Secţiuni » Arii de practică » Protective » Drept constituţional
Drept constituţional
DezbateriCărţiProfesionişti

Despre efectele deciziilor Curții Constituționale de admitere a excepțiilor de neconstituționalitate în cadrul controlului a posteriori, pronunțate în temeiul art. 146 lit. d din Constituție
11.05.2020 | Ștefan VLAD

Secţiuni: CCR, Drept constitutional, Jurisprudență, Opinii, Selected
JURIDICE - In Law We Trust
Ștefan Vlad

Ștefan Vlad

Mi-am propus sa fac o scurta analiza o efectelor Deciziilor Curtii Constitutionale, animat fiind in primul rand de multitudinea de opinii gresite, unele venind chiar de la personalitati ale stiintei juridice. Una din opinii sustinea intr-o emisiune televizata faptul ca Decizia Curtii Constitutionale referitoare la neconstitutionalitatea art. 28 din OUG 1/1999 se aplica retroactiv in temeiul art. 15 alin. 2 din Constitutie care statueaza ca “Legea dispune numai pentru viitor, cu exceptia legii penale sau contraventionale mai favorabile”. Asa fiind, Decizia Curtii avand incidenta in domeniul contraventional, s-ar aplica retroactiv in temeiul art. 15 alin. 2 Constitutie. Opinia este evident gresita de vreme ce Decizia Curtii Constitutionale nu este lege, iar art. 15 din Constitutie are in vedere exclusiv legile.[1]

In fine, prezentul articol isi propune sa fie un scurt ghid care sa ajute la fixarea modului general in care trebuie sa gandim aceasta institutie juridica a efectelor Deciziilor Curtii Constitutionale, pentru ca astfel sa se evite multitudinea de opinii gresite sau incoerente, exprimate uneori chiar de catre profesionisti respectabili.

In mod deliberat vom exclude din analiza situatia Deciziilor interpretative, desi astfel dupa cum s-a aratat in literatura de specialitate, textele constitutionale nu disting, sub aspectul efectelor deciziilor Curtii Constitutionale, in raport de apartenenta lor la o tipologie: toate deciziile sunt general obligatorii, in unitatea acestora data de dispozitiv si considerentele care il sustin.[2]

Atunci cand analizam efectele Deciziilor CCR de admitere a exceptiilor de neconstitutionalitate in cadrul controlului a posteriori, o putem face in doua modalitati;

I. Prin raportare la efectele asupra legilor sau ordonantelor declarate neconstitutionale.

In aceasta privinta, sediul materiei il constituie art. 147 alin. 1,2 si 3 din Constitutie in conformitate cu care actul normativ declarat neconstitutional isi inceteaza efectele in termen de 45 zile de la data publicarii, daca Parlamentul sau Guvernul nu pun de acord prevederile declarate neconstitutionale cu dispozitiile Constitutiei, perioada in care dispozitiile constatate neconstitutionale sunt suspendate.

Vorbim deci de efectele deciziilor Curtii care au incidenta asupra starii actului normativ declarat neconstitutional, precum si la acele efecte care determina nasterea unor obligatii in sarcina Parlamentului sau Guvernului. Din aceasta perspectiva, efectele deciziilor Curtii se produc doar pentru viitor, textul art. 147 alin. 4 din Constitutie care declara ca de la data publicarii deciziile sunt general obligatorii si au putere pentru viitor, putand fi aplicat fara dificultate.

II. Efectele Deciziilor Curtii cu privire la raporturile juridice nascute in temeiul unei legi sau ordonante declarata neconstitutionala.

Din aceasta perspectiva, lucrurile nu mai sunt atat de simple ca in primul caz, desi (sau tocmai pentru ca) sediul materiei il constituie tot art. 147 alin. 4 din Constitutie care declara neechivoc faptul ca deciziile au putere pentru viitor. Evident, jurisprudenta Curtii a atenuat acest “neechivoc” prin apelul la teoria facta praeterita, facta pendentia, facta futura[3]. Elementul central al acestei teorii este fara indoiala raportul juridic, mai bine spus caracterul lui epuizat/consolidat, in desfasurare, sau viitor. Prin urmare, ori de cate ori analizam efectele unei decizii a Curtii asupra unui raport juridic concret, in primul rand va trebui sa stabilim daca acel raport juridic este sau nu epuizat. Ne vom afla sub incidenta facta praeterita in toate situatiile in care la data publicarii Deciziei Curtii in Monitorul Oficial, raportul juridic este deja epuizat si deci Deciziile CCR nu isi produc asupra acestora niciun fel de efecte. In mod exceptional insa, Deciziile CCR isi vor produce efectele si asupra situatiilor juridice epuizate si anume atunci cand cauza a fost solutionata definitiv inainte de publicarea Deciziei CCR, caz in care partea are acces la calea extraordinara de atac a revizuirii (art. 509 alin. 1 pct. 11 CPC; art. 453 alin. 1 lit. f CPP), daca insa invocase in cadrul litigiului exceptia de neconstitutionalitate.

Deciziile isi vor produce insa efectele asupra cauzelor pendinte si anume asupra urmatoarelor cauze:

1. Cele in care a fost invocata exceptia de neconstitutionalitate ce a facut obiectul controlului de constitutionalitate.

2. Cele in care a fost sesizata Curtea Constitutionala cu o exceptie de neconstitutionalitate, inainte de publicarea Deciziei CCR. Ipoteza are in vedere situatia in care se ridica exceptia de neconstitutionalitate, insa intr-o alta cauza decat cea in care a fost invocata exceptia solutionata de Curte. Desigur, intr-o astfel de situatie Curtea respinge noua exceptie ca “devenita inadmisibila” iar nu ca “inadmisibila”, asa cum rezulta din jurisprudenta constanta a Curtii[4], tocmai pentru a sublinia faptul ca inadmisibilitatea nu este imputabila partii.

3. Cele aflate pe rolul instantelor judecatoresti in care nu a fost sesizata Curtea Constitutionala cu exceptia de neconstitutionalitate pana la publicarea deciziei Curtii Constitutionale.

Si in acest caz ne aflam in situatia unei facta pendentia, intrucat aplicarea Deciziei Curtii nu este conditionata de ridicarea unei exceptii de neconstitutionalitate[5], desi in doctrina s-a sustinut ca efectele unei Decizii a Curtii Constitutionale ar fi conditionate de invocarea/ridicarea exceptiei pana la momentul publicarii Deciziei CCR si, mai mult, fiind necesara si declararea ei ca admisibila de catre instanta de judecata[6], aspecte cu care insa nu suntem de acord[7]

4. Cele care nu se aflau inca pe rolul instantelor judecatoresti la momentul publicarii Deciziei CCR.

In doctrina s-a apreciat faptul ca in astfel de situatii Decizia CCR nu ar fi aplicabila chiar daca actiunea ar fi introdusa in termenul de prescriptie[8]. Opinia este confirmata si de jurisprudenta Curtii in care se arata ca “In privinta cauzelor care nu se afla pe rolul instantelor judecatoresti la momentul publicarii deciziei de admitere a Curtii, fiind vorba despre un raport juridic epuizat – facta praeterita, Curtea retine ca partea nu mai poate solicita aplicarea deciziei de admitere, intrucat decizia de admitere a Curtii nu poate constitui temei legal pentru o actiune in justitie, in caz contrar consecinta fiind extinderea efectelor deciziei Curtii pentru trecut.”[9]

Intr-un sens contrar celor retinute de CCR, vom regasi o statuare cu valoare de principiu cuprinsa in Decizia 77/2017 pronuntata de ICCJ, privind dezlegarea unei chestiuni de drept, acolo unde in par.72-74 se arata ca “acceptand, din ratiuni mai degraba de echitate decat de compatibilitate cu norma care guverneaza efectele pentru viitor ale statuarilor jurisdictiei constitutionale, ca dezlegarile acesteia se impun si in privinta contestatiilor la executare aflate pe rolul instantelor ce vizeaza incheieri ale executorului pronuntate anterior (publicarii deciziei), a fortiori se justifica aplicarea acestor efecte si in privinta contestatiilor la executare introduse ulterior publicarii deciziei (deci la un moment cand norma era declarata neconstitutionala cu efect erga omnes).(….). Daca instantele au gasit justificat sa recunoasca efecte deciziei de neconstitutionalitate in privinta unor contestatii la executare in curs (…), cu atat mai mult (a fortiori) se impune producerea acestor efecte in situatiile in care aceasta contestare se face la un moment cand norma este declarata neconstitutionala (si deci, prezumtia de validitate a textului si cea de valabilitate a incheierii executorului nu mai subzistau).”

Observam deci doua conceptii opuse; cea a CCR care refuza aplicarea Deciziilor sale acelor cauze care nu se aflau pe rolul instantelor de judecata la data publicarii Deciziei, cu motivarea ca Decizia nu poate constitui temei pentru o actiune in justitie, si pe de alta parte conceptia Inaltei Curti care considera in temeiul argumentului a fortiori ca Deciziile CCR isi produc efecte si in cauze care nu erau pe rolul instantelor de judecata la data publicarii Deciziei.

In ceea ce ne priveste, ne raliem conceptiei promovate de Inalta Curte aducand si urmatoarele argumente suplimentare si nuantari. Asa cum s-a aratat in mod corect in jurisprudenta Curtii Constitutionale, vom refuza aplicarea Deciziilor CCR atunci cand raportul juridic este epuizat. Cu toate acestea nu vom putea reduce notiunea de raport juridic epuizat la situatia inexistentei unei cauze pe rolul instantelor de judecata asa cum propune CCR. Simplul fapt al neinregistrarii unei cauze pe rolul instantelor de judecata nu conduce la concluzia ca acel raport juridic este epuizat. Caracterul epuizat sau in vigoare al unui raport juridic este o chestiune ce trebuie sa fie lasata la aprecierea judecatorului de caz, care, in functie de situatia concreta de fapt si de drept, dar si in functie de materia in care judeca, va analiza raportul juridic si deci se va pronunta si asupra incidentei in acea cauza a Deciziei CCR. De aceea nu putem fi de acord cu conceptia CCR, care declara fara nuante faptul ca Deciziile CCR nu se vor aplica niciodata in acele cauze care nu erau inregistrate pe rolul instantelor de judecata la data publicarii Deciziei. Nici motivarea sub care CCR face aceasta declaratie de principiu nu pare a fi suficient de convingatoare, si anume faptul ca “decizia de admitere a Curtii nu poate constitui temei legal pentru o actiune in justitie”.

Exista materii cum este cea a dreptului administrativ in care predomina prinicipiul legalitatii; in dreptul administrativ legalitatea actelor administrative se examineaza prin raportare la actele normative cu forta juridica superioara, tinand seama de principiul legalitatii si de principiul ierarhiei si fortei juridice a actelor normative consacrate de art. 1 alin. (5) din Constitutie si de art. 4 alin. (3) din Legea nr. 24/2000 privind normele de tehnica legislativa pentru elaborarea actelor normative. Asadar, in aceasta materie, constatarea neconstitutionalitatii legii in baza careia a fost emis un act administrativ da dreptul persoanei interesate sa solicite anularea actului administrative motivat chiar de declararea anterioara a neconstitutionalitatii legii[10], deoarece, asa cum am aratat, principiul legalitatii este un pilon esential al dreptului administrativ. Similar, si in dreptul contraventional, principiul legalitatii este esential, cu atat mai mult cu cat contraventia este asimilata unei “infractiuni mai mici”, fiind deci aproape de domeniul dreptului penal. Asadar o amenda contraventionala aplicata in temeiul unei legi declarata ulterior neconstitutionala va putea fi contestata, chiar daca la data publicarii Deciziei CCR petentul nu inregistrase cauza pe rolul instantelor de judecata, desigur cu conditia incadrarii in termenul legal de contestare a procesului verbal; asa cum am aratat argumentul principal este acela al principiului legalitatii, dar si argumentul a fortiori folosit de ICCJ in Decizia 77/2017 mai sus citata, si anume: daca acceptam aplicarea Deciziilor CCR in cauze pendinte inregistrate inainte de publicarea Deciziei (adica inregistrate la un moment la care legea se bucura inca de prezumtia de constitutionalitate), a fortiori, cu atat mai mult se impune aplicarea Deciziei in cazurile inregistrate dupa publicarea Deciziei, atunci cand textul de lege si-a pierdut prezumtia de constitutionalitate.

In concluzie:
1. In principiu, Deciziile Curtii se aplica pentru viitor (facta futura), adica raporturilor juridice nascute dupa publicarea Deciziei.
2. Deciziile Curtii se aplica si in cauzele pendinte.
3. Deciziile Curtii nu se aplica in cazul raporturilor juridice epuizate (considerate facta praeterita), aspect care insa trebuie lasat la aprecierea judecatorului cauzei, fara sa conteze aprioric daca la momentul publicarii Deciziei CCR cauza era inregistrata pe rolul instantelor de judecata.
4. Decizia de admitere a exceptiei de neconstitutionalitate poate fundamenta, in unele cazuri, promovarea ulterioara a unei actiuni in justitie asa cum este cazul litigiilor din domeniul contenciosului administrativ si al dreptului contraventional, fara a exclude insa si alte materii.


[1] Prin Decizia Plenului Curtii Constitutionale nr 1/1995 se arata ca “Daca prin decizie se constata neconstitutionalitatea, ea produce efecte erga omnes, adica are un efect obligatoriu general, care vizeaza toate autoritatile publice, cetatenii si persoanele juridice de drept privat. Datorita acestui fapt o parte deloc neglijabila a doctrinei constitutionale asimileaza aceste decizii cu actele avand forta legii.” Cu toate acestea Deciziile CCR nu sunt legi ci doar prezinta unele similitudini cu efectele unei legi de abrogare, fara a fi insa indreptatiti sa le includem in sfera de reglementare a art 15 din Constitutie fara a face o nepermisa adaugare la Constitutie.
[2] T. Toader, M. Safta, Dialogul judecatorilor constitutionali, Ed. UJ,Bucuresti 2015, p. 54: a se vedea si T. Toader, M Safta, Curs de contencios constitutional”, Ed Hamangiu, Bucuresti, 2017.
[3] De exemplu: Decizia 319/2012 publicata in M.Of , Partea I nr. 274 din 25 arilie 2012; Decizia 895/2015 publicata in M.Of , Partea I nr. 84 din 04 februarie 2016; Decizia 685/2018 publicata in M. Of. Partea I nr. 1021 din 29 noiembrie 2018; Decizia 874/2018 publicata in Monitorul Oficial, Partea I nr. 2 din 03 ianuarie 2019.
[4] Decizia nr. 100 din 29 iunie 1999, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 357 din 28 iulie 1999; Decizia nr. 122 din 23 septembrie 1999, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 537 din 3 noiembrie 1999.
[5] A se vedea de exemplu Decizia 685/2018 si Decizia 895/2015 ambele citate anterior.
[6] V.M. Ciobanu, T.Briciu, Analiza OUG nr. 1/2016 in lumina deciziei Curtii Constitutionale nr. 895/2015 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 666 NCPC, www.juridice.ro.
[7] A se vedea S.Vlad, Consideratii pe marginea deciziei Curtii Constitutionale nr. 895/2015 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 666 NCPC, www.juridice.ro. Punctul de vedere al autorului a fost confirmat ulterior de Decizia 77/2017 pronuntata de ICCJ privind dezlegarea unei chestiuni de drept, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 23 din 10 ianuarie 2018. Inalta Curte stabilind modul in care isi produce efectele Decizia CCR 895/2015 nu a retinut conditia necesitatii invocarii exceptiei de neconstitutionalitate in cadrul contestatiei la executare, astfel ca Decizia 895/2015 se aplica tuturor contestatiilor la executare aflate pe rolul instantelor de judecata, indiferent daca in cadrul acestora a fost sau nu invocata exceptia de neconstitutionalitate. Semnalam si problematica efectelor Deciziei CCR 369/2017 cu privire la calea de atac a recursului in litigiile cu valoare de peste 1 mil lei cu privire la care in doctrina (M.D. Nicu- Aplicabilitatea Deciziei Curtii Constitutionale nr. 369/2017 asupra tuturor recursurilor nesolutionate pana la 20 iulie 2017, www.barouldolj.ro) in mod corect s-a aratat ca “nu era necesara si obligatorie invocarea exceptiei prin motivele de recurs, iar faptul ca anterior termenului de judecata Curtea Constitutionala s-a pronuntat deja asupra neconstitutionalitatii paralizeaza invocarea de catre recurent a aceleiasi exceptii, care ar fi respinsa de instanta de recurs ca inadmisibila. Mai mult, daca recurentul ar fi invocat exceptia de neconstitutionalitate prin motivele de recurs, aceasta ar fi fost respinsa ca devenita inadmisibila”.
[8] S.N.Costinescu, K.Benke, Efectele deciziilor Curtii Constitutionale in dinamica aplicarii lor, www.forum.portal.edu.ro.
[9] A se vedea par. 25 din Decizia 126/2016 publicata in Monitorul Oficial nr. 185 din 11 martie 2016.
[10] Mai mult, potrivit art. 9 alin. 4 din Legea 554/2004 (legea contenciosului administrativ) chiar legiuitorul a prevazut expres posibilitatea formularii unei actiuni dupa constatarea neconstitutionalitatii unei Ordonante de Guvern, acordand persoanei interesate un termen de 1 an de la data publicarii Deciziei CCR pentru a introduce o actiune pentru anularea actului administrativ emis in baza Ordonantei declarata neconstitutionala.


Avocat Stefan Vlad

Cuvinte cheie: , , , ,
Vă invităm să publicaţi şi dvs., chiar şi opinii cu care nu suntem de acord. JURIDICE.ro este o platformă de exprimare. Publicarea nu semnifică asumarea de către noi a mesajului. Totuşi, vă rugăm să vă familiarizaţi cu obiectivele şi valorile Societătii de Stiinţe Juridice, despre care puteti ciţi aici. Pentru a publica vă rugăm să citiţi Condiţiile de publicare, Politica privind protecţia datelor cu caracter personal şi să ne scrieţi la adresa de e-mail redactie@juridice.ro!

JURIDICE.ro foloseşte şi recomandă My Justice

JURIDICE CORPORATE
JURIDICE MEMBERSHIP
Juristi
JURIDICE pentru studenti









Subscribe
Notify of

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

0 Comments
Inline Feedbacks
View all comments
Important: Descurajăm publicarea de comentarii defăimatoare. Vor fi validate doar comentariile care respectă Politica JURIDICE.ro şi Condiţiile de publicare.

Secţiuni        Selected     Noutăţi     Interviuri        Arii de practică        Articole     Jurisprudenţă     Legislaţie        Cariere     Evenimente     Profesionişti