Secţiuni » Articole
Articole autoriRNSJESSENTIALSStudiiOpiniiInterviuriPovestim cărţi
Opinii
2 comentarii

Termenele prevăzute de lege pentru efectuarea actelor de procedură sub sancţiunea decăderii au fost suspendate pe durata stării de urgenţă sau au fost întrerupte?
15.05.2020 | Gabriel LEFTER

JURIDICE - In Law We Trust
Gabriel Lefter

Gabriel Lefter

I. Prin art. 41 din Decretul nr. 195/2020 privind instituirea stării de urgenţă pe teritoriul României s-a stabilit că:

prescripţiile şi termenele de decădere de orice fel nu încep să curgă, iar, dacă au început să curgă, se suspendă pe toată durata stării de urgenţă instituite potrivit prezentului decret, dispoziţiile art. 2.532 pct. 9 teza a II-a din Legea nr. 287/2009 privind Codul civil sau alte dispoziţii legale contrare nefiind aplicabile.

Apoi, în art. 42 alin. 7 s-a prevăzut că:

termenele de exercitare a căilor de atac în cauzele prevăzute la alin. (6) – cele suspendate de plin drept –, aflate în curs la data instituirii prezentei stări de urgenţă, se întrerup, urmând a curge noi termene, de aceeaşi durată, de la data încetării stării de urgenţă. În cauzele prevăzute la alin. (6) în care au fost declarate căi de atac până la data emiterii prezentului decret, dosarele se înaintează instanţei competente după încetarea stării de urgenţă.

Desigur folosirea sintagmei termenele de decădere de orice fel îndreptățește interpretarea că art. 41 se referă atât la termenele de decădere substanțiale cât și cele procedurale care fie nu au început să curgă până la expirarea stării de urgență instituită prin Decretul nr. 195/2020 fie, dacă au început să curgă, ar fi fost suspendate.

Efectul general al suspendării termenului de ar fi acela conform cu care, de la data când starea de urgență a încetat, termenul de decădere îşi reia cursul, socotindu-se pentru împlinirea termenului şi timpul scurs înainte de suspendare; trebuie remarcat că NCPC nu prevedere reguli cu caracter general de calcul vizând împlinirea termenelor de decădere suspendate, iar potrivit art. 2 NCPC acesta se aplică şi în alte materii, în măsura în care legile care le reglementează nu cuprind dispoziţii contrare (iar nu invers, spre exemplu, NCC devine aplicabil ca drept comun în măsura în care NCPC nu reglementează anumite aspecte)

Atrage atenţia aici diferenţierea nejustificată de regim juridic dintre termenele de decădere procedurale, pe de o parte şi termenele de exercitare a căilor de atac (în sine, simple termenele de decădere) pe de altă parte, contrară regimului general conturat de art. 185 N.C.P.C.

De asemenea, trimiterea la dispoziţiile art. 2.532 N.C.C. (privind cazurile generale de suspendare a prescripţiei) pare a limita ipoteza art. 41 din Decretul nr. 195/2020 la prescripţiile şi termenele de decădere de drept material.

În fine, titlul privind instituţia termenelor procedurale din N.C.P.C. nu cuprinde reglementări referitoare la suspendarea cursului acestora, ci doar legate de întrerupere (art. 183 alin. 3 şi alin. 4, şi efectul intervenirii acesteia „un nou termen începe să curgă”; totuşi, în mod excepţional, există posibilitatea suspendării unui termen procedural (art. 418 N.C.P.C. conform cu care cursul perimării este suspendat cât timp durează suspendarea judecăţii; este stabilită şi o modalitate specială de împlinire a termenului de perimare).

II. Ulterior, prin art. 62 din Decretul nr. 240/2020 privind prelungirea stării de urgenţă pe teritoriul României s-a stabilit că:

prescripţiile, uzucapiunile şi termenele de decădere de orice fel, altele decât cele prevăzute la art. 63 alin. (12), nu încep să curgă, iar, dacă au început să curgă, se suspendă pe toată durata stării de urgenţă, dispoziţiile art. 2.532 pct. 9 teza a II-a din Legea nr. 287/2009 privind Codul civil sau alte dispoziţii legale contrare nefiind aplicabile.

Apoi, în art. 63 alin. 12 s-a prevăzut că:

termenele prevăzute de lege pentru efectuarea actelor de procedură sau pentru exercitarea plângerilor, contestaţiilor şi căilor de atac de orice fel în cauzele prevăzute la alin. (11) – cele suspendate de plin drept –, aflate în curs la data prelungirii stării de urgenţă, se întrerup, urmând a curge noi termene, de aceeaşi durată, de la data încetării stării de urgenţă. În cauzele prevăzute la alin. (11) în care au fost declarate căi de atac până la data emiterii prezentului decret, dosarele se înaintează instanţei competente după încetarea stării de urgenţă.

Din perspectiva soluţiilor adoptate prin art. 63 alin. 12 din Decretul nr. 240/2020, nu reiese din acest act care ar fi necesitatea adaptării măsurilor vizând Domeniul justiţie prevăzute în Decretul nr. 195/2020 în raport cu evoluţia pandemiei în România, astfel că noul text – care stabilește, pentru toate termenele de decădere procedurale, soluţia întreruperii pe durata stării de urgenţă – pare a fi justificat de necesitatea reglementării unei soluţii unitare pentru această categorie de termene şi, eventual, de corectarea unei omisiuni din Decretul nr. 195/2020 care permis interpretarea că şi termenele procedurale de decădere ar fi suspendate.

III. Art. 62 din Decretul nr. 240/2020 are un conţinut cvaziidentic cu cel al art. 41 din Decretul nr. 195/2020, însă art. 63 alin. 12 din Decretul nr. 240/2020 diferă substanţial de art. 41 alin. 7 din decretul de instituire a stării de urgenţă astfel că se naște întrebarea legitimă

termenele prevăzute de lege pentru efectuarea actelor de procedură sub sancţiunea decăderii au fost suspendate pe durata stării de urgenţă sau au fost întrerupte?

Se remarcă aceea că, deşi şi în Decretul nr. 240/2020 termenele de decădere de orice fel se suspendă, pentru termenele procedurale s-a ales instituția întreruperii termenului, ceea ce implică curgerea unui nou termen, de aceeaşi durată, de la data încetării stării de urgenţă, iar nu curgerea restului de termen suspendat la momentul instituirii acestei stări.

Pe motiv că şi temenele suspendate conform art. 41 din Decretul nr. 195/2020 sunt termene „în curs” la data prelungirii stării de urgenţă astfel că intră în câmpul de aplicare al art. 63 alin. 12 din Decretul nr. 240/2020, ca în dreptul material, în cazul concursului dintre o cauză de suspendare şi a uneia de întrerupere are prioritate cauza de întrerupere (spre exemplu, situaţia întreruperii prescripţiei extinctive printr-un act voluntar de executare sau prin recunoaştere care îşi va produce efectul indiferent dacă cel în defavoarea căruia curgea termenul de prescripţie extinctive era lipsit de capacitate de exerciţiu sau cu capacitate de exerciţiu restrânsă şi nu avea reprezentant sau ocrotitor legal) astfel că această soluţie trebui să se aplice, pentru similitudine de ipoteze, şi în dreptul procesual, considerând că art. 41 din şi art. 42 alin. 7 Decretul nr. 195/2020 sunt rezultatul unei omisiuni în reglementare care a permis înglobarea în soluţia legală a suspendării şi a termenelor procedurale, apreciez că termenele prevăzute de lege pentru efectuarea actelor de procedură sub sancţiunea decăderii au fost întrerupte pe durata stării de urgenţă.

Aceasta va însemna că pentru exercitarea oricărui drept procesual pentru care este stabilit un termen a cărui nerespectare atrage decăderea, termen care a început să curgă înaintea instituirii stării de urgenţă, de la 15.05.2020 – data încetării stării de urgenţă – va curge un nou termen, de aceeaşi durată.

Judecător Gabriel Lefter
Curtea de Apel Constanţa



PLATINUM+
PLATINUM Signature       

PLATINUM  ACADEMIC

GOLD                                

VIDEO STANDARD
Aflaţi mai mult despre , , , , ,

Puteţi publica şi dumneavoastră pe JURIDICE.ro. Publicăm chiar şi opinii cu care nu suntem de acord. Vă rugăm să vă familiarizaţi cu obiectivele şi valorile Societătii de Stiinţe Juridice, despre care puteti ciţi aici.
JURIDICE.ro este o platformă de exprimare. Publicarea nu semnifică asumarea de către noi a mesajului.

Pentru a publica vă rugăm să citiţi Condiţiile de publicare, Politica privind protecţia datelor cu caracter personal şi să ne scrieţi la adresa redactie@juridice.ro!












Securitatea electronică este importantă pentru avocaţi
 Mesaj de conştientizare susţinut de FORTINET
JURIDICE utilizează şi recomandă SmartBill

Lex Discipulo Laus

Au fost scrise până acum 2 de comentarii cu privire la articolul “Termenele prevăzute de lege pentru efectuarea actelor de procedură sub sancţiunea decăderii au fost suspendate pe durata stării de urgenţă sau au fost întrerupte?”

  1. Radu RIZOIU spune:

    Fără a intra în fondul analizei, cred că este utilă o precizare. Faptul că în NCPC nu există o reglementare a suspendării termenelor nu înseamnă că suspendarea nu există. Art. 2516 NCC consacră (dacă mai era nevoie, de vreme ce oricum aveam art. 2 alin. (2) NCC) caracterul de drept comun al reglementării prescripției extinctive din dreptul civil. Mai mult, alin. (2) al art. 2516 NCC face trimitere expresă la NCPC (așa cum face, în sens invers, și art. 711 NCPC pentru o materie procedurală specială). Așadar, nu avem nevoie de o reglementare specială în NCPC. (Altfel spus, NCPC nu conține o reglementare exhaustivă a procedurii civile, trebuie citit cel puțin și NCC.)
    În ceea ce privește termenele de decădere, tot NCC (în art. 2547 NCC) ne trimite tot la regulile de la prescripie. Faptul că evenimentele suspensive sunt limitate de art. 2548 NCC nu face decât să spună că, atunci când legea (specială) permite totuși suspendarea, se vor aplica tot dispozițiile comune din art. 2532-2536 NCC.
    Așa că referirea la art. 2532 NCC din textul Decretului 195/2020 nu implică deloc că ar fi vorba numai despre termenele substanțiale…

    • Gabriel LEFTER spune:

      Fără a încerca întregirea modestei mele opinii personale scrise pe genunchi, faptul că pentru constatarea existenţei instituției suspendării termenelor procedurale este nevoie de multiple trimiteri :
      – art. 2.516 NCC alin. (1) : dispoziţiile titlului vizând prescripţia extinctivă constituie dreptul comun în materia prescripţiei extinctive;
      – art. 2.547 NCC: dacă din lege sau din convenţia părţilor nu rezultă în mod neîndoielnic că un anumit termen este de decădere, sunt aplicabile regulile de la prescripţie;

      plus un concurs de părți ale dreptului care au deopotrivă aplicare generală:
      – art. 2 N.C.C. alin. (2): prezentul cod este alcătuit dintr-un ansamblu de reguli care constituie dreptul comun pentru toate domeniile la care se referă litera sau spiritul dispoziţiilor sale;
      – art. 2 N.C.P.C.: dispoziţiile prezentului cod constituie procedura de drept comun în materie civilă şi se aplică şi în alte materii, în măsura în care legile care le reglementează nu cuprind dispoziţii contrare.

      Ce implică (chiar şi pentru consumatorul avizat de drept…„nu cerceta aceste legi că ești prea prost să le-nțelegi”…), largi marje de apreciere ce pot duce uneori la concluzii surprinzătoare (conform art. 2.550 raportat la art. 2.513 N.C.C. decăderea poate fi opusă prin întâmpinare sau, în lipsa invocării, cel mai târziu la primul termen de judecată la care părţile sunt legal citate … aş vrea să aud argumentele proceduristului care ar susține că tardivitatea unui apel nu poate fi invocată de intimat la al doilea termen de judecată în calea de atac), este evident că regimul instituției suspendării termenelor procedurale (instituției care există de lege lata, având in vedere art. 418 N.C.P.C.) are un conţinut nu doar difuz dar, mai ales, greu de clarificat.

      Părerea mea este că Decretul nr. 195/2020 conţine o lacună din perspectiva reglementării sorţii termenelor procedurale de decădere, scăpare ce a fost reparată prin Decretul nr. 240/2020 (în lipsa căruia „termenele de decădere de orice fel” includeau indubitabil şi termenele de decădere procedurale), iar argumentul legat de trimiterea la dispoziţiile art. 2.532 N.C.C. (care se referea la pct. 9 teza a II-a, respectiv la intervenția forţei majore temporare în ultimele 6 luni înainte de expirarea termenului de prescripţie…câte teremene procedurale de decădere ar putea fi vizate de acestă ipozeză ?) trebuie văzut strict în acest context.

      G.L.

Lasă un răspuns

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

Important: Descurajăm publicarea de comentarii defăimatoare. Vor fi validate doar comentariile care respectă Politica JURIDICE.ro şi Condiţiile de publicare.