Liberare condiționată – competența procurorului de ședință
11 noiembrie 2022 | Vlad Ștefan BICA
Vlad Ștefan Bica
Preambul
Cu privire la procurorul competent să participe la ședințele de judecată în materie penală există o serie de dispoziții legale care au ridicat adesea semne de întrebare privind aplicabilitatea acestora în practică.
În acest sens, cu privire la competența procurorului de ședință au fost supuse interpretării norme juridice cuprinse în Codul de procedură penală, Legea de punere în aplicare a acestuia și Legea privind organizarea judiciară.
1. Dispozițiile legale analizate în cuprinsul prezentului material
În cadrul prezentului material ne vom apleca asupra unor dintre normele incidente în materie, respectiv:
– Art. 56, alin. (6) din C. proc. pen. care dispune Este competent să efectueze ori, după caz, să conducă şi să supravegheze urmărirea penală procurorul de la parchetul corespunzător instanţei care, potrivit legii, judecă în primă instanţă cauza cu excepţia cazurilor în care legea prevede altfel.
– Art. 5, alin. (3) din Legea nr. 255/2013 care dispune La judecarea cauzelor şi la soluţionarea propunerilor, contestaţiilor, plângerilor sau a oricăror alte cereri în care cercetarea penală a fost efectuată de Direcţia Naţională Anticorupţie potrivit legii vechi, precum şi a celor care au rămas în competenţa acesteia în condiţiile alin. (1), participă procurori din cadrul Direcţiei Naţionale Anticorupţie.
– Art. 67, alin. (3) din Legea nr. 304/2003 care dispune În procesele penale, la şedinţa de judecată participă procurorul care a efectuat sau a supravegheat urmărirea penală ori alt procuror desemnat de conducătorul parchetului.
– Art. 587, alin. (1) din C. proc. pen. care dispune Liberarea condiţionată se dispune, la cererea sau la propunerea făcută potrivit dispoziţiilor legii privind executarea pedepselor, de către judecătoria în a cărei circumscripţie se află locul de deţinere.
– Art. 597, alin. (5) din C. proc. pen. care dispune Dispoziţiile cuprinse în titlul III al părţii speciale privind judecata care nu sunt contrare dispoziţiilor prezentului capitol se aplică în mod corespunzător.
2. Cererea de liberare condiționată – competența procurorului de ședință
Pentru a determina competența procurorului de ședință în cadrul procedurii privind liberarea condiționată, primul pas va fi verificarea aplicabilității dispozițiilor art. 5 alin. (3) din Legea nr. 255/2013, având în vedere caracterul acestora de normă specială în raport de normele generale privind competența, reglementate în Codul de procedură penală.
Din analiza textului prevăzut de art. 5 alin. (3) din Legea nr. 255/2013 se desprind următoarele condiții necesar a fi îndeplinite, respectiv:
1. incidența textului legal să privească judecarea cauzelor penale, propunerilor, contestațiilor, plângerilor sau a oricăror alte cereri în materie penală și
a. cercetarea penală să fi fost efectuată de către Direcția Națională Anticorupție potrivit legii vechi, ori
b. să privească cauze rămase în competența Direcției Naționale Anticorupție în temeiul alin. (1) al aceluiași articol, care prevede menținerea competenței organelor de cercetare penală sesizate și după intrarea în vigoare a legii noi, cu precizarea că cercetarea se va realiza potrivit dispozițiilor legale prevăzute în legea nouă.
Așa fiind, în măsura în care o persoană condamnată la pedeapsa închisorii cu executare, ca urmare a trimiterii sale în judecată într-un dosar de urmărire penală instrumentat de Direcția Națională Anticorupție potrivit legii vechi ori cu privire la care D.N.A. a rămas competentă și după intrarea în vigoare a legii noi, formulează o cerere de liberare condiționată, la soluționarea acesteia va participa un procuror D.N.A. în temeiul art. 5 alin. (3) din Legea nr. 255/2013.
În cazul în care dosarul de urmărire penală a fost deschis ulterior intrării în vigoare a Codului de procedură penală (01.02.2014) dispozițiile art. 5 alin. (3) din Legea nr. 255/2013 nu sunt incidente, nefiind îndeplinită niciuna dintre condițiile prevăzute în dispoziția legală (și menționate la litera a și b de mai sus).
În consecință, vor deveni aplicabile dispozițiile art. 587 alin. (1) din C. proc. pen. care conține norme de compentență materială și teritorială a instanței de judecată.
În acest sens, potrivit textului de lege menționat, liberarea condiționată se dispune de către judecătoria (competență materială) în a cărei circumscripţie se află locul de deţinere (competență teritorială).
Mai departe, pentru stabilirea competenței procurorului de ședință, în temeiul art. 597 alin. (5) din C. proc. pen. vor fi aplicabile dispozițiile cuprinse în Tilul III al Părții speciale din C. proc. pen., referitoare la judecată.
Dispozițiile art. 56 alin. (6) din C. proc. pen. sunt cuprinse în Tilul III al Părții speciale din C. proc. pen. și se referă la regulile de competență în faza de judecată.
Astfel, în considerarea dispozițiilor art. 56 alin. (6) din C. proc. pen., în cadrul procedurii judiciare privind liberarea condiționată va fi competent procurorul din cadrul Parchetului corespunzător instanței competente să soluționeze cererea de liberare condiționată, respectiv Parchetul de pe lângă Judecătoria în a cărei circumscripţie se află locul de deţinere al persoanei condamnate.
Se mai pune problema aplicabilității art. 67 alin. (3) din Legea nr. 304/2003 care prevede că va participa la ședința de judecată procurorul din cadrul parchetului care a realizat / supravegheat urmărirea penală ori un procuror din cadrul aceluiași parchet, desemnat de către conducătorul entității respective.
În opinia noastră, această normă este o dispoziție de organizare judiciară, astfel cum este și titlul legii în care este cuprinsă.
Astfel, dispoziția în discuție oferă posibilitatea Parchetului de a stabili care dintre procurorii din cadrul secției de urmărire penală ori din cadrul secției judiciare ar urma să participe la ședințele de judecată.
Această dispoziție devine aplicabilă doar după ce a fost parcursă verificarea de competență potrivit art. 58 alin. (1), coroborat cu art. 597 alin. (5) cu trimitere la art. 56 alin. (6), toate din C. proc. pen.
Dintr-o perspectivă minoritară pe care noi nu ne-o însușim, s-ar putea afirma că această dispoziție produce efecte juridice exclusiv în faza de judecată.
În acest sens, potrivit art. 1 alin. (1) din C. proc. pen., Normele de procedură penală reglementează desfăşurarea procesului penal şi a altor proceduri judiciare în legătură cu o cauză penală.
Astfel, se poate afirma că normele de procedură penală reglementează, pe de-o parte, procesul penal (Titlul I – urmărire penală, Titlul II – cameră preliminară și Titlul III – judecată), iar pe de altă parte, alte proceduri judiciare în legătură cu o cauză penală ( Titlul IV – proceduri speciale și Titlul V – executarea hotărârilor penale).
Or, textul de lege prevăzut la art. 67 alin. (3) din Legea nr. 304/2003 se referă la procesele penale, iar nu și la procedurile judiciare în legătură cu o cauză penală.
Pe cale de consecință, se poate afirmă că și din această perspectivă, textul prevăzut de art. 67 alin. (3) din Legea nr. 304/2003 nu își va găsi aplicabilitate în cadrul procedurii judiciare privind liberarea condiționată.
De menționat, o astfel de interpretare apare ca fiind conformă cu scopul urmărit de legiuitor la momentul edictării normei și din analiza textului de lege prevăzut la art. 5 alin. (3) din Legea nr. 255/2013 care stabilește regulile de aplicare în timp ale normelor de competență a procurorilor de ședință în cadrul judecării cauzelor penale sau la soluţionarea propunerilor, contestaţiilor, plângerilor sau a oricăror alte cereri.
Cu alte cuvinte, atunci când legiuitorul a urmărit să instituie o normă aplicabilă atât procesului penal cât și procedurilor judiciare în legătură cu o cauză penală, acesta a înțeles să realizeze trimiteri exprese în acest sens, utilizând o terminologie de natura a acoperi toate incidentele procedurale în materie penală, fără a lăsa loc de interpretări.
Dimpotrivă, în cazul art. 67 alin. (3) din Legea nr. 304/2003, trimiterea cu privire la aplicabilitatea normei este una restrânsă, respectiv doar cu privire la procesul penal, caz în care, prin raportare la argumentația expusă în paragrafele anterioare, se poate afirma că norma în discuție nu își va găsi aplicabilitate în cadrul procedurilor judiciare în legătură cu o cauză penală.
În ceea ce ne privește, vom rămâne la aplicarea mecanismului general prevăzut de, respectiv cel privind competența procurorului de ședință, determinată prin raportare la competența instanței sesizate, în absența unei norme cu caracter special și derogatorie de la regula generală.
3. Concluzie
Sintetizând analiza textelor de lege menționate, în opinia noastră, pentru determinarea competenței procurorului de ședință, în absența unor dispoziții speciale derogatorii, va fi aplicabil mecanismul prevăzut de art. 56 alin. (6) din C. proc. pen., respectiv cel care stabilește competența procurorului de ședință prin raportare la competența instanței sesizate
Avocat Vlad Ștefan Bica
- Flux integral: www.juridice.ro/feed
- Flux secţiuni: www.juridice.ro/*url-sectiune*/feed
Pentru suport tehnic contactaţi-ne: tehnic@juridice.ro
