanţie dacă vânzătorul dovedeşte că existau motive suficiente pentru a se respinge cererea.
(2) Cumpărătorul care, fără a exista o hotărâre judecătorească, a recunoscut dreptul terţului pierde dreptul de garanţie, afară de cazul în care dovedeşte că nu existau motive suficiente pentru a împiedica evicţiunea.
[4] Decizie nr. 120/2013 din 27.03.2013, Curtea de Apel București, pretenții (definitivă);
[5] Decizie nr. 1906/2022 din 08.12.2022, Curtea de Apel București, pretenții (definitivă).
Avocat Patricia Bejenariu, Iordăchescu & Asociații
- Flux integral: www.juridice.ro/feed
- Flux secţiuni: www.juridice.ro/*url-sectiune*/feed
Pentru suport tehnic contactaţi-ne: tehnic@juridice.ro
