Secţiuni » Arii de practică » Business » Insolvenţă
Insolvenţă
DezbateriCărţiProfesionişti
UNBR Caut avocat
UNBR Caut avocat
UNBR Caut avocat
AUDI Q3
AUDI Q3
Articole Insolvență Jurisprudență Curți de Apel RNSJ SELECTED Studii

Insolvențe desenate (28): prorogarea este vot?

11 noiembrie 2022 | Adrian Ștefan CLOPOTARI
Adrian Ştefan Clopotari

Adrian Ştefan Clopotari

A. Premisă

Votul în insolvență este ca viața umană pentru Pământ: creditorii îl văd drept cel mai important lucru, însă procedura poate fi derulată chiar dacă nimeni nu votează niciodată. Insolvența merge indiferentă înainte, dar ce se întâmplă când creditorii vor s-o mai amâne? Votul de prorogare pretinde timp suplimentar de gândire unei proceduri neprogramate să gândească. Creditorul apucă acele ceasornicului, dar nu ca să-i imprime o altă mișcare, ci ca să-l țină în loc. Chiar acum nu știe încotro, dar sigur va știi în viitor! Prorogarea menită să domolească viitorul sfârșește prin a agita prezentul: prorogarea e vot? Dacă da, atunci unul negativ? Dacă nu, atunci poate cere prorogarea și creditorul fără drept de vot? Sau chiar o persoană care nici măcar nu e creditor? Sau poate prorogarea înseamnă abținere? Cui e adresată și cine și în ce fel ar trebui să decidă asupra ei?

Jurisprudența nu e lege, dar reprezintă o bază bună pentru încercarea de a o înțelege. Nici unanimă nu e, dar asta e de mare folos: îndeosebi considerentele contrare ne ajută să distilăm ceea ce nu știm, de ceea ce eram siguri că știm. Întrebările relevante pot filtra oceanul de balast. Folosindu-le, la final, am încercat să dau răspunsuri, ce-ar putea compune o înțelegere fluentă și aproape completă asupra misterelor prorogării.

B. Jurisprudență[1]

1. Cererea de prorogare trebuie să fie pe ordinea de zi

Revine creditorului obligaţia de a exprima, în cadrul şedinţei, un vot clar, fie pentru, fie împotrivă, nesusceptibil de interpretare şi să ceară consemnarea votului său în procesul-verbal de şedinţă.

Servicii JURIDICE.ro

Arbitraj comercial

Evenimente juridice

Legea face referire numai la creditorii care au exprimat un vot favorabil sau un vot împotriva luării hotărârii respective, iar solicitarea recurentului nu poate fi asimilată unuia dintre aceste voturi, totodată Curtea constatând că nu este nici vot condiţionat.

Astfel, nu se poate vorbi despre un asemenea vot condiţionat sau împotrivă, ci de lipsa oricărui vot al recurentului celor propuse pe ordinea de zi.

În consecinţă, achiesarea creditorilor la votul recurentului – creditor garantat – pentru bunurile aflate în garanţia recurentului este lipsită de efecte juridice, neputând duce la nelegalitatea calculului procentual al voturilor exprimate pentru, respectiv împotriva luării hotărârii.

Solicitarea contestatorului – de prorogare a discutării ordinii de zi la o dată ulterioară – constituie, în fapt, o modificare a acesteia, care, pentru a putea fi aprobată, era necesar a fi fost comunicată anterior tuturor creditorilor care au votat prin corespondenţă, în caz contrar neputând fi supusă deliberării.

Decizia 89/2021 Curtea de Apel Ploiești

2. Cererea de prorogare nu trebuie să fie pe ordinea de zi

Din punctul de vedere al contestatoarei, votul nu putea fi decât pentru sau împotrivă nu şi prorogat.

Curtea constată, însă, că legiuitorul nu a prevăzut, niciunde, care sunt tipurile de hotărâri ce pot fi adoptate de creditori şi, cu atât mai puţin, modul în care aceştia pot vota, atâta timp cât sunt respectate condiţiile de legalitate referitoare la exprimarea voturilor şi la hotărârea adoptată.

În consecinţă, cu privire la punctele înscrise pe ordinea de zi, creditorii pot luat orice decizie, cu votul majorităţii cerute. Însă nu se poate impune ca votul să fie ori pentru ori împotrivă.

Este neîntemeiată susţinerea contestatoarei referitoare la faptul că, potrivit ordinii de zi, trebuia votat pentru sau împotriva vânzării, nefiind posibilă o altă soluţie, deoarece astfel s-ar discuta altceva, diferit de ceea ce ar fi fost înscris în ordinea de zi.

Ori, în cazul de faţă, nu este vorba de a se introduce un punct nou pe ordinea de zi, nefiind exprimat votul cu privire la o chestiune nouă.

Este vorba de modul de exprimare a votului asupra chestiunii puse în discuţie, care putea fi pentru, împotrivă, abţinere, dar, tot legal era şi ca acesta să fie în sensul amânării exprimării votului cu privire la ordinea de zi pusă în discuţie, pentru o dată ulterioară.

Această hotărâre nu a fost luată în mod abuziv, aleatoriu, ci a fost justificată de necesitatea ca administratorul judiciar să formuleze un punct de vedere cu privire la problema pusă în discuţie.

În consecinţă, nu se impune înlăturarea votului vizând tocmai obiectul chestiunii înscrise pe ordinea de zi. Cum acest creditor deţinea 50,70% din totalul creanţelor prezente, în mod legal s-a decis prorogarea discutării propunerii la o dată ulterioară.

Decizia 848/2016 Curta de Apel Craiova

3. Cererea de prorogare nu este vot

Posibilitatea prorogării unei discuţii nu a fost prevăzută ca atare pe ordinea de zi, astfel că, potrivit art. 48 alin. (2) din Legea nr. 85/2014 „orice deliberare a unei chestiuni necuprinse în convocare este nulă, cu excepţia cazului în care la şedinţă participă titularii tuturor creanţelor” – astfel că cererea de prorogare a fost consemnată în procesul-verbal de şedinţă, dar deliberarea asupra ei, în afara ordinii de zi, nu se putea realiza, nefiind prezenţi titularii tuturor creanţelor.

Or, poziţia creditoarei contestatoare nu este un vot împotriva luării hotărârii, care să fi fost cerut să se consemneze în procesul-verbal al adunării creditorilor, iar pe de altă parte, conduita creditoarei de a solicita o prorogare a votului pentru că va urma o procedură de selecţie a practicianului în insolvenţă, reprezintă o lipsă nemotivată de la şedinţă, raportat la opţiunea acesteia de a nu-şi exprima votul în cadrul adunării creditorilor.

Decizia 61/2016 Curtea de Apel Alba Iulia

4.1. Cererea de prorogare este vot negativ

Cel mult solicitarea creditoarei de prorogare poate fi considerată un vot condiţionat care este considerat un vot negativ şi nicidecum o abţinere de la vot.

Nu se susţine excepţia lipsei calităţii procesuale active, votul exprimat fiind în mod greşit reţinut ca o abţinere la vot, întrucât faţă de ordinea de zi, confirmarea administratorului judiciar, poziţia exprimată prin punctul de vedere a fost de opoziţie, sub motivul că numirea este condiţionată de procedura de selecţie derulată.

Votul pozitiv este întotdeauna manifest iar votul condiţionat este unul negativ, în acest sens fiind şi dispoziţiile art. 1196 alin. (2) Cod civil „tăcerea sau inacţiunea destinatarului nu valorează acceptare decât atunci când aceasta rezultă din lege, din acordul părţilor, din practicile statornicite între acestea, din uzanţe sau din alte împrejurări.”

În concluzie, reţinând că numărarea voturilor a fost viciată prin excluderea votului negativ reprezentând 42% din masa credală, reiese că întregul rezultat al votului este viciat şi nelegal.

Decizia 416/2019 Curtea de Apel Brașov

4.2. Prorogarea este vot negativ

Astfel, într-o adunare a creditorilor, votul poate fi doar într-una dintre următoarele categorii: vot pentru atunci când creditorul este de acord cu toate propunerile de pe ordinea de zi sau vot împotrivă atunci când nu este de acord fie şi cu un singur element al propunerii şi vot nul când nu sunt îndeplinite condiţiile de validitate ale acestuia.

În cauză, practicianul în insolvenţă nu a considerat poziţia celor trei contestatoare prin care au solicitat prorogarea discutării confirmării lichidatorului şi a onorariului acestuia drept un vot nul şi a ţinut cont de exprimarea acestor voturi prin corespondenţă pentru a stabili cvorumul de prezenţă raportat la valoarea totală a creanţelor, fără a le da însă eficienţa juridică cuvenită.

Votul celor trei contestatoare nu este nul dar nu este nici pentru având în vedere că aceste creditoare nu au fost de acord cu discutarea ordinii de zi.

În concluzie, corect şi legal a stabilit judecătorul sindic că solicitarea de amânare a discutării chestiunilor de pe ordinea de zi a reprezentat un vot împotrivă, nefiind imputabilă creditoarelor neconsemnarea acestui vot negativ de către lichidatorul judiciar în procesul verbal al şedinţei.

Faţă de aceste considerente, susţinerea legată de nulitatea cuprinderii pe ordinea de zi a unui nou punct privind prorogarea discutării confirmării lichidatorului nu se confirmă, această solicitare constituind un vot negativ iar nu o chestiune nouă pe ordinea de zi.

Decizia 527/2020 Curtea de Apel Brașov

5.1. Cererea de prorogare nu e vot negativ

Votul negativ trebuie să fie expres şi clar, să indice fără echivoc că respectivul creditor se opune adoptării acelei hotărâri. Un asemenea vot, în forma pe care textul citat îl cere nu poate fi dedus din alte cereri pe care persoana în cauză le-ar formula în legătură cu desfăşurarea şedinţei. Cu atât mai mult, creditorul în cauză nu doar că trebuie să exprime un vot negativ fără echivoc, dar trebuie să ceară şi ca acest vot să fie consemnat în procesul-verbal al şedinţei.

În aceste condiţii, cererea acesteia de prorogare a ordinii de zi nu poate fi interpretată, în niciun caz, ca un vot negativ.

Decizia 99/2018 Curtea de Apel Ploiești

5.2. Prorogarea nu e vot negativ

Criticile de nelegalitate întemeiate pe dispoziţiile art. 304 pct. 8 C. proc. civ. pun în discuţie pretinsa interpretare greşită a poziţiei creditoarei prin care a solicitat prorogarea ordinii de zi şi amânarea confirmării lichidatorului judiciar provizoriu. Judecătorul sindic a reţinut că prin poziţia exprimată de creditoare în sensul prorogării luării unei decizii pentru o dată ulterioară aceasta nu a înţeles să participe la vot şi nici să voteze pentru confirmarea sau nu a lichidatorului judiciar. Recurenta creditoare apreciază că în mod greşit a fost calificată poziţia sa ca fiind o notificare şi nu un vot condiţionat având valenţa unui vot negativ.

Susţinerile recurentei creditoare sunt neîntemeiate întrucât poziţia sa de prorogare a luării unei decizii pentru o dată ulterioară nu poate fi calificată ca vot negativ, în condiţiile în care nu a participat la vot solicitând amânarea soluţionării măsurii de confirmare a lichidatorului judiciar.

Potrivit dispoziţiilor art. 14 alin. (7) din Legea nr. 85/2006 privind procedura insolvenţei, „hotărârea adunării creditorilor poate fi desfiinţată de judecătorul sindic pentru nelegalitate, la cererea creditorilor care au votat împotriva luării hotărârii respective şi au făcut să se consemneze aceasta în procesul-verbal al adunării, precum şi la cererea creditorilor îndreptăţiţi să participe la procedura insolvenţei, care au lipsit motivat de la şedinţa adunării creditorilor”.

Astfel, în condiţiile în care dispoziţiile legale arată că doar votul împotriva constituie vot negativ, în mod corect judecătorul sindic a reţinut că cererea de amânare a votului nu reprezintă un asemenea vot. Faptul că punctul de vedere ar creditoarei a fost apreciat ca notificare, nu are relevanţă în contextul în care poziţia exprimată nu poate fi calificată ca vot negativ, prin urmare, instanţa nu a interpretat eronat actul dedus judecăţii.

Decizia 461/2020 Curtea de Apel Brașov

6. Cererea de prorogare se votează cu majoritate simplă

Aşa fiind, curtea reţine faptul că decizia de prorogare a votului cu privire la plan trebuia şi putea fi adjudecată cu majoritatea simplă instituită de art. 49 din Lege.

Chiar dacă s-ar aprecia faptul că adjudecarea unei decizii de prorogare a votului cu privire la plan este posibilă doar cu o majoritate calificată (în condiţiile instituite de art. 138), deşi curtea nu este tributară acestei opinii, abordarea nu este de natură să reconfigureze silogismul, întrucât în cauză nu au fost respectate standardele impuse de art.4 pct. 2, 3, 4 din Lege.

Standardele necesare asigurării unei proceduri eficiente impuneau recurgerea la mecanisme adecvate de comunicare cu creditorii prezenţi, într-un termen util şi rezonabil, creditori care trebuiau informaţi cu privire la propunerea de prorogare a votului, atâta vreme cât, în circumstanţele specifice ale cauzei, neadjudecarea prorogării echivala cu un vot de neacceptare a planului propus. Or, o atare informare nu a fost făcută, conduita fiind de natură să anihileze dreptul debitoarei de a accede la procedura reorganizării.

Pe de altă parte, interpretarea votului exprimat de creditorii salariali ori de către creditorul garantat majoritar din categoria creanţelor cu drept de preferinţă ca fiind un vot negativ, în ce priveşte decizia de prorogare a discutării planului ignoră semnificaţia reală a votului dat de cele două categorii, fiind în totală disonanţă cu obiectivul urmărit. Aceasta deoarece un vot pentru acceptarea planului implică acceptarea oricărei propuneri conexe care împiedică obţinerea rezultatului contrar celui pentru care votul a fost exprimat (falimentul n.m.).

Decizia 246/2017 Curtea de Apel Cluj

C. Opinie

1. Votul de prorogare e o sintagmă ce reunește 2 antonime: a decide versus a nu lua nici o decizie. Ceea ce numim vot de prorogare este o cerere de prorogare a votului, iar nu un vot în sine.

2. Astfel, prorogarea nu e vot; nici pozitiv, nici negativ. Uneori practica o asociază cu votul negativ, însă aceasta este o interpretare în litera lui (votul condiționat e vot negativ), care ajunge să-i anuleze sensul: cel care cere amânarea deciziei are mai multe în comun cu cel care o acceptă, iar nu cu cel care se împotrivește. Prorogarea are sens pentru cineva care dorește să se mai gândească dacă să accepte, iar nu cu cel care este deja decis să refuze (ex. votul planului de reorganizare). Prin urmare, dacă-am fi obligați să alegem, observăm că prorogarea se aseamănă mai mult cu votul pozitiv, iar nu cu votul negativ, deși la nivel fundamental e o cerere de amânare, fiind mai apropiată de abținere.

3. Intenția de amânare nu echivalează cu intenția de participare la ședință. Chiar dacă cele două intenții se pot suprapune, ele nu se confundă. Problema vizează calculul cvorumului constitutiv de 30%. Doar cei care-și manifestă intenția de participare vor construi cvorumul, fără cei care cer doar temporizarea.

Dacă ne putem imagina un singur caz când creditorul vrea doar să amâne ședința, iar nu să participe la ea, înseamnă că practicianul trebuie să răspundă la întrebarea: din cererea de prorogare, reiese intenția creditorului de a participa la ședință sau nu?

4. Tentația practicii este să asimileze prorogarea cu abținerea, numitorul comun fiind că în cazul ambelor nu este exprimat nici un vot. Totuși, diferența e că în cazul abținerii, creditorul dorește ca ședința[2] să fie ținută conform convocatorului și nu dorește amânarea (sau îi este indiferentă), pe când în cazul prorogării, creditorul nu dorește ca ședința să fie ținută și își dorește amânarea. Ne trebuie un criteriu clar pentru trasarea graniței între votul de abținere și cererea de prorogare.

Doar abținerea este condiționată de demararea valabilă a ședinței. Scopul prorogării este tocmai să nu înceapă ședința!

5. E important să sesizăm că prorogarea vrea să modifice doar spațiul – timpul întâlnirii, iar nu materia întâlnirii. Legea interzice actul deliberării asupra unor chestiuni necuprinse pe ordinea de zi[3], însă prorogarea e un act premergător începerii deliberării, ce vizează organizarea cadrului în care ar putea fi luată o hotărâre, iar nu modificarea hotărârii în sine. Prorogarea vizează convocarea ședinței, pe când deliberarea privește hotărârea ședinței.

După startul ședinței, prorogarea își pierde sensul, fiindcă rațiunea ei de a exista era să amâne ceea ce tocmai a început. Și-a ratat menirea! Astfel, cererea de prorogare are o viață limitată temporal de momentul începerii ședinței.

Dar după începerea ședinței, înainte de punerea în discuție a ordinii de zi, nu s-ar mai putea amâna discutarea unui anume punct de pe ordinea de zi? Ba da, însă asta nu ar înseamna aprobarea cererii de prorogare existente, ci luarea unei hotărâri noi, originale, suplimentare față de ordinea de zi.

6. Știm că prorogarea e cerută de creditor, dar cui e adresată? Cine are puterea de a dispune amânarea unei ședințe deja convocate?

Atât practicianul, cât și creditorii au dreptul să convoace adunarea, însă doar practicianul conduce procedura; judecătorul soluționează litigiile, așadar nici nu convoacă, nici nu conduce. Prin urmare, sfera candidaților bănuiți că ar putea să dețină puterea prorogării, e îngustată la 2 suspecți: I) practicianul și II) creditorii.

I) Practicianul are dreptul să:

A. ia deciziile exclusive de conducere a procedurii. Aici regăsim toate actele obligatorii, fiecare reprezentând o treaptă din scara procedurii. Spre exemplu, afișarea tabelului preliminar, e o decizie de conducere a procedurii, ce nu poate fi nici luată, nici controlată sub aspectul oportunității de creditori.

B. ia decizii exclusive de conducere a activității debitoarei, atunci când dreptul de administrare a fost ridicat; spre exemplu, angajarea unui contabil de către debitoare prin practician, e o decizie managerială. Ea nu poate fi luată de creditori, ci poate fi doar controlată sub aspectul oportunității de aceștia, fiindcă afectează câtimea în care se vor îndestula.

C. ia decizii comune, de aplicare a procedurii, pe care le împarte cu creditorii. Spre exemplu, introducerea unei acțiuni în anulare sau antrenarea răspunderii. Ori convocarea ședinței creditorilor. Nu e un act exclusiv, fiindcă și creditorii o pot face, indiferent de ordinea de zi, cu toate că nu au competența să decidă cu privire la orice ordine de zi[4].

Decizia de prorogare ar putea fi încadrată cel mai bine aici, fiindcă dacă practicianul are dreptul să stabilească de la sine toate datele convocatorului (spațiul – timpul, ordinea de zi), tot el ar trebui să aibă dreptul să le modifice în parte. Cine poate mai mult, poate și mai puțin.

II) Creditorii au dreptul să:

A. ia propriile decizii exclusive privind modalitatea recuperării creanțelor (ex: au dreptul să aprobe planul de reorganizare, nimeni altcineva neavând acest drept);

B. să controleze deciziile exclusive ale practicianului de conducere a activității debitoarei[5]. Ei pot cenzura sub aspectul oportunității doar deciziile manageriale ale practicianului, iar nu deciziile privind conducerea procedurii. Prerogativa controlului nu înseamnă că creditorii pot anula deciziile exclusive ale practicianului, ci că pot vota o hotărâre contrară în cadrul ședinței creditorilor; pe care tot practicianul va trebui s-o ducă la îndeplinire.

C. ia decizii comune, de aplicare a procedurii, împărțite cu practicianul. După cum spuneam, aici intră și convocarea creditorilor.

Așadar, atât creditorii, cât și practicianul au dreptul să decidă spațiul – timpul discutării unui anume punct de pe ordinea de zi. Înseamnă că ambii subiecți le pot și modifica, respectiv pot dispune prorogarea? În caz afirmativ, ne putem imagina o situație în care sentimentele reciproce nu sunt tocmai flatante, iar creditorii și practicianul își prorogă unii altora convocatorul.

7. Dacă am convenit că atât practicianul, cât și creditorii pot cere (convocarea) în același fel, nu același lucru se poate spune și despre felul în care pot da (accepta prorogarea). Pentru practician, actul e mai degrabă informal, fiind implicat un singur element de voință: primește cererea, o analizează, ia decizia și o comunică. Însă creditorii pot decide exclusiv formal! Manifestarea lor de voință se poate face doar printr-o hotărâre a creditorilor, la pachet cu tot tacâmul de formalități. Asta înseamnă că dacă vor să admită cererea de prorogare, ar trebui să convoace o ședință înainte de ședința ce se dorește a fi prorogată și s-o supună la vot. Dar au ei competența să pună pe ordinea de zi cererea de prorogare?

8. Solicitarea prorogării nu este condiționată de dreptul de vot. Așa cum oricare creditor poate critica raportul de evaluare, tot așa un creditor cu o creanță condiționată suspensiv poate solicita prorogarea. Sau, așa cum orice parte interesată, fără calitatea de creditor, poate ataca măsura practicianului, la fel poate solicita și prorogarea.

9. Oricine poate cere, însă nu oricine poate da. Dosarul cauzei nu este un loc de corespondență între creditori, ci între creditori și practician. Doar practicianul conduce procedura. Există doar contestația împotriva măsurilor practicianului, nu și contestația contra măsurii creditorilor, pentru simplul motiv că creditorii nu iau măsuri. Ei iau doar hotărâri[6], pe care practicianul le va duce la îndeplinire prin intermediul măsurilor. Practicianul are competență exclusivă să se pronunțe asupra cererii de prorogare înregistrate. Așa cum are competență exclusivă să verifice o cerere de plată, să răspundă unei cereri de furnizare informații sau să răspundă cererii de denunțare a contractului în derulare.

Decizia de prorogare a ședinței creditorilor e o decizie exclusivă de conducere a procedurii, nu o decizie managerială, de conducere a debitoarei, care poate fi controlată de creditori. Decizia de prorogare nu e decizie de legalitate, ci de oportunitate. Poate fi cenzurată sub aspectul legalității în situația abuzului de drept: prin contestația la măsura practicianului se poate cere verificarea bunei-credințe în exercitarea măsurii prorogării.

Convocarea creditorilor poate fi realizată atât de practician, cât și de creditori, însă soluționarea cererii de amânare a convocării stă doar în puterea practicianului.

10. Creditorii nu se pot pronunța asupra cererii de prorogare, fiindcă aceasta nu le e adresată, și chiar dacă le-ar fi fost, tot nu ar fi avut competența, nici cum să decidă asupra ei. Astfel, titularul creanței de cel puțin 30% din masa credală (sau chiar 50%) poate convoca adunarea, însă nu poate emite o decizie prin care să dispună asupra unei cereri aflate în competența conducătorului procedurii.

La fel, punerea pe ordinea de zi a ședinței adunării a cererii de prorogare excede atributele adunării. Tot așa cum este fără valoare rezoluția adunării cu privire temeinicia unei cereri de plată a unei creanțe curente. Creditorii pot obține prorogarea, individual, doar indirect, prin participarea la ședință și abținerea de la vot.


[1] Exclusiv decizii ale Curților de Apel.
[2] Prin ședință înțeleg întrunirea la care se deliberează valabil asupra minim unui punct de pe ordinea de zi. Firește, dacă sunt mai multe puncte pe ordinea de zi, prorogarea poate interveni doar pentru o parte.
[3] Art. 48 alin. (2) Legea 85/2014: Orice deliberare asupra unei chestiuni necuprinse în convocare este nulă, cu excepţia cazului în care la şedinţă participă titularii tuturor creanţelor şi aceştia sunt de acord cu introducerea chestiunii respective pe ordinea de zi a şedinţei.
[4] Din dorința de a atenua din greutatea unor decizii de oportunitate cu grad de risc sau chiar a se degreva de răspundere, practicianul cere adunării creditorilor să voteze decizii care țin de conducerea procedurii. Spre exemplu, creditorii au dreptul să voteze oportunitatea perfectării unui contract nou, însă nu au dreptul să voteze oportunitatea denunțării unuia vechi.
[5] Art. 45 alin. (2) Legea 85/2014: ”(…) Deciziile manageriale ale administratorului judiciar, lichidatorului judiciar sau debitorului care şi-a păstrat dreptul de administrare pot fi controlate sub aspectul oportunităţii de către creditori, prin organele acestora”.
[6] Care pot fi cenzurate de sindic prin intermediul contestației.


Adrian Ştefan Clopotari, Jurist CITR

Citeşte mai mult despre , , , , , , , , , ! Pentru condiţiile de publicare pe JURIDICE.ro detalii aici.
Urmăriţi JURIDICE.ro şi pe LinkedIn LinkedIn JURIDICE.ro WhatsApp WhatsApp Channel JURIDICE Threads Threads JURIDICE Google News Google News JURIDICE

(P) JURIDICE.ro foloseşte şi recomandă SmartBill.

 
Homepage J JURIDICE   Cariere   Evenimente   Dezbateri   Profesionişti   Lawyers Week   Video
 
Drepturile omului
Energie
Fiscalitate
Fuziuni & Achiziţii
Gambling
Health & Pharma
Infrastructură
Insolvenţă
Malpraxis medical
Media & publicitate
Mediere
Piaţa de capital
Procedură civilă
Procedură penală
Proprietate intelectuală
Protecţia animalelor
Protecţia consumatorilor
Protecţia mediului
Sustenabilitate
Recuperare creanţe
Sustenabilitate
Telecom
Transporturi
Drept maritim
Parteneri ⁞ 
Specialişti
Arii de practică
Business ⁞ 
Litigation ⁞ 
Protective
Achiziţii publice
Afaceri transfrontaliere
Arbitraj
Asigurări
Banking
Concurenţă
Construcţii
Contencios administrativ
Contravenţii
Corporate
Cyberlaw
Cybersecurity
Data protection
Drept civil
Drept comercial
Drept constituţional
Drept penal
Dreptul penal al afacerilor
Dreptul familiei
Dreptul muncii
Dreptul Uniunii Europene
Dreptul sportului
Articole
Essentials
Interviuri
Opinii
Revista de note şi studii juridice ISSN
Note de studiu ⁞ 
Studii
Revista revistelor
Autori ⁞ 
Publicare articole
Jurisprudenţă
Curtea Europeană a Drepturilor Omului
Curtea de Justiţie a Uniunii Europene
Curtea Constituţională a României
Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie
Dezlegarea unor chestiuni de drept
Recurs în interesul legii
Jurisprudenţă curentă ÎCCJ
Curţi de apel
Tribunale
Judecătorii
Legislaţie
Proiecte legislative
Monitorul Oficial al României
Jurnalul Oficial al Uniunii Europene
Flux noutăţi
Selected
Comunicate
Avocaţi
Executori
Notari
Sistemul judiciar
Studenţi
RSS ⁞ 
Publicare comunicate
Proiecte speciale
Cărţi
Condoleanţe
Covid-19 Legal React
Creepy cases
Life
Povestim cărţi
Poveşti juridice
Războiul din Ucraina
Wisdom stories
Women in Law

Servicii J JURIDICE   Membership   Catalog   Recrutare   Talent Search   Comunicare   Documentare   Evenimente   Website   Logo   Foto   Video   Partnership