Etapa regularizării cererii de chemare în judecată – anticamera oarbă a procedurii contencioase

Ioan Mircea David

1. Scurtă prezentare a situației de fapt

Pe fondul unor divergențe apărute între doi proprietari ale căror terenuri se învecinează, unul dintre aceștia a promovat împotriva celuilalt o acțiune în revendicare – în cuprinsul căreia a prezentat instanței de judecată motivele pentru care soluția ar trebui să îi fie favorabilă și, pe cale de consecință, instanța de judecată ar trebui să constate faptul că dreptul de proprietate al reclamantului a fost încălcat de către pârât, deși acesta din urmă pretindea faptul că l-ar deține în mod legal.

Odată introdusă cererea de chemare în judecată, instanța de judecată a procedat la stabilirea cuantumului taxei judiciare de timbru și i-a comunicat reclamantului faptul că are obligația de a achita contravaloarea acesteia în termen de 10 zile de la comunicarea adresei.

Diligența reclamantului a rezultat și din faptul că, în cererea de chemare în judecată, a realizat o serie de mențiuni cu privire la dispozițiile legale pe care instanța de judecată trebuie să le aibă în vedere atunci când va stabili cuantumul taxei judiciare de timbru. Astfel, reclamantul a indicat prevederile art. 31 alin. (2) din O.U.G. nr. 80/2013, conform cărora instanța de judecată ar trebui să se raporteze la înscrisurile anexate cererii de chemare în judecată, având în vedere că valoarea impozabilă a imobilului teren era una derizorie.

Totodată, a pus la dispoziția instanței de judecată un raport de expertiză tehnică evaluatorie extrajudiciară în care fost stabilită valoarea imobilului teren ce forma obiectul cererii de chemare în judecată.

Instanța de judecată a stabilit o taxă judiciară de timbru al cărei cuantum excedea cu mult așteptărilor, dar și posibilităților materiale ale reclamantului, motiv pentru care acesta a procedat la formularea unei cereri de acordare a ajutorului public judiciar, fiind îndeplinite condițiile prevăzute de O.U.G. nr. 51/2008.

Deși înscrisurile care justificau situația materială a reclamantului erau suficiente și conduceau în mod incontestabil la concluzia că cererea de acordare a ajutorului public judiciar trebuie admisă, instanța de judecată a procedat la respingerea cererii.

În această situație, reclamantul a apelat la procedura reglementată de dispozițiile art. 15 alin. (2) din O.U.G. nr. 51/2008, respectiv la formularea unei cereri de reexaminare, în cuprinsul căreia a contestat faptul că instanța de judecată nu a avut în vedere niciunul dintre înscrisurile anexate și că soluția pronunțată este netemeinică și nelegală. Instanța de control judiciar a apreciat că înscrisurile sunt suficiente și că situația materială a reclamantului impune acordarea facilității prevăzută de lege, în varianta eșalonării cuantumului taxei judiciare de timbru, sens în care a admis cererea de reexaminare și a dispus eșaloanrea plății taxei judiciare de timbru în 24 de luni, începând cu ultima zi a lunii ianuarie a anului 2023.

Deloc lipsit de importanță nu este nici momentul în care instanța de judecată s-a pronunțat asupra cererii de reexaminare formulată de către reclamant, respectiv în luna septembrie 2022.

2. Stabilirea primului termen de judecată prin raportare la momentul plății primei tranșe a taxei judiciare de timbru

Soluția neobișnuită a instanței de judecată l-a pus în dificultate pe reclamant, care în prezent este nevoit să aștepte până în luna ianuarie a anului 2023 pentru a achita prima tranșă a taxei judiciare ce i-a fost stabilită, moment până la care instanța de judecată nu va stabili un termen de judecată.

Așadar, etapa regularizării, cea în care părțile au obligația de a se supune dispozițiilor instanței de judecată și nu își pot manifesta poziția procesuală decât în limitele (stricte) prevăzute de dispozițiile codului de procedură civilă și ale legilor speciale (în această situație), va dura până la începutul următorului an calendaristic – până în momentul în care reclamantul va transmite instanței de judecată dovada achitării primei tranșe a taxei judiciare de timbru.

Dacă reclamantul ar achita acea tranșă mai devreme, instanța va lua act de demersul său și va dispune stabilirea primului termen de judecată înainte de finalul lunii ianuarie 2023, astfel cum a fost stabilit în Încheierea de admitere a cererii de reexaminare? Este greu de crezut că un demers prematur al reclamantului ar determina o schimbare, atât timp cât nu există dispoziții legale care să reglementeze o astfel de situație, iar prevederile Încheierii din luna septembrie 2022 sunt suficient de clare.

Mai mult decât atât, reclamantul nu mai are la dispoziție nicio cale de atac, deoarece a epuizat-o atunci când a formulat cererea de reexaminare, ca urmare a respingerii cererii de acordare a ajutorului public judiciar. Astfel, nu mai poate ”atrage atenția” instanței de judecată prin nici o modalitate legală cu privire la necesitatea stabilirii primului termen de judecată cu celeritate, nicidecum la un interval de timp de 4 luni de la momentul în care a fost lămurită situația privind obligația de plată a taxei judiciare de timbru.

Este aplicabil art. 6 alin. (1) C. proc. civ. într-o astfel de situație? Având în vedere modalitatea în care instanța de judecată a înțeles să soluționeze cererile formulate de reclamant, apreciez că nu ne regăsim în prezența unei proceduri judiciare ce se defășoară într-un termen optim și previzibil. De asemenea, îmi este greu să îmi imaginez care a fost rațiunea ce a stat la baza soluției de stabilire a momentului de la care reclamatului îi incumbă obligația de plată a taxei judiciare de timbre, la un interval de 4 luni de la data admiterii cererii de rexaminare.

Cu toate acestea, n-ar fi existat nicio problemă dacă instanța de judecată ar fi stabilit un termen de judecată până la finalizarea anului în curs, chiar dacă nu era achitată prima tranșă a taxei judiciare de timbru. Neachitarea taxei judiciare de timbru sau timbrarea insuficientă atrage sancțiunea anulării cererii de chemare în judecată, astfel cum prevede art. 197 C. proc. civ., prilej cu care susțin odată în plus faptul că procedura judiciară în acest caz nu ar trebui condiționată de momentul de debut al achitării taxei judiciare de timbru. Având în vedere faptul că reclamantul a beneficiat de această facilitate, neîndeplinirea obligațiilor ar putea atrage o procedură de executare silită împotriva reclamantului nediligent în cadrul căreia să fie recuperată contravaloarea taxei judiciare de timbru.

O soluție ca cea prezentată anterior conduce la concluzia că etapa regularizării este o etapă procesuală a cărei durată este stabilită uneori în funcție de viziunea pe care instanța de judecată o are asupra obligațiilor ce le incumbă părților. În acest caz, achitarea taxei judiciare de timbru este o obligație a reclamantului, a cărei neîndeplinire atrage anularea cererii de chemare în judecată și, bineînțeles, a tuturor demersurilor pe care le-a întreprins, ceea ce n-ar împiedica instanța de judecată să stabilească un prim termen de judecată înainte de achitarea primei tranșe, atât timp cât a stabilit momentul de debut al îndeplinirii obligației de plată la un interval de patru luni de la momentul admiterii cererii de reexaminare.

O variantă alternativă pe care reclamantul ar avea-o la dispoziție este aceea de a achita prima tranșă a taxei judiciare de timbre anterior datei pe care a stabilit-o instanța de judecată prin Încheierea de admitere a cererii de reexaminare, transmite dovada achitării și formulează o cerere de preschimbare a termenului de judecată, în lumina dispozițiilor art. 230 C. proc. civ. În cererea de preschimbare a termenului de judecată, reclamantul ar putea să-și motiveze demersul și prin raportare la dispozițiile art. 200 alin. (1) teza a II-a C. proc. civ., deoarece instanța de judecată este obligată să țină cont de îndeplinirea tuturor condițiilor pe care legiuitorul le-a prevăzut în art. 194-197 C. proc. civ., iar achitarea taxei judiciare de timbru face parte dintre obligațiile prevăzute de lege.

Și în acest caz, apreciez că instanța poate admite cererea de preschimbare a termenului de judecată, dar, în egală măsură, o poate respinge ca neîntemeiată, chiar dacă asupra întregii situații cu care părțile se confruntă planează dreptul părților de soluționare a cererii într-un termen optim și previzibil. Soluțiile pot fi diferite tocmai pentru faptul că etapa regularizării nu oferă părților (prea) multe posibilități pentru soluționarea cererii cu celeritate.

Concluzii

Modalitatea în care instanța de judecată soluționează cererea de acordare a ajutorului public judiciar, dar și cererea de reexaminare nu trebuie să confere posibilitatea completului de judecată să stabilească termene cu o durată excesivă și nejustificată pentru îndeplinirea obligațiilor esențiale ce le incumbă părților.

O astfel de soluție nu poate fi considerată ca fiind o facilitate pentru reclamantul a cărei situație materială nu îi permite să achite o taxă judiciară de timbru al cărei cuantum este mult prea mare, ci este un motiv suficient pentru legiuitor ca să intervină asupra dispozițiilor legale și să stabilească anumite limite între care instanța de judecată învestită cu soluționarea cauzei trebuie să stabilească momentele până la care obligațiile părților trebuie îndeplinite, fără să restrângă drepturile procesuale și totodată să asigure desfășurarea procedurii judiciare într-un termen optim și previzibil.

Avocat Ioan Mircea David

Citeşte mai mult despre cerere de chemare in judecata, cerere de reexaminare, Ioan-Mircea David, O.U.G. nr. 80/2013, taxa judiciara de timbru, termen de judecata! Pentru condiţiile de publicare pe JURIDICE.ro detalii aici.

Urmăriţi JURIDICE.ro şi pe LinkedIn  WhatsApp  Threads  Google News 

(P) JURIDICE.ro foloseşte şi recomandă SmartBill.