Secţiuni » Articole
Articole autoriRNSJESSENTIALSStudiiOpiniiInterviuriPovestim cărţi
Opinii

Executarea silită a contractelor de închiriere încheiate cu persoane fizice. Aspecte generale și speciale, incidente în starea de urgență și alertă
15.05.2020 | Cătălina ȘUHAN

JURIDICE - In Law We Trust
Cătălina Șuhan

Cătălina Șuhan

1. Mențiuni prealabile

Prezentul material vizează executarea silită a contractului de locațiune încheiat cu persoane fizice, atât din perspectiva reglementărilor adoptate pe durata stării de urgență, a celor ce urmează a fi adoptate pe durata stării de alertă, cât și prin raportare la regimul general al acestei proceduri. Vom observa, de asemenea, contradicțiile dispozițiilor legale și necesitatea acordării unui sprijin legislativ sporit persoanelor aflate în poziție de inferioritate față de locator.

În ce privește contextul social actual, în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 212 din 16 martie 2020, a fost publicat Decretul Președintelui României privind instituirea stării de urgență pe teritoriul României. Adoptarea deciziei de instituire a stării de urgență la nivel național, pe o durată de 30 de zile, a fost determinată de evoluția situației epidemiologice internaționale cauzate de răspândirea virusului Covid-19 la nivelul a peste 150 de țări, precum și declararea de către Organizația Mondială a Sănătății, la data de 11 martie 2020, a pandemiei.

Ulterior, la data de 14 aprilie 2020 a fost publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 311, Decretul nr. 240/2020 privind prelungirea stării de urgență pe teritoriul României cu alte 30 zile, respectiv până la data de 14 mai 2020.

Prin cele două decrete, dar și prin ordonanțele militare emise în baza decretelor, au fost instituite o serie de restricții/măsuri de primă urgență cu aplicabilitate directă și imediată sau cu aplicabilitate graduală, necesare în vederea diminuării răspândirii virusului Covid-19.

Odată finalizată starea de urgență, România va intra în stare de alertă, ce se va caracteriza prin menținerea anumitor măsuri legislative restrictive și relaxarea altora. Dintre acestea, relevante pentru prezentul material sunt restricțiile din domeniul justiției, aplicabile până la finalul perioadei de urgență, pe care urmează să le analizăm prin raportare la posibilitatea de a pune în executare silită un contract de închiriere, respectiv obligațiile ce reies din acesta.

***

2. Despre caracterul executoriu al contractelor

2.1. Aspecte generale

Contractul, astfel cum este definit de art. 1166 Cod civil, reprezintă acordul de voință a două sau mai multe părți cu intenția de a constitui, modifica sau stinge un raport juridic. În alte cuvinte, vorbim despre un raport juridic ce naște drepturi și obligații în sarcina părților contractante.

Art. 1164 Cod civil ne arată că obligația este o legătură de drept în virtutea căreia debitorul este ținut să procure o prestație creditorului, iar acesta are dreptul să obțină prestația datorată. Altfel spus, prin obligație civilă înțelegem îndatorirea subiectului pasiv al raportului juridic civil de a avea o anumită conduită, corespunzătoare dreptului subiectiv corelativ, care poate consta în a da, a face sau a nu face ceva și care, în caz de nevoie, poate fi impusă prin forța coercitivă a statului.

Cum acționează, însă, în concret, forța coercitivă a statului? Statul constrânge debitorul în a-și îndeplini obligațiile contractuale prin organele sale abilitate, care demarează, la solicitarea creditorului, procedura de executare silită, în acord cu dispozițiile Codului de procedură civilă.

Pornind de la aceste aspecte, art. 632 alin. (2) C.proc.civ. stabilește că executarea silită poate fi demarată în baza titlurilor executorii reprezentate de hotărârile executorii prevăzute la art. 633, hotărârile cu executare provizorie, hotărârile definitive, precum și orice alte hotărâri sau înscrisuri care, potrivit legii, pot fi puse în executare.

Dacă în ceea ce privește hotărârile judecătorești nu există aspecte ce ridică interpretări problematice, acestea fiind reglementate expres de art. 633 și urm. C.proc.civ., forța executorie a înscrisurilor este un subiect ce necesită o atenție suplimentară și care, de altfel, formează parte a prezentei analize.

Art. 638 alin. (1) C.proc.civ., prevede, suplimentar hotărârilor judecătorești, faptul că sunt, de asemenea, titluri executorii și pot fi puse în executare silită: 1. încheierile și procesele-verbale întocmite de executorii judecătorești care, potrivit legii, constituie titluri executorii; 2. înscrisurile autentice, în cazurile prevăzute de lege; 3. titlurile executorii notariale emise în condițiile prevăzute de lege; 4. titlurile de credit sau alte înscrisuri cărora legea le recunoaște putere executorie.

2.2. Înscrisurile autentice notariale

Art. 639 alin. (1) C.proc.civ. reglementează înscrisurile autentice notariale ca fiind titluri executorii, atunci când acestea constată o creanță certă, lichidă și exigibilă. Atenție, însă, a nu acorda caracter executoriu tuturor înscrisurilor notariale, ci doar acelora pentru care legea prevede în mod expres această calitate. Spre exemplu, doctrina[1] ne indică faptul că art. 2157 alin. (1) C.civ. reglementează caracterul executoriu al contractului de comodat, în ceea ce privește obligația de restituire a bunului, în anumite cazuri, pe când contractul de vânzare-cumpărare nu are caracter executoriu în ceea ce privește predarea bunului vândut. În același sens, actele notariale prin care se nasc, se modifică, se transmit sau se sting drepturi reale, enumerate de art. 551 C.civ., nu au caracter executoriu.

Un alt aspect important de menționat cu privire la înscrisurile notariale, ce rezultă din coroborarea art. 638 și 639 C.proc.civ., este faptul că părțile nu pot conferi caracter executoriu unui contract doar prin simpla autentificare a acestuia în măsura în care legea nu acordă respectivului contract forță executorie.

2.3. Înscrisurile sub semnătură privată

Mergând mai departe, art. 641 C.proc.civ. reglementează situația înscrisurilor sub semnătură privată, indicând faptul că acestea vor fi titluri executorii doar dacă sunt înregistrate în registrele publice, în cazurile și condițiile anume prevăzute de lege. O importantă precizare se impune a fi făcută și în această situație, respectiv faptul că urmează a se aplica regula specialia generalibus derogant și generalia specialibus non derogant. Acolo unde legea specială nu prevede o dispoziție contrară normei generale, reprezentate în acest caz de art. 641 C.proc.civ., norma generală vine în completarea celei speciale. Pe de altă parte, dacă legea specială prevede o dispoziție contrară, aceasta va deroga de la norma generală.

2.4. Contracte – titluri executorii prevăzute de Codul civil și alte legi speciale

Codul civil reglementează următoarele contracte ce reprezintă titluri executorii:
– Contractul de locațiune, în temeiul art. 1798 și 1809 Cod civil;
– Contractul de arendare, în temeiul art. 1845 Cod civil;
– Contractul de comodat, în temeiul art. 2157 Cod civil;
– Împrumutul de consumație, în temeiul art. 2165 C.civ., coroborat cu art. 2157 C.civ.;
– Contractul de ipotecă, în temeiul art. 2431 C.civ. În ceea ce privește interpretarea dispozițiilor art. 2431 C.civ. prin raportare la art. 632 C.proc.civ., prin Decizia nr. 60/2017, ÎCCJ, Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, a admis sesizarea Tribunalului privind pronunțarea unei hotărâri prealabile și a decis că este posibilă executarea silită a unei creanțe garantate printr-un contract de ipotecă valabil încheiat, ce constituie titlu executoriu, chiar dacă dreptul de creanță însuși nu este constatat printr-un înscris care să constituie, potrivit dispozițiilor legale, titlu executoriu.

Prin legi speciale, forță executorie a fost atribuită:
– Contractului de leasing, în temeiul art. 8 din OG nr. 51/1997;
– Contractului de asistență juridică legal încheiat, în temeiul art. 30 alin. (5) din Legea nr. 51/1995;
– Contractului de mediere, în temeiul art. 48 din Legea nr. 192/2006;
– Contractului de credit, conform art. 120 din OUG nr. 99/2006 sau conform art. 52 din Legea nr. 93/2009, în funcție de instituția bancară sau nebancară cu care se încheie contractul;

Un aspect important pe care îl semnalăm este faptul că aceste contracte dobândesc caracter de titlu executoriu doar în condițiile și limitele prevăzute de lege, și nu cu privire la totalitatea obligațiilor prevăzute.

3. Caracterul executoriu al contractului de închiriere

După o prezentare generică a contractelor și a forței executorii de care se bucură acestea, vom analiza în continuare caracterul executoriu al contractului de închiriere, acesta reprezentând, în fapt, obiectul analizei noastre.

În ceea ce privește obligația de plată a chiriei, art. 1798 Cod civil prevede: contractele de locațiune încheiate prin înscris sub semnătură privată care au fost înregistrate la organele fiscale, precum și cele încheiate în formă autentică constituie titluri executorii pentru plata chiriei la termenele și în modalitățile stabilite în contract sau, în lipsa acestora, prin lege.

În ceea ce privește obligația de restituire a bunului dat în locațiune, contractul încheiat pe durată determinată și constatat prin înscris autentic sau prin înscris sub semnătură privată și înregistrat la organul fiscal competent constituie, în condițiile legii, titlu executoriu la expirarea termenului, conform art. 1809 alin. (2) și (3) Cod civil.

În alte cuvinte, contractul de locațiune încheiat în formă autentică sau sub semnătură privată și înregistrat la organul fiscal constituie, întotdeauna, titlu executoriu în ceea ce privește plata chiriei. Pe de altă parte, contractul încheiat în aceste forme, pentru o perioadă determinată, va constitui titlu executoriu și pentru restituirea bunului dat în locațiune doar dacă contractul încetează prin expirarea termenului.

Important de precizat este faptul că deținerea unui titlu executoriu nu înlătură controlul judiciar al contractului, ce se realizează prin soluționarea cererii de încuviințare a executării silite.

***

4. Executarea silită a obligației de restituire a bunului

În continuarea punctului anterior, arătăm că, pentru a pune în executare silită obligația de restituire a bunului sau de evacuare, este necesar un titlu executoriu. Cu toate acestea, titlul executoriu diferă, fiind reprezentat de contractul de locațiune sau de o hotărâre judecătorească prin care s-a dispus evacuarea/predarea bunului.

Pentru mai multă claritate, indicăm, în primul rând, faptul că un contract de locațiune încheiat în altă formă decât prin înscris autentic sau încheiat sub semnătură privată, fără a fi înregistrat la organele fiscale, nu constituie titlu executoriu nici pentru plata prețului, nici pentru restituirea bunului, fiind necesară obținerea unei hotărâri judecătorești, după cum vom arăta în cele ce urmează.

4.1. Titlul executoriu este reprezentat de contractul de locațiune

Continuând analiza, în ipoteza în care avem un contract de locațiune încheiat în formă autentică sau prin înscris sub semnătură privată și înregistrat la organul fiscal, pe o perioadă determinată, iar acesta încetează prin expirarea termenului, atunci contractul reprezintă titlu executoriu pentru obligația de restituire a bunului și ne putem adresa direct executorului judecătoresc, astfel cum am antamat și la punctul anterior. Cu toate acestea, chiar dacă locatorul deține un titlu executoriu, evacuarea chiriașului se va dispune pe cale judiciară, prin procedura obișnuită, și nu prin încuviințarea executării silite a contractului de închiriere[2].

4.2. Titlul executoriu este reprezentat de o hotărâre judecătorească

Dacă, însă, avem un contract încheiat într-una din cele două forme pe o perioadă nedeterminată sau, deși încheiat pe o perioadă determinată, contractul încetează din alte cauze și nu prin ajungere la termen, atunci locatorul/proprietarul nu mai deține un titlu executoriu pentru restituirea bunului și va fi nevoit să obțină evacuarea/restituirea printr-o hotărâre judecătorească. Soluția este incidentă, spre exemplu, atunci când contractul de locațiune încetează, înainte de termen, prin reziliere cauzată de neachitarea chiriei, denunțare unilaterală etc. În această ipoteză, devin incidente dispozițiile art. 1831 alin. (1) Cod civil, ce prevăd că dacă prin lege nu se prevede altfel, evacuarea chiriașului se face în baza unei hotărâri judecătorești.

! Un aspect sensibil intervine în ceea ce privește obținerea hotărârii judecătorești, având în vedere că acțiunile având ca obiect evacuarea/restituirea bunurilor/constatarea neexecutării obligațiilor sunt, la acest moment, suspendate de drept în temeiul art. 42 alin. (1) și (6) din Decretul nr. 195/2020, respectiv în temeiul art. 63 alin. (1) și (11) din Decretul nr. 240/2020. Prin raportare la măsurile restrictive prin care se urmărește prevenirea răspândirii virusului COVID-19, situația locatorului este îngreunată suplimentar, acesta fiind împiedicat, pe durata stării de urgență, de a obține un titlu executoriu reprezentat de o hotărâre judecătorească.

4.3. Soarta executării silite în perioada stării de urgență

Măsurile de prevenție în domeniul justiției nu se opresc, însă, la suspendarea cauzelor ce nu prezintă urgență deosebită, ci continuă și în ceea ce privește executarea silită. Astfel, indiferent dacă locatorul/proprietarul deține un titlu executoriu sub forma contractului de locațiune pentru restituirea bunului sau urmărește să îl obțină printr-o hotărâre judecătorească, procedura de executare silită prin evacuare este suspendată pe durata stării de urgență, la fel cum este și procedura de executare silită directă.

În acest sens, prin Decizia Biroului Executiv al Consiliului Uniunii nr. 4/23.03.2020 s-a decis suspendarea evacuărilor silite pe durata instituirii stării de urgență în România. Pe lângă suspendarea evacuărilor, conducerea Uniunii Naționale a Executorilor Judecătorești a decis ca executorii judecătorești să suspende toate procedurile de executare silită directă, precum și luarea altor măsuri cu privire la prevenirea răspândirii cu noul coronavirus, atât în rândul cetățenilor, cât și al executorilor și al angajaților birourilor acestora.

Conform art. 888 alin. (1) C.proc.civ., executarea silită directă constă în lăsarea posesiei unui bun, predarea unui bun mobil/imobil sau a folosinței acestuia, desființarea unei construcții, plantații sau a altei lucrări, obligații de a face și de a nu face.

De asemenea, art. 42 alin. (5) din Decretul nr. 195/2020 privind instituirea stării de urgență, respectiv art. 63 alin. (1) din Anexa nr. 1 la Decretul nr. 240/2020 privind prelungirea stării de urgență, reglementează faptul că activitatea de executare silită continuă numai în cazurile în care este posibilă respectarea regulilor de disciplină sanitară stabilite de autoritățile cu atribuții în domeniu, inclusiv prin hotărârile Comitetului Național privind Situațiile Speciale de Urgență, în scopul ocrotirii drepturilor la viață și la integritate fizică ale participanților la executarea silită. Per a contrario, modalitățile de executare ce nu au fost în mod expres suspendate, vor putea fi desfășurate doar dacă pot fi respectate regulile de disciplină sanitară.

În alte cuvinte, dacă nu deținem un titlu executoriu pentru restituirea bunului ce a format locațiunea, suntem nevoiți a ne adresa instanței judecătorești. Pe durata stării de urgență, instanța judecătorească nu soluționează cauze de această natură având în vedere lipsa caracterului deosebit de urgent, acestea fiind suspendate de drept în temeiul celor două Decrete emise.

Dacă deținem un titlu executoriu, indiferent că este vorba despre contractul de locațiune sau o hotărâre judecătorească obținută în prealabil, acesta nu va putea fi pus în executare având în vedere suspendarea expresă a procedurilor de executare silită directă și a procedurilor de evacuare pe durata stării de urgență.

***

5. Executarea silită a obligația de plată a chiriei

În ceea ce privește obligația de plată a chiriei pe durata stării de urgență, apreciem că aceasta subzistă, urmând ca, în măsura în care este posibil, părțile să continue să își îndeplinească obligațiile sau să ajungă la un acord referitor la modalitatea de îndeplinire a obligațiilor contractuale. Cu toate acestea, atunci când executarea obligațiilor devine imposibilă sau este refuzată, se ridică problema executării silite a obligațiilor de plată ce se află în sarcina unei persoane fizice aflate în șomajul reglementat de Legea nr. 76/2002 privind sistemul asigurărilor pentru șomaj și stimularea ocupării forței de muncă sau aflate în șomajul tehnic reglementat de Codul muncii la art. 52 alin. (1) lit. c).

În ceea ce privește șomajul propriu-zis, Codul de procedură civilă reglementează la art. 729 alin. (4) veniturile ce nu pot fi supuse urmăririi, cu excepția cazului în care vorbim despre obligații de întreținere ori despăgubiri pentru daune cauzate prin moarte sau vătămare corporală, respectiv:
– Ajutoarele pentru incapacitate temporară de muncă;
– Compensațiile acordate salariaților în cazul desfacerii contractelor individuale de muncă;
– Sumele cuvenite șomerilor.

În această situație nu există vreun dubiu că, indiferent de perioada în care ne regăsim, respectiv stare de urgență sau alte situații excepționale, sumele cuvenite șomerilor nu pot fi supuse executării silite.

Pe de altă parte, în ceea ce privește șomajul tehnic, doctrina a oferit interpretări distincte referitoare la natura juridică a acestei indemnizații prin raportare la bugetul din care urma a fi suportată. În vederea tranșării opiniilor contradictorii a fost adoptată OUG nr. 53/2020 pentru modificarea și completarea unor acte normative privind măsuri de protecție socială determinate de răspândirea coronavirusului SARS-CoV-2. Ordonanța reglementează la art. IV faptul că indemnizațiile acordate prin OUG nr. 30/2020 – și, în analiza noastră ne referim, cu precădere, la șomajul tehnic – nu sunt supuse executării silite prin poprire pe durata acordării lor, indiferent de bugetul din care se suportă. În acest sens, măsurile de suspendare încetează la 60 de zile de la data încetării stării de urgență.

Așadar, ordonanța a clarificat regimul juridic al indemnizațiilor acordate pe perioada stării de urgență, fiind prevăzut în mod clar faptul că acestea nu pot fi supuse executării silite, măsura suspendării încetând în 60 de zile de la încetarea stării de urgență.

***

5. Executarea silită a contractului de închiriere în perioada stării de alertă

Odată finalizată starea de urgență, din data de 15 mai 2020, România ar trebui să intre în starea de alertă, ce va fi caracterizată prin menținerea anumitor măsuri restrictive și relaxarea altora, având în vedere același scop precum cel avut în cazul stării de urgență, respectiv prevenirea răspândirii virusului Covid-19.

Deși nu există, la acest moment, o certitudine cu privire la aceste măsuri, în ceea ce privește executarea silită, apreciem că vor fi ridicate restricțiile privind executarea silită prin evacuare și executarea silită directă, urmând ca instanțele de judecată să soluționeze cauzele ce au ca obiect contestații la executare, precum și cauzele ce decurg din executarea contractului de închiriere.

Cu toate acestea, apreciem că activitatea de executare silită va putea (sau ar trebui) continua doar în ipoteza în care vor putea fi respectate regulile de disciplină sanitară stabilite de autoritățile cu atribuții în domeniu, în scopul ocrotirii drepturilor la viață și la integritate fizică ale participanților la executarea silită.

În ceea ce privește măsura interdicției executării silite prin poprire a indemnizațiilor de șomaj tehnic, aceasta va produce în continuare efecte, pe o perioadă de 60 zile de la încetarea stării de urgență, conform OUG nr. 53/2020, art. IV. Dacă vorbim despre indemnizația de șomaj propriu-zisă, aceasta nu poate fi supusă executării silite indiferent de perioada în care ne regăsim, astfel cum reiese din art. 729 alin. (4) C.proc.civ.

***

6. Particularități ale contractului de închiriere de locuințe – dispoziții legale aplicabile locuinței familiale și consumatorilor[3]

Deși art. 1777 – 1835 din Codul civil reprezintă dreptul comun în cazul locațiunii, analiza realizată în cadrul acestei secțiuni relevă particularitățile situației în care obiectul contractului de închiriere este reprezentat de locuința familială sau atunci când chiriașul are calitatea de consumator, urmând a fi aplicabile dispoziții legale speciale.

6.1. Bunul închiriat – locuință familială

În ipoteza în care chiriașul locuiește cu alte persoane în imobilul închiriat, art. 1832 C.civ. arată că acestea vor răspunde solidar cu chiriașul pe durata folosinței imobilului, pentru toate obligațiile prevăzute în contract. În același sens, încetarea contractului de locațiune sau evacuarea chiriașului sunt de drept opozabile tuturor persoanelor care locuiesc împreună cu chiriașul.

Cu toate acestea, nu putem ignora faptul că dispozițiile legale citate vin în contradicție directă cu regimul juridic al protecției locuinței familiale, oferind suport legislativ strict locatorului. În partea opusă, regăsim dispozițiile art. 323 alin. (1) C.civ., ce reglementează faptul că în cazul în care locuința este deținută în temeiul unui contract de închiriere, fiecare soț are un drept locativ propriu, chiar dacă numai unul dintre ei este titularul contractului ori contractul este încheiat înainte de căsătorie. De asemenea, facem trimitere și la art. 258 alin. (2) C.civ., potrivit căruia statul și societatea ocrotesc familia.

Desigur că prin prezentarea acestor contradicții nu susținem abuzurile realizate, în anumite cazuri, de către chiriași de rea-credință și recalcitranți, ci dorim să subliniem că dispozițiile legale ce reglementează contractul de locațiune se impun a fi revizuite din perspectiva dreptului familiei, urmând ca protecția să fie, conferită, în mod echilibrat și echitabil, atât locatorului, cât și chiriașului (și persoanelor ce locuiesc cu acesta) de bună-credință.

6.2. Calitatea de consumator a chiriașului

Un alt aspect important de subliniat în ceea ce privește contractul de închiriere, are legătură cu situația în care închirierea de imobile reprezintă o activitate economică a locatorului, iar imobilul cu destinația de locuință este utilizat de chiriaș în scopuri personale, locative. În această ipoteză, chiriașul va avea calitatea de consumatorși va beneficia de legislația specifică protecției consumatorilor în ceea ce privește dreptul la informare, interdicția clauzelor abuzive și a practicilor înșelătoare, răspunderea pentru produsele sau serviciile cu defecte etc.

Din această perspectivă, rezultă că dispozițiile art. 1798 C.civ., ce conferă titlu executoriu contractului de închiriere, vin în contradicție cu jurisprudența CJUE referitoare la clauzele abuzive sau la protecția locuinței familiale. În acest sens, în cauza C-415/11, Mohamed Aziz c. Caixa d`Estalvis de Catalunya, Tarragona i Manresa, s-a decis că legislația națională nu ar trebui să împiedice judecătorul intern să analizeze clauzele abuzive dintr-un contract, pe motiv că acesta are caracter de titlu executoriu prin el însuși. Totodată, referitor la protecția locuinței familiale, în cauza C-34/14, Monika Kusionova c. SMART Capital a.s., s-a decis că dreptul consumatorului la protecția locuinței familiale este prioritar față de dreptul de proprietate asupra creanței, garantat creditorului.

Astfel, atunci când vorbim despre un raport consumator-profesionist în cazul contractului de locațiune, textul din legislația română, ce atribuie caracter executoriu contractului de locațiune, contravine dispozițiilor UE și se impune înlăturarea acestuia de la aplicare în conformitate cu art. 48 alin. (2) din Constituție.

Totodată, asigurarea protecției corespunzătoare chiriașului consumator ar putea consta în înlocuirea dispozițiilor legale ce atribuie caracter executoriu contractului de locațiune cu dispoziții care să îndrume locatorul la procedura ordonanței de plată, prin care să obțină în mod rapid și fără probatoriu complex, un titlu executoriu împotriva chiriașului, pentru neplata chiriei.

Important de reținut este faptul că analiza realizată în această secțiune nu va fi aplicabilă în ipoteza în care nu se poate stabili, în mod concret, calitatea de consumator a chiriașului. În situația în care contractul de locațiune se încheie între două persoane fizice, sunt incidente strict dispozițiile Codului civil.

***

7. Concluzii

Din analiza dispozițiilor legale indicate, reiese concluzia că, în condițiile și limitele prevăzute de lege, contractul de închiriere reprezintă titlu executoriu. În baza acestuia sau în baza unei hotărâri judecătorești obținute, locatarii nu pot fi evacuați silit pe durata stării de urgență. În ceea ce privește locatarii aflați în șomaj propriu-zis, nu sunt supuse executării silite sumele ce le revin acestora cu titlu de șomaj, indiferent de perioada în care se regăsesc. Pe de altă parte, în ceea ce privește locatarii ce beneficiază de șomaj tehnic în accepțiunea OUG nr. 30/2020 și nr. 53/2020, indemnizația acestora nu poate fi executată silit pe durata stării de urgență și 60 de zile după încetarea acesteia, deci inclusiv pe durata stării de alertă, dacă aceasta va fi dispusă.

Pentru o expunere mai clară, precizăm faptul că durata suspendării procedurii de executare silită este distinctă. Dacă vorbim despre evacuare și modalități directe de executare, suspendarea durează până la încetarea stării de urgență. Dacă vorbim despre executarea silită a indemnizațiilor obținute în această perioadă, suspendarea durează până la trecerea unui termen de 60 de zile de la momentul încetării stării de urgență.

Desigur, având în vedere că scopul este acela de a preveni răspândirea virusului Covid-19, apreciem că activitatea de executare silită va putea continua sau va putea fi reluată ulterior încetării stării de urgență doar dacă pot fi respectate normele sanitare incidente.

Totodată, în executarea contractului de locațiune și în ceea ce privește efectele pe care le produce, atunci când imobilul închiriat este locuință familială ori atunci când chiriașul are calitatea de consumator, dispozițiile legale aplicabile urmează a fi completate sau înlocuite cu cele incidente în materia protecției consumatorilor și protecției locuinței familiale.


[1] A. Dimitriu, R. Andrițoiu în Codul de procedură civilă. Comentarii și explicații, Ed. C.H. Beck, București, 2019, p. 1257.
[2] Gheorghe Piperea, Contracte și obligații comerciale, Ed. C.H. Beck, București, 2019, p. 552-553.
[3] Aspectele expuse în cadrul acestui punct sunt dezvoltate de Gheorghe Piperea, în lucrarea Contracte și obligații comerciale, Ed. C.H. Beck, București, 2019, p. 558-560.


Av. Cătălina Șuhan
PIPEREA ȘI ASOCIAȚII

PLATINUM+
PLATINUM Signature       

PLATINUM  ACADEMIC

GOLD                                

VIDEO STANDARD
Aflaţi mai mult despre , , , , , , , , ,

Puteţi publica şi dumneavoastră pe JURIDICE.ro. Publicăm chiar şi opinii cu care nu suntem de acord. Vă rugăm să vă familiarizaţi cu obiectivele şi valorile Societătii de Stiinţe Juridice, despre care puteti ciţi aici.
JURIDICE.ro este o platformă de exprimare. Publicarea nu semnifică asumarea de către noi a mesajului.

Pentru a publica vă rugăm să citiţi Condiţiile de publicare, Politica privind protecţia datelor cu caracter personal şi să ne scrieţi la adresa redactie@juridice.ro!












Securitatea electronică este importantă pentru avocaţi
 Mesaj de conştientizare susţinut de FORTINET
JURIDICE utilizează şi recomandă SmartBill

Lex Discipulo Laus

Lasă un răspuns

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

Important: Descurajăm publicarea de comentarii defăimatoare. Vor fi validate doar comentariile care respectă Politica JURIDICE.ro şi Condiţiile de publicare.