« Secţiuni « Articole « RNSJOpiniiPovestim cărţi
Opinii

Întortocheatul drum spre desfacerea nodului gordian fără a-l tăia. Diplomația de Henry Kissinger
12.05.2020 | Ionela CUCIUREANU

Drept Timisoara
Secţiuni: Opinii, Povestim cărți, Selected | Toate secţiunile

Cuvinte cheie: , , ,
JURIDICE - In Law We Trust
Ionela Cuciureanu

Ionela Cuciureanu

A vorbi despre lucrarea pe care v-o propun astfel este o sarcină fie prea ușoară, fie prea grea.

Prea ușoară pentru că despre autorul său, Henry Kissinger, cu greu se mai poate adăuga ceva la expozeul meritelor sale indiscutabile. A afirma că este una dintre cele mai strălucite minți ale secolului, în domeniul relațiilor internaționale, probabil că este încă insuficient. A aminti că a influențat în mod decisiv desfășurarea Războiului Rece este iarăși insuficient. Practic, este posibil ca astăzi să ne ascundem „doar” de un virus, și nu de radiațiile mortale ce urmează ca o trenă a morții unei explozii nucleare și datorită viziunii sale. Dar asta nu vom ști niciodată. Ce știm este faptul că astăzi, la vârsta venerabilă de 96 de ani, trage un semnal de alarmă asupra posibilelor efecte ale utilizării inteligenței artificiale asupra echilibrului societăților umane. Și cu aceasta cred că am spus totul.

Dar nu despre autor am vrut să vorbim astăzi, ci despre carte. Pentru că această lucrare vine să ne întărească, dar și să ne demoleze unele convingeri despre relațiile internaționale și dreptul internațional public. Să ni le întărească și să ni le demoleze simultan, și tocmai în aceasta rezidă marea ei provocare.

Astfel, fie că vedem arena internațională drept un mediu în care interesul este urmărit cu ignorarea oricărui scrupul, sau avem o viziune romantică ori utopică, în care dăm crezare declarațiilor liderilor care invocă principii morale și respectarea strictă a dreptului internațional, în ambele cazuri greșim.

Și, mai ales, greșim atunci când subestimăm rolul Americii în configurarea modului în care înțelegem astăzi aceste discipline.

Ei bine, după lectura acestei lucrări nu vom mai face aceasta niciodată, chiar dacă modul în care autorul își demonstrează principala teză este atât de discret încât ai putea crede că America nici nu se află în centrul expunerii sale. Modalitatea în care autorul prezintă desfășurarea ultimelor aproape patru secole de istorie a relațiilor diplomatice plasează în fața cititorului, în fiecare capitol, două personalități ale epocii tratate, adesea rivale, pe care le analizează în tandem, cu calitățile, defectele, idealurile și obsesiile lor. Dar dincolo de acestea se găsește, întotdeauna, ideea. Și, mai ales, acel element revoluționar din personalitatea fiecărui om de stat analizat.

Pentru că, ați ghicit, Kissinger nu este deloc străin de conceptele cheie ale dreptului internațional. Numai că acestea nu pot fi înțelese corespunzător fără a le studia geneza. Iar geneza multora dintre ele este excepționalismul american și viziunea wilsoniană asupra lumii.

De aceea, în aceste momente mai mult decât oricând, trebuie să studiem și să înțelegem aceste lucruri. Și de aceea Diplomația este o lectură indispensabilă atât studentului, cât și specialistului sau, pur și simplu, cititorului care vrea să înțeleagă lumea în care trăiește și conflictul etern între interesul național și dreptul și morala internaționale. Dar este cumva vorba despre un astfel de conflict? Oare viziunea wilsoniană poate conviețui cu interesul național? Pot fi cele două conciliate? În ceea ce mă privește, lectura Diplomației mi-a oferit răspunsul. Dumneavoastră vi-l va oferi?

Top 3 citate

„În secolul XX, nici o ţară nu a influenţat relaţiile internaţionale atât de hotărâtor şi în acelaşi timp ambivalent precum Statele Unite. Nici o societate nu a insistat cu mai multă fermitate asupra inadmisibilităţii intervenţiei în afacerile interne ale altor state şi nu a susţinut cu mai mult patos că propriile sale valori sunt universal aplicabile. Nici o naţiune nu a fost mai pragmatică, în dirijarea de zi cu zi a propriei sale diplomaţii sau mai ideologică în urmarea convingerilor sale moral istorice. Nici o ţară nu s-a angajat cu mai multă reţinere în exterior, chiar şi atunci când a întreprins alianţe şi şi-a asumat obligaţii de anvergură şi amploare fără precedent”.[1]

Călătoria Americii prin politica internaţională a fost triumful credinţei asupra experienţei”.[2]

Pentru cea mai mare parte a umanităţii şi cele mai lungi perioade ale istoriei, imperiul a fost modul tipic de guvernământ.”[3]

CE MI-A PLĂCUT

Pe parcursul unei lecturi care, în ciuda complexității subiectelor tratate, curge ca o conversație agreabilă în fața unei cești de cafea, pe peluza unei reședințe ambasadoriale, în fața ochilor cititorului se aștern Richelieu și a sa privilegiere, revoluționară pentru acele vremuri, a interesului național în detrimentul ideii de universalitate sau a afilierii religioase, complexitatea sistemului de alianțe suprapuse al lui Bismarck sau privirea glacială dar teribil, criminal de lucidă a lui Stalin (al cărui singur defect din perspectiva adecvării trăsăturilor intelectuale la scopul urmărit, este văzut a fi convingerea că și ceilalți oameni de stat manifestă aceeași luciditate lipsită de scrupule) sau elanul greu de stăvilit al lui Nasser.

Dar, dincolo de toate, cel puțin pentru perioada ultimului secol, se găsește personalitatea aparent visătoare a lui Woodrow Wilson, cu viziunea sa atât de diferită asupra sistemului internațional, față de ce cunoșteau contemporanii săi europeni, încât părea absolut utopică. O concepție având, însă, rădăcini adânci în credința Părinților Fondatori ai SUA și ai urmașilor lor în caracterul excepțional al operei lor. Desigur, viziunile idealiste sunt ușor de subestimat. Însă, atunci când o astfel de viziune se împletește cu determinarea de care numai coloniștii plecați să cucerească întinderile nesfărșite ale Vestului pot da dovadă și cu forța unei națiuni tinere, dinamice, adaptabile și înzestrate cu acea ingeniozitate care se dezvoltă numai în lipsa barierelor, ea poate fi exportată și poate sta la baza a ceea ce astăzi este acel set de concepții privitoare la relațiile internaționale care ghidează astăzi aproape întreaga emisferă vestică a lumii și care stă la baza înțelegerii contemporane a dreptului internațional.

CE NU MI-A PLĂCUT

Nu aș putea identifica ceva ce să îmi fi displăcut în mod manifest la cartea lui Kissinger. Dar, anesteziindu-mi pentru câteva momente entuziasmul subiectiv față de carte și erijându-mă în postura unui critic cu (măcar) o aparență de obiectivitate, aș putea spune că lucrării îi lipsesc evenimentele ultimilor ani, mai ales dacă ne gândim că anii de dupa ediția americană au adus evenimente care ar putea contrazice unele dintre ideile principale din carte, astfel încât o ediție revizuită și actualizată s-ar impune, care să includă și evoluțiile recente.


[1] „Diplomația”, Henry Kissinger, Editura All, București, 2010, p.15-16.
[2] Ibidem.
[3] Idem, p.18.


Av. Ionela Cuciureanu

 
Vă invităm să publicaţi şi dvs., chiar şi opinii cu care nu suntem de acord. JURIDICE.ro este o platformă de exprimare. Publicarea nu semnifică asumarea de către noi a mesajului. Totuşi, vă rugăm să vă familiarizaţi cu obiectivele şi valorile Societătii de Stiinţe Juridice, despre care puteti ciţi aici. Pentru a publica vă rugăm să citiţi Condiţiile de publicare, Politica privind protecţia datelor cu caracter personal şi să ne scrieţi la adresa de e-mail redactie@juridice.ro!

Lex Discipulo Laus
Gratuit pentru studenţi
Securitatea electronică este importantă pentru avocaţi
Mesaj de conştientizare susţinut de FORTINET
JURIDICE utilizează SmartBill
VIDEO
Codul muncii









Subscribe
Notify of

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

0 Comments
Inline Feedbacks
View all comments
Important: Descurajăm publicarea de comentarii defăimatoare. Vor fi validate doar comentariile care respectă Politica JURIDICE.ro şi Condiţiile de publicare.