Secţiuni » Articole
Articole autoriRNSJESSENTIALSStudiiOpiniiInterviuriPovestim cărţi
Opinii
PLATINUM+ PLATINUM Signature     

PLATINUM ACADEMIC
GOLD                       

VIDEO STANDARD
BASIC





Reținerea circumstanțelor atenuante în cazul infracțiunii de contrabandă asimilată prevăzută de art. 270 alin. (3) din Codul vamal
14.05.2020 | Alexandru PEICEA

JURIDICE - In Law We Trust
Alexandru Peicea

Alexandru Peicea

De-a lungul timpului, practica judiciară în materia reținerii circumstanțelor atenuante în ceea ce privește infracțiunea de contrabandă asimilată a fost neunitară. Codul penal statuează în cuprinsul art. 75 alin. (1) faptul că ”Următoarele împrejurări constituie circumstanțe atenuante legale: (…) d)1 acoperirea integrală a prejudiciului material cauzat prin infracțiune, în cursul urmăririi penale sau al judecății, până la primul termen de judecată, dacă făptuitorul nu a mai beneficiat de această circumstanță într-un interval de 5 ani anterior comiterii faptei”.

Considerăm că, în situația acoperirii integrale a prejudiciului produs prin infracțiune, este aplicabilă circumstanța atenuantă prevăzută de art. 75 alineat 1 lit. d) Cod penal, infracţiunea de contrabandă prevăzută de art. 270 alin. 3 din Legea nr. 86/2006 privind Codul vamal al României neîncadrându-se în categoriile de infracţiuni expres şi limitativ prevăzute de textul de lege, cu privire la care circumstanța atenuantă respectivă nu este incidentă. Infracţiunea de contrabandă nu poate fi integrată în sintagma „infracţiune privind frontiera de stat”, în accepţiunea art. 75 alineat 1 lit . d Cod penal. Aceasta deoarece infracţiunile „privind frontiera de stat” cu această denumire uzitată de legiuitor în art. 75 alineat 1 lit. d) Cod penal, sunt incriminate în Partea specială, Titlul III, Capitolul II Cod penal, capitol în care nu se regăseşte incriminată infracţiunea de contrabandă, sediul materiei fiind Legea nr. 86/2006 privind Codul vamal al României.

Este adevărat că infracţiunea de contrabandă, atât în varianta tip, cât şi în forma asimilată, reprezintă (astfel cum se arată în considerentele deciziilor Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie nr. 17/2013 pronunţată în recurs în interesul legii şi nr. 11/2015 pronunţată pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materie penală) o infracţiune complexă, prin care se incriminează o modalitate specifică de sustragere de la plata taxelor şi anume prin introducerea sau deţinerea bunurilor care au intrat în ţară cu încălcarea regimului juridic al frontierei şi că obiectul juridic al infracţiunii de contrabandă este unul complex, deoarece se apără atât regimul administrării impozitelor, taxelor, contribuţiilor şi altor sume datorate bugetului general consolidat (obiect juridic principal), cât şi regimul frontierei de stat (obiect juridic secundar).

Cu toate acestea, încadrarea infracţiunii de contrabandă incriminată de Legea nr. 86/2006 privind Codul vamal, în enumerarea prevăzută de art. 75 alineat 1 lit. d) Cod penal, în lipsa unei trimiteri exprese a normei penale de mai sus la infracţiunile incriminate de Codul vamal, ar determina extinderea, în defavoarea inculpatului, a inaplicabilităţii circumstanței atenuante prevăzute de art. 75 alineat 1 lit. d) Cod penal, la ipoteze neprevăzute expres de legiuitor.

Deoarece sediul materiei infracţiunilor de frontieră (adică acele infracţiuni săvârşite în scopul trecerii ilegale peste frontiera de stat a persoanelor, mijloacelor de transport, mărfurilor sau altor bunuri, astfel cum acestea sunt definite de art. 1 lit. l din Ordonanţa de Urgenţă nr. 105/2001 din 27 iunie 2001 privind frontiera de stat a României) este diferit, respectiv Partea specială a Codului penal şi Codul vamal şi dat fiind faptul că numai pentru prima categorie de infracţiuni (regăsite în Partea specială a Codului penal) legiuitorul a prevăzut expres că reprezintă „infracţiuni privind frontiera de stat”, nu este posibilă extinderea acestei categorii la alte infracţiuni care nu se regăsesc în Partea specială, Titlul III, Capitolul II Cod penal, în lipsa voinţei exprese a legiuitorului în acest sens.

Legea penală fiind de strictă interpretare, categoriile de infracţiuni cărora circumstanța atenuantă prevăzută de art. 75 alineat 1 lit. d) Cod penal nu le este aplicabilă sunt strict cele regăsite în enumerarea normei penale, enumerare care nu face referire şi la infracţiunile incriminate de Codul vamal.

Prin urmare, reţinerea circumstanței atenuante prevăzute de art. 75 alineat 1 lit. d) Cod penal în favoarea unui inculpat, în condiţiile în care din cuprinsul actelor şi lucrărilor dosarului rezultă că acesta a acoperit integral prejudiciul material cauzat prin infracţiune, până la primul termen de judecată, inculpatul nemaibeneficiind de această circumstanţă într-un interval de 5 ani anterior comiterii faptei, este corectă și legală.

Însă, există instanțe care consideră că infracțiunea de contrabandă face parte din categoria infracțiunilor privind frontiera de stat a României devenind astfel inaplicabilă prevederea edictată de legiuitor la art. 75 alin. (1) lit. d)1. În această situație, acestea fac aplicarea dispozițiilor art. 75 alin. (2) lit. a) referitoare la circumstanțele atenuante judiciare: ”eforturile depuse de infractor pentru înlăturarea sau diminuarea consecințelor infracțiunii”.

Astfel, plata prejudiciului creat prin săvârșirea infracțiunii devine un veritabil motiv pentru înlăturarea consecințelor infracțiunii, cu atât mai mult cu cât la data efectuării plății, inculpatul achită inclusiv penalitățile stabilite de ANAF.

În acest sens, s-a pronunțat și Curtea de Apel Timișoara care, în cuprinsul Deciziei nr. 586/2018, a reținut următoarele: ”Cu toate acestea , Curtea apreciază că în cauză poate fi reţinută circu mstanţa atenuantă prev. la art. 75 alin. 2 lit. a Cod penal, referitoare la eforturile depuse de inculpată pentru a înlătura consecinţele infracţiunii , în considerarea achitării de către aceasta la data de 16.01.2018 a întregului prejudiciu cauzat bugetului de stat prin infracţiunea săvârşită, astfel că, prin raportare la dispoziţiile art. 270 alin. 3 din Lg. 86/2006, art. 41 alin. 1, art. 43 alin. 5 C.p. şi art. 75 alin. 2 lit. a, art. 76 alin. 1, 79 alin. 3 C.p., precum şi la criteriile de individualizare prev. de art. 74 C.p., o pedeapsă de 2 ani închisoare apare ca necesară şi suficientă pentru a realiza scopul pedepsei, de constrângere, reeducare şi prevenire a săvârşirii de noi infracţiuni”.

În concluzie, putem afirma faptul că în situația acoperirii întregului prejudiciu atunci când este săvârșită o infracțiune de contrabandă prevăzută de art. 270 alin. (3) există o practică judiciară neunitară în sensul că instanțele rețin ori circumstanța atenuantă legală prevăzută de art. 75 alin. (1) lit. d) ori circumstanța atenuantă judiciară prevăzută de art. 75 alin. (2) lit. a). Însă este de reținut faptul că, indiferent de temeiul de drept invocat, efectele circumstanțelor atenuante sunt aceleași în sensul reducerii limitelor de pedeapsă cu o treime.

Av. drd. Alexandru Peicea


Aflaţi mai mult despre , , , , ,

Puteţi publica şi dumneavoastră pe JURIDICE.ro. Publicăm chiar şi opinii cu care nu suntem de acord. JURIDICE.ro este o platformă de exprimare. Publicarea nu semnifică asumarea de către noi a mesajului. Pentru a publica vă rugăm să citiţi Condiţiile de publicare, Politica privind protecţia datelor cu caracter personal şi să ne scrieţi la adresa redactie@juridice.ro!







JURIDICE utilizează şi recomandă SmartBill JURIDICE gratuit pentru studenţi

Securitatea electronică este importantă pentru avocaţi [Mesaj de conştientizare susţinut de FORTINET]




Lasă un răspuns

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

Important: Descurajăm publicarea de comentarii defăimatoare. Vor fi validate doar comentariile care respectă Politica JURIDICE.ro şi Condiţiile de publicare.