Secţiuni » Articole
Articole autoriRNSJESSENTIALSStudiiOpiniiInterviuriPovestim cărţi
Opinii
PLATINUM+ PLATINUM Signature     

PLATINUM ACADEMIC
GOLD                       

VIDEO STANDARD
BASIC





Nelegalitatea procedurii de percheziție domiciliară din perspectiva CEDO – art. 8
12.05.2020 | Alexandrin REZNIC







Alexandrin Reznic

Alexandrin Reznic

Un prim motiv de nelegalitate al percheziției domiciliare în sine, care atrage în mod subsecvent nulitatea procesului verbal de efectuare a percheziției domiciliare, constă în cuprinsul mandatului de percheziție domiciliară.

Astfel, conform art. 158, alin. 7 Cod procedură penală[1] încheierea instanței și mandatul de percheziție trebuie să cuprindă:
a) denumirea instanței;
b) data, ora și locul emiterii
c) numele, prenumele și calitatea persoanei care a emis mandatul de percheziție;
d) perioada pentru care s-a emis mandatul, care nu poate depăși 15 zile;
e) scopul pentru care a fost emis;
f) descrierea locului unde urmează a se efectua percheziția sau, dacă este cazul, și a locurilor învecinate acestuia;
g) numele sau denumirea persoanei la domiciliul, reședința ori sediul căreia se efectuează percheziția, dacă este cunoscută;
h) numele făptuitorului, suspectului sau inculpatului, dacă este cunoscut;
i) descrierea făptuitorului, suspectului sau inculpatului care se bănuiește că se află în locul unde se efectuează percheziția, indicarea urmelor săvârșirii infracțiunii sau a altor obiecte despre care se presupune că există în locul ce urmează a fi percheziționat;
j) mențiunea că mandatul de percheziție poate fi folosit o singură dată;
k) semnătura judecătorului și ștampila instanței.

În ceea ce privește scopul emiterii mandatului, deși în practică se regăsește mențiunea conform căreia mandatul este emis în vederea descoperirii în această incintă a unor probe, respectiv sisteme informatice sau suporturi de stocare a datelor (telefon mobil, tabletă, laptop, PC, card de memorie, stick de memorie, hard disk extern) care pot conține date informatice aflate în legătură cu infracțiunea pentru care se desfășoară cercetări în cauză, respectiv violarea vieții private, prev. de art. 226 alin. 5 Cod Penal, CEDO sancționează redactarea mandatului în termeni generali și vagi, în care nu se precizează nimic despre fapta anchetată, considerând în mod repetat că există o încălcare a dispozițiilor art. 8 din Convenție[2].

Fiind înmânat un exemplar de mandat incomplet, persoana percheziționată se află în imposibilitatea stabilirii ingerinței organelor statului în viața sa privată, precum și în imposibilitatea stabilirii limitelor mandatului, dreptul intern trebuind să fie compatibil cu statul de drept şi accesibil persoanei în cauză, iar persoana afectată trebuie să poată prevedea consecinţele dreptului intern în ceea ce o priveşte[3].

Mandatele de percheziție care nu oferă nicio informație cu privire la urmărirea penală în cauză sporesc și mai mult puterile anchetatorilor, de aceea trebuie emise în anumite limite, astfel încât ingerința pe care o autorizează în drepturile garantate de art. 8 din Convenție, în special în dreptul la respectarea domiciliului, să nu fie potențial nelimitată și, prin aceasta, disproporționată. În consecință, un mandat trebuie să cuprindă mențiuni minime în baza cărora să poată fi exercitat un control asupra celor ce au efectuat percheziția, din perspectiva respectării de către aceștia a limitelor urmăririi penale care a determinat emiterea autorizației de percheziție. În opinia Curții, elementul determinant este ca persoana vizată de măsură sau terța persoană să dispună de informații suficiente în ceea ce privește urmărirea penală care a stat la originea percheziției, pentru a-i permite acesteia să aprecieze, să prevină și să denunțe abuzurile[4].

Chiar dacă rolul analizei legalității și proporționalității măsurilor dispuse de judecătorul de drepturi și libertăți în cursul urmăririi penale aparține judecătorului de cameră preliminară, considerăm că organul de urmărire penală are obligația, înainte de a pune în executare măsurile încuviințate de judecătorul de drepturi și libertăți, de verificare cel puțin sumară a acestor acte, iar în cazul în care constată inadvertențe sau lipsuri ale actelor, să uzeze de procedura prevăzută de art. 278-289 Cod Procedură Penală.

Dacă din cuprinsul mandatului nu reiese descrierea infracțiunii pentru care se desfășoară cercetări în cauză, simpla mențiune a încadrării juridice nu este aptă să suplinească detalierea sau prezentarea situației de fapt reținută în ordonanța de începere a urmăririi penale. Chiar dacă situația de fapt a fost prezentată în referatul organului de cercetare penală, în referatul procurorului și chiar în încheierea instanței, raportat la hotărârile CEDO menționate anterior și la considerentele acestora, din perspectiva ingerinței în dreptul la viață privată a persoanei percheziționate interesează doar conținutul mandatului de percheziție domiciliară, acesta fiind singurul act prezentat persoanei și singurul înscris de la dosarul cauzei la care are acces.

În ceea ce privește încălcarea de la art. 158 alin. 7 lit. h), mandatul trebuie să conțină numele făptuitorului, suspectului sau inculpatului, dacă este cunoscut, condiție obligatorie pozitivă pentru judecătorul de drepturi și libertăți, de a indica persoana față de care se efectuau cercetări ab initio, chiar dacă acesta nu dobândise calitatea de suspect.

Deși actualul Cod de procedură penală nu mai prevede calitatea de făptuitor, având în vedere că legiuitorul a ales sa menționeze în mod expres în cuprinsul art. 158, alin. 7, lit. h) din Codul de procedură penală faptul că se impune în mod obligatoriu menționarea persoanei față de care există minime indicii că ar fi săvârșit infracțiunea pentru care se efectuează cercetări în cauză, denumind-o în mod generic făptuitor, considerăm că lipsa acestei mențiuni, dublată de comentariile anterioare referitoare la omisiunea de a indica descrierea faptei cercetate duc la încălcarea în mod flagrant a dispozițiilor CEDO privind dreptul la un proces echitabil și încălcarea dreptului la apărare, organele judiciare efectuând o anchetă clandestină asupra persoanei vizate de anchetă, aducându-i atingeri vieții private sub cea mai gravă formă, fără a-i pune la dispoziție un minim de informații asupra cauzei penale și asupra faptului că persoana sa este vizată de anchetă.

Chiar dacă în practică în preambulul mandatului este menționat faptul că se autorizează percheziția domiciliară la locuința numitului X, cu toate datele sale de identificare, acest aspect se circumscrie dispozițiilor art. 158 alin. 7 lit. g), neavând nicidecum capacitatea de a suplini cerința imperativă de la art. 158 alin. 7 lit. h), astfel încât și cu privire la această omisiune organul de urmărire penală are obligația de a uza de procedura prevăzută la art. 278-279 Cod Procedură Penală.

Un al doilea element de nelegalitate al procesului verbal de percheziție domiciliară poate consta în ridicarea unor obiecte care nu au fost menționate în cuprinsul mandatului de percheziție și care nu se circumscriu nici dispozițiilor art. 159 alin. 13 teza a II a (obiectele sau înscrisurile a căror circulație sau deținere este interzisă sau în privința cărora există suspiciunea că pot avea o legătură cu săvârșirea unei infracțiuni penru care acțiunea penală se pune în mișcare din oficiu se ridică întotdeauna).

Astfel, un mandat de percheziție domiciliară poate prevedea în mod limitativ și nu exemplificativ următoarele probe ce sunt încuviințate a fi ridicate: sisteme informatice sau suporturi de stocare a datelor (telefon mobil, tabletă, laptop, PC, card de memorie, hard disk extern).

Considerăm că organele de cercetare penală care efectuează percheziția domiciliară, dacă ridică și alte obiecte nemenționate în mandat, extind în mod nelegal limitele percheziției, astfel cum aceasta a fost încuviințată de către judecătorul de drepturi și libertăți (pentru ridicarea strict a probelor constând în sisteme informatice telefon mobil, tabletă, laptop, PC și suporturi de stocare a datelor card de memorie, hard disk extern), în ipoteza în care ar procedași la ridicarea unor CD-uri/ DVD-uri sau alte sisteme informatice/suporturi de stocare nemenționate în cuprinsul mandatului.

Considerăm că depășirea limitelor stabilite prin încheierea și mandatul emis de judecătorul de drepturi și libertăți, prin ignorarea cu bună știință a ridicării doar a obiectelor indicate, precum și neîndeplinirea condițiilor prevăzute de art. 159 alin. 13 teza a II a, trebuie să conducă în mod obligatoriu la constatarea nulității procesului verbal de percheziție și excluderea atât a acestuia din materialul probator, cât și a obiectelor ridicate de la persoana percheziționată și consemnate în cuprinsul procesului verbal.

În concluzie, opinăm că se impune completarea legislației autohtone și armonizarea acesteia cu dispozițiile CEDO, în vederea înlăturării oricărei atingeri aduse vieții private a individului, percheziția domiciliară fiind una dintre cele mai intruzive măsuri dispuse în procesul penal și se impune o atenție deosebită atât la momentul formulării solicitării de încuviințare, a admiterii și emiterii mandatului de percheziție domiciliară, cât și la momentul punerii în executare.


[1] Legea 135/2010, publicată în Monitorul Oficial nr. 486/15.07.2010.
[2] Cauza Nagla c. Letoniei, Cauza Saint Paul Luxembourg c. Luxemburgului și Cauza Robathin c. Austriei.
[3] Rotaru împotriva României, Liberty şi alţii împotriva Regatului Unit, Iordachi şi alţii împotriva Moldovei.
[4] Van Rossem c. Belgiei din 09.12.2004.


Avocat Alexandrin Reznic


Aflaţi mai mult despre , , , ,

Puteţi publica şi dumneavoastră pe JURIDICE.ro. Publicăm chiar şi opinii cu care nu suntem de acord. JURIDICE.ro este o platformă de exprimare. Publicarea nu semnifică asumarea de către noi a mesajului. Pentru a publica vă rugăm să citiţi Condiţiile de publicare, Politica privind protecţia datelor cu caracter personal şi să ne scrieţi la adresa redactie@juridice.ro!







JURIDICE utilizează şi recomandă SmartBill JURIDICE gratuit pentru studenţi

Securitatea electronică este importantă pentru avocaţi [Mesaj de conştientizare susţinut de FORTINET]


Lasă un răspuns

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

Important: Descurajăm publicarea de comentarii defăimatoare. Vor fi validate doar comentariile care respectă Politica JURIDICE.ro şi Condiţiile de publicare.