Secţiuni » Articole
Articole autoriRNSJESSENTIALSStudiiOpiniiInterviuriPovestim cărţi
Opinii

Principiul oralității în procesul civil vs. ședința de judecată prin sistem videoconferință
13.05.2020 | Lucian LUNGU

JURIDICE - In Law We Trust
Lucian Lungu

Lucian Lungu

1. Noțiuni generale

În general, principiile sunt elementele structurale de bază ale oricărei discipline. Pornind de la termenul latin principium, care înseamnă început, etimologia cuvântului ne indică faptul că principiile au un dublu rol, acela de proiect inițial care structurează arhitectura disciplinei, dar și care asistă tot parcursul de desfășurare în concret al proiectului, în așa măsură încât toată țesătura de conținut ulterioară poartă amprenta formatoare a principiului. Nici procesul civil nu face excepție de la aceste reguli, având reglementate liniile directoare ale procesului în Capitolul II – Principiile fundamentale ale procesului civil din Legea nr. 134/2010 privind Codul de procedură civilă. Printre principiile călăuzitoare ale procesului civil, se numără și principiul oralității dezbaterilor, reglementat de art. 15 C.proc.civ. Potrivit definițiilor doctrinare, “oralitatea înseamnă dreptul părților de a-și susține verbal pretențiile, de a discuta regularitatea actelor de procedură și de a formula concluzii pe fondul cauzei[1]. Subliniind importanța principiului oralității, în jurisprudență s-a subliniat că oralitatea asigură o contradictorialitate efectivă a dezbaterilor, precum și exercitarea dreptului la apărare[2]. În aceeași măsură, dispozițiile art. 13 alin. 3 C.proc.civ., arată că părțile pot „să îşi prezinte susţinerile în scris şi oral şi să exercite căile legale de atac, cu respectarea condiţiilor prevăzute de lege”. Din conținutul definitoriu al principiului oralității dar și din frecvența redusă a invocării acestuia în instanțele de control judiciar, se observă că acesta are o prezență mai puțin stridentă în peisajul procesului civil, față de principiul contradictorialității sau a dreptului la apărare, deși constituie fundalul de realizare a celorlalte principii. Principiul oralității este de la sine înțeles în condiții normale de desfășurare a ședințelor de judecată.

2. Metoda de analiză

Confruntat cu noua pandemie de COVID-19, care a determinat suspendarea majorității dosarelor civile, principiul oralității pare să aibă un nou inamic sau prieten: ședința de judecată prin sistem videoconferință. Nu ne propunem să analizăm cadrul legislativ în care se poate realiza acest deziderat sau celelalte condiții premise, cum ar fi cadrul logistic al instanțelor și posibilitățile celorlalți participanți la procesul civil de a se integra conceptului. Contribuția noastră se limitează doar la relevarea scurtă a importanței principiului oralității, dintr-o perspectivă interdisciplinară, convinși fiind că înțelegerea principiului oralității poate fi facilitată de “recursul” la neuroștiințe, la filosofia existențialistă și, de ce nu, la fragmente ale gândirii creștine. De curând, s-a observat că granițele dintre științele naturale și științele umaniste au fost depășite, vorbindu-se de lingvistică matematică, etică experimentală sau teoria evoluționistă a literaturii[3], așa încât ne vedem îndreptățiți să analizăm principiul oralității în procesul civil și printr-o altă metodă de analiză, pentru că obiectul de studiu permite acest lucru.

Dacă scopul procesului civil este acela de a asigura protecția dreptului subiectiv pretins de una dintre părți sau a unei alte situații juridice, în condițiile respectării dreptului la apărare[4], realizarea acestui deziderat este posibil doar prin oglindirea în mintea judecătorului a susținerilor părților și a realității de fapt a lucrurilor și persoanelor, căreia i se suprapune realitatea juridică. Această realitate juridică presupune calificarea juridică a faptelor, realizată cu contribuția profesioniștilor în drept, respectiv a avocaților și a consilierilor juridici. Dacă situația de fapt nu este bine asimilată, cu toată imaginea de ansamblu și cu toate particularitățile fiecărui pigment, relevante din punct de vedere juridic, atunci aplicarea legii situației de fapt, reținute în linii prea generale, poate conduce la soluții îndoielnice. După reținerea unei situații de fapt, soluția legislativă se aplică matematic, câtă vreme știința dreptului, asemenea matematicii, este oarbă la conținut. De aceea, stabilirea situației de fapt și calificarea juridică a fiecărui element din ansamblu, ca etapă prealabilă aplicării dispozițiilor legii, trebuie să se cristalizeze cât mai fidel în mintea judecătorului, potrivit înțelegerii acestuia.

Studiile neurologice au relevat că cu cât este mai elaborat un conținut, cu atât este mai bine memorat și înțeles. Elaborarea unui conținut depinde de profunzimea procesării conținutului[5]. Alte studii din același domeniu, arată că informațiile sunt elaborate și prelucrate în creier ca urmare a stimulilor exteriori și a atenției selective[6]. Dar poate aceste concluzii ale neuroștiințelor pot părea abstracte și greu de transpus realităților judiciare și de înțeles până în sensurile lor ultime, în lipsa lecturării demonstrației logice a studiului[7], motiv pentru care vom apela la un exemplu trăit în sala de judecată de un auditor de justiție.

Asistând la o ședință de judecată în care se vorbea despre o expropriere de fapt a unei case, la nivelul anilor ’70, judecătorul de caz, născut la apusul regimului comunist, asculta activ pledoariile a doi avocați încărunțiți, trecuți probabil de 70 de ani, dintre care unul se apleca grațios spre pupitrul judecătorului, cu mâna la ureche, pentru a putea auzi mai bine vorbele judecătorului, atunci când acesta reacționa la cererile și aserțiunilor lor. Ieșit din sala de judecată, judecătorul îi mărturisește auditorului că îi este greu să înțeleagă realmente momentul istoric și felul în care acesta s-a răsfrâns în viața privată a persoanelor, iar prezența celor doi avocați septuagenari imprimă speței un aspect grav, ce îl determină să aprofundeze mai mult dosarul.

Exemplul este elocvent pentru a scoate în evidență faptul că înțelegerea speței sau profunzimea procesării conținutului dosarului, sunt determinate de oralitatea dezbaterilor.

Apoi, episodul de viață ne arată că oamenii au în genere o înțelegere medie a realităților istorice, iar – pentru a discuta pe același exemplu – cei născuți la apusul regimului comunist sau chiar dupa căderea regimului, cunoașterea le-a fost facilitată de manualele și cărțile de istorie sau de relatările celor mai în vârsta, însă înțelegerea momentului istoric este cu mult inferioară față de trăirea în epocă sau măcar la finalul acesteia. Și atunci prezența părți și a avocatului în sală de judecată, însoțită de explicitarea de sine prin verbalizare, conjugată cu gesticulația și mimica lor, îi înlesnește judecătorului înțelegerea realițăților și îl „obligă” să aprofundeze speța.

Articolul 237 alin. 2 pct. 3 C.proc.civ., inclus în secţiunea dedicată cercetării procesului, prevede că, „în vederea realizării scopului prevăzut la alin. 1, instanţa va examina fiecare pretenţie şi apărare în parte, pe baza cererii de chemare în judecată, a întâmpinării, a răspunsului la întâmpinare şi a explicaţiilor părţilor, dacă este cazul”. Astfel, elaborarea și aprofundarea faptelor și a dispozițiilor legale aplicabile, se realizează într-o primă fază prin parcurgerea descrierii faptelor și susținerilor părților din actele scrise, respectiv cererea de chemare în judecată și întâmpinarea, legea procesual civilă adoptând sistemul „mixt”, adică atât forma scrisă a susținerilor, cât și forma orală[8]. În cea de-a doua fază, conturul faptelor devine pronunțat și articulat, prin administrarea nemijlocită a probelor și, deseori, prin solicitarea părților de către judecător să prezinte anumite explicații orale, să releve poziția lor față de unele aspecte probatorii sau susțineri ale părții adverse.

Când aceste dezbateri preliminare se desfășoară în fața judecătorului, acesta are posibilitatea de a înțelege realmente situația de viață a părților.

3. Elementele de conținut ale principiului oralității

Ghidați fiind de principiului ex facto oritus ius, adică dreptul se naște din fapte, vom folosi metoda filosofică existențialistă, îndeosebi cea heideggeriană, pentru a sesiza elemente componente ale principiului oralității și a le tematiza, pornind de la felul în care se manifestă în sala de judecată.

Astfel, principiul oralității are trei elemente de conținut, și anume:
a. prezența fizică a părților și a avocaților în sala de judecată,
b. discursul ca modalitate de verbalizare a conținuturilor juridice și de viață,
c. gesticulația și mimica, acte de exteriorizare complementare vorbirii.

Prezența fizică a părților și a avocaților în sala de judecată reprezintă o condiție premisă a oricărei verbalizări. Dreptul părții de a se înfățișa în persoană este și o componentă a dreptului la apărare, art. 13 alin. 3 C.proc.civ., dispunând că „părţilor li se asigură posibilitatea de a participa la toate fazele de desfăşurare a procesului”. De altfel, doctrina a relevat că „între principiile procesului civil nu sunt granițe „rigide”…, principiile îndeplinind unele față de altele funcții complementare[9].

Prezența fizică în spațiul sălii de judecată a omului nu este percepută asemenea unui lucru real sau ustensil, care ocupă un segment de spațiu, „în așa fel încât granița ce-l desparte de spațiul dimprejurul lui să fie ea însăși doar o determinare spațială a spațiului[10]. Persoana umană nu este lucru, nu este substanță sau obiect, care să poată fi gândită în afara trăirii nemijlocite[11]. „Atunci când vorbești cu cineva în persoană, ești silit să-i recunoști întreaga realitate umană și așa apare empatia[12]. Apoi, existența altei persoane este percepută cu mai multă acuitate într-un dialog viu, câtă vreme existența altei persoane de dialog este simțită ca având în sine o putere de „presiune”[13].

Înțelegerea speței presupune și un anumit “proces” de empatie, “proces” care este posibil doar prin prezența fizică a părților în sala de judecată. Simpla lecturare a cererilor scrise poate fi suficientă în multe procese pentru pronunțarea unei hotărâri temeinice și legale, mai ales în procesele cu valoare redusă sau când partea formulează o cerere vădit neconformă scopului urmărit de aceasta.

Dar în cele mai multe procese, îndeosebi în litigiile de dreptul familiei, prezența personală a părții în sala de judecată, nu-l lasă indiferent pe judecator, ci îl provoacă la empatie volens nólens, la aprofundarea speței în funcție de “dramatismul situație”. Asta pentru că judecata se poartă asupra vieții unor oameni și chiar și atunci când are ca obiect bunuri, și acestea sunt legate afectiv de oameni.

Studiile neurologice relevă că gândirea are mereu nevoie să se raporteze la concret[14], de unde reiese nevoia ca partea să fie prezentă în sala de judecată. Nu același efect îl are ședința de judecată prin sistem videoconferință, unde persoana concretă este înlocuită cu ecranul în care se redă imaginea persoanei. Sigur că partea este “prezentă” online și poate vorbi, însă interacțiunea se face mediat și nu nemijlocit, de unde reiese că se estompează efectele prezenței fizice. Specialiștii în neuroștiințe au arătat că distanța de interacțiunea între oameni, determină o diminuare a sistemului emoțional în procesul de luare a unei decizii, sistemul emoțional fiind în măsură să blocheze alegerile impersonale[15].

Discursul ca modalitate de verbalizare a conținuturilor juridice și de viață, reprezintă cel de-al doilea element de conținut al principiului oralității, fiind și cel mai propriu. Potrivit lui M. Heidegger, “Discursul este articularea inteligibilității și a semnificațiilor pe care le implică faptul de a trăi în lume”. În ședința de judecată discursul se manifestă prin concluziile părților și a apărătorilor asupra tuturor aspectelor incidentale, probatorii și, în final, asupra fondului.

Prin actul discursiv părțile pot aproba ceva, tăgădui, pretinde, avertiza, rosti ceva și interveni în discursul celeilalte părți[16]. Comunicarea în ședința de judecată prin emisia verbală, ton și dicție, nu este doar enunțiativă, în sensul în care se raportează anumite informații, așa după cum se raportează starea vremii sau cursul valutar. Comunicarea în ședința de judecată are un rol al exprimării de sine a părții, aceasta fiind funcția discursului[17]. Chiar dacă partea nu este prezentă, avocatul îndeplinește această funcție, el fiind primul care a empatizat mai întâi cu situația părții. Apoi, prin atenția acordată părții de către judecător, partea dobândește senzația unei ”conexiuni”, mulțumirea că a fost ascultat și s-a explicitat. Și prin sistemul de videoconferință, se asigură transmiterea vocii, însă cuvintele nu mai au aceeași ”forță”, în lipsa prezenței nemijlocite a omului în fața judecătorului. S-a arătat că ,,cuvântul rostit este încorporarea unei energii” pe care o transmite persoana care vorbește, fiind în măsură să releve celui căruia i se adresează modul propriu de a vedea lucrurile și patosul ființei sale[18]. Ori tocmai aprofundarea detaliilor unor spețe și a atitudinii părții față de o situație de viață, face diferența între conceptele dreptului, de pildă buna sau reaua-credință, atât de importante în litigiile de drept civil.

Gesticulația și mimica sunt actele de exteriorizare a persoanei, ce însoțesc actul discursiv. Gesturile voluntare sau involuntare ale părților în sala de judecată sunt relevante de multe ori în devoalarea situației de fapt, așa după cum sugerează următorul episod trait în sala de judecată.

Astfel, într-o cerere de chemare în judecată, reclamantul, tată a unui sugar de 6 luni, a cărei autoritate părintească o exercita exclusiv și a cărui locuință era stabilită la tată în procedura notarială, reclama că pârâta, mama copilului, i-ar fi rapit minorul și l-ar fi dus într-o țară vecină.

La prima lectură, era un caz de răpire internațională de minori, dar în ședința de judecată, după evacuarea sălii, se prezintă atât tatăl, ținând în brațe copilul care plângea și țipa, cât și mama copilului. În sala de judecată – una destul de mică față de standard -, se auzea doar plânsul copilului, judecătorul neputând să se înțeleagă cu reclamantul, agitat peste măsura de situație.

Rugat să dea copilul mamei, dacă la ea se liniștește macăr pe durata discutării dosarului, reclamantul, deși ezita la început, îi dă copilul pârâtei. Aceasta din urma, nu stă mult pe gânduri, se așează pe bancă și își alăptează copilul. Liniștea s-a instalat în ședința de judecată, iar reclamantul își poate susține cauza. Din verbalizarea acestuia, reiese că deși au locuit o vreme împreună după divorț, pârâta a plecat cu tot cu copil să locuiască la o prietena în aceeași localitate, dar reclamantul credea că a dus copilul într-o țară vecina. Carevasăzică, s-a clarificat obiectul cauzei, „înapoiere minor”. S-a clarificat și faptul că tatăl s-a încăpățânat să țină peste noapte copilul fără mama lui, iar la miezul nopții a „returnat” copilul mamei, arătându-se depășit de situație. Din discuțiile din sala de judecată, reclamantul conștientizează dependența sugarului de mamă și își retrage cererea.

Nicio demonstrație logică nu poate convinge mai mult că principiul oralității, cu gesturile spontane ale părților, este de o importanța capitală, iar ședința de judecată prin videoconferință nu poate realiza cadrul propice desfășurării unui proces civil de dreptul familiei.

Sigur, potrivit art. 15 C.proc.civ., părțile pot renunța la beneficiile principiului oralității, solicitând ca judecată să se facă numai pe baza actelor depuse la dosar, de unde reiese că același acord ar putea opera și asupra desfășurării ședinței de judecată prin sistem videoconferință. La fel de adevărat este și faptul că unele litigii au un grad mai ridicat de tehnică juridică, cum sunt cele de contencios administrativ, unde principiul oralității nu mai are aceeași pregnanță, iar ședința de judecată prin sistem videoconferință ar avea avantajul de a debloca anumite situații, chiar în starea de urgență.

4. Concluzii

În ședința de judecată cu părțile prezente, viața palpită, iar profesioniștii dreptului pot aduce multe mărturii, înmănunchind o „jurisprudență” poate mult mai bogată față de exemplele incluse în articol. Profunzimea procesării conținutului unui dosar se realizează în mod deplin în condiții de oralitate, prin prezența fizică a părți și a avocatului în sala de judecată, însoțită de explicitarea de sine prin verbalizare, conjugată cu gesticulația și mimica lor. Elementele de conținut ale principiului oralității pot fi concepute prin importanța prezenței fizice a părților și a avocaților în sala de judecată, prin discursul lor, ca modalitate de verbalizare a conținuturilor juridice și de viață, și, nu în ultimul rând, prin gesticulație și mimică. Ședința de judecată prin sistem videoconferință, diminuează efectele pozitive ale unui proces cu părțile prezente, fiind o soluție incompatibilă cu specificul anumitor litigii. Avantajele ședinței de judecată prin sistem videoconferință se pot remarca în litigiile mai tehnicizate din punct de vedere juridic și în situații de urgență, dacă părțile consimt la desfășurarea litigiului în această manieră.


[1] I. Deleanu, Tratat de procedură civilă, vol. 1-ediție revăzută, completată și actualizată, București, Universul Juridic, 2013, p. 223.
[2] C.S.J., secț. civ, dec. nr. 3571/1999, “Dreptul” nr. 12/2000, p. 140-141.
[3] M. Spitzer, Demența digitală. Cum ne tulbură mintea noile tehnologii, București, Humanitas, 2020, p. 279.
[4] Art. 29 C.proc.civ.
[5] F.I.M. Craik, Tulving E. (1975), Depth of processing and the retention of words in episodic memory, Journal of Experimental Psychology: General 104: 268-294, F.I.M. Craik, Lockhart R.S. (1975), Levels of processind: a framework for memory research, Journal of Verbal Learning and Verbal Behavior 11:671-684 apud. M. Spitzer, op.cit., p.58-59.
[6] M. Corbeta(1993) , Positron emission tomography as a tool to study human vision and attention, Proceedings of the National Academy of Sciences USA 90: 10901-10903, M. Corbeta(1991) , Selectiv and divided attention during visual discriminations of shape, color and speed: Functional anatomy by positron emission tomography, The Jurnal of Neuroscience 11:2383-2402 apud. M. Spitzer, op. cit., p.60.
[7] Demonstrațiile sunt relevate în mod organizat și argumentat în M. Spitzer, Demența digitală. Cum ne tulbură mintea noile tehnologii, Humanitas.
[8] I. Deleanu, op. cit., p. 223.
[9] Idem, p.205.
[10] M.Heidegger, Ființă și Timp, București, Humanitas, 2003, p. 487.
[11] Idem, p. 65.
[12] J. Franzen, Conversație vs comunicare, Dilema veche, nr. 835, 20-26 februarie 2020, consultată pe www.dilemaveche.ro la data de 11.05.2020.
[13] D. Stăniloae, Spiritualitate și comuniune în Liturghia ortodoxă, București, I. B.M.B.O.R., 2004, p. 509-510.
[14] K. Hoening, E.-J. Sim, V. Bochev, B. Herrnberger, M. Kiefer, (2008). Conceptual flexibility in the human brain: Dynamic recruitment of semantic maps from visual, motion-related areas, Journal of Cognitive Neuroscience 20:1799-1814, M. Kiefer(2005), Repetition priming modulates category-related effects on event-related potentials: Further evidence for multiple cortical semantic systems, Journal of Cognitive Neuroscience 17:199-211, apud. M. Spitzer, op. cit., p. 158.
[15] D. Eagleman, Incognito. Viețile secrete ale creierului, București, Humanitas, 2017, p. 146-147.
[16] M. Heidegger, op.cit., p. 221.
[17] Ibidem, p. 222.
[18] D. Stăniloae, op.cit., p.148-149.


Judecător Lucian Lungu
Tribunalul Botoșani



PLATINUM+
PLATINUM Signature       

PLATINUM  ACADEMIC

GOLD                                

VIDEO STANDARD
Aflaţi mai mult despre , , , , , , ,

Puteţi publica şi dumneavoastră pe JURIDICE.ro. Publicăm chiar şi opinii cu care nu suntem de acord. Vă rugăm să vă familiarizaţi cu obiectivele şi valorile Societătii de Stiinţe Juridice, despre care puteti ciţi aici.
JURIDICE.ro este o platformă de exprimare. Publicarea nu semnifică asumarea de către noi a mesajului.

Pentru a publica vă rugăm să citiţi Condiţiile de publicare, Politica privind protecţia datelor cu caracter personal şi să ne scrieţi la adresa redactie@juridice.ro!












Încurajăm utilizarea RNPM - Registrul Naţional de Publicitate Mobiliară

Securitatea electronică este importantă pentru avocaţi
 Mesaj de conştientizare susţinut de FORTINET
JURIDICE utilizează şi recomandă SmartBill

Lex Discipulo Laus

Lasă un răspuns

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

Important: Descurajăm publicarea de comentarii defăimatoare. Vor fi validate doar comentariile care respectă Politica JURIDICE.ro şi Condiţiile de publicare.