Curtea Constituțională admite obiecția de neconstituționalitate privind procedura specială de contestare a proceselor-verbale prin care a fost aplicat avertisment sau amendă sub 3.000 lei
17 noiembrie 2022 | Ileana NICOLESCU, Iunia RADU
Ileana Nicolescu
Iunia Radu
Frecvența ridicată a disputelor din sfera contravențională poate justifica reglementarea unei proceduri judiciare speciale care să fie simplificată și energică. În anumite cazuri, această procedură se poate dovedi utilă atât pentru contestatori, cât și pentru instanțele de judecată care gestionează astfel de litigii.
Cu obiectivul de a crea o astfel de procedură, Plenul Camerei Deputaților a adoptat în data de 23 martie 2022 Legea pentru modificarea și completarea Ordonanţei Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor (propunerea legislativă Pl-x nr. 589/2021). Mai exact, în vederea eficientizării procedurii de soluționare a plângerilor contravenționale și, implicit, a actului de justiție, Legea de modificare și completare a OG nr. 2/2001 ar fi instituit o procedură specială de judecare a căilor de atac împotriva sancțiunilor avertismentului sau amenzii cu valoare redusă, de până la 3.000 lei.
În privința acestei legi, Avocatul Poporului a formulat în data de 05 aprilie 2022 obiecție de neconstituționalitate, fiind astfel constituit pe rolul Curții Constituționale dosarul nr. 913A/2022.
În opinia autorului obiecției de neconstituționalitate, prevederile legale criticate contravin dispozițiilor art. 1 alin. (5) privind principiile legalităţii şi securităţii juridice, ale art. 21 privind accesul liber la justiție și dreptul la un proces echitabil și ale art. 24 privind dreptul la apărare din Constituția României.
Curtea Constituțională a validat parțial aceste critici. Astfel, în Monitorul Oficial, Partea I nr. 1092 din 14 noiembrie 2022 a fost publicată Decizia nr. 404/2022 asupra obiecţiei de neconstituţionalitate a Legii pentru modificarea și completarea Ordonanţei Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravenţiilor.
Procedând la examinarea obiecției de neconstituționalitate, Curtea a reținut că se impune a fi analizat raportul dintre dispozițiile OG nr. 2/2001 care prevăd procedura clasică de contestare a proceselor-verbale contravenționale și dispozițiile criticate care prevăd procedura specială. Din considerentele Curții Constituționale rezultă că raportul dintre cele două proceduri este de lege generală (dispozițiile OG nr. 2/2001 privind procedura clasică) – lege specială (dispozițiile criticate), astfel încât devine incident principiul general de drept specialia generalibus derogant.
Așadar, Curtea statuează că efectul acestei legi este ca în ipoteza în care procesul-verbal ce se urmărește a fi invalidat stabilește sancțiunea avertismentului sau a amenzii sub 3.000 lei, petentul are la îndemână exclusiv procedura specială, simplificată, scrisă.
În considerentele sale, Curtea realizează și o comparație a acestei noi proceduri cu procedura privind cererile de valoare redusă instituită de Codul de procedură civilă. Astfel, pe lângă evidentele similitudini între cele două, există și o diferențiere semnificativă – dacă procedura privind cererile de valoare redusă are un caracter alternativ, reclamantul având posibilitatea de a alege între această procedură și procedura de drept comun, în cazul procedurii simplificate din sfera contravențională acest caracter alternativ lipsește, reclamantul neavând dreptul de a apela la procedura obișnuită prevăzută de OG nr. 2/2001.
De asemenea, Curtea aduce clarificări cu privire la sintagma „petentul este obligat să completeze formularul de plângere contravențională” din cuprinsul dispozițiilor criticate și stabilește că aceasta trebuie interpretată în sensul instituirii posibilității formulării căii de atac în situația în care se dorește contestarea sancțiunilor aplicate, și nu a unei obligații.
Referitor la critica potrivit căreia prevederile legale nu sunt clare și previzibile, Curtea reține că acestea nu au fost redactate cu respectarea cerințelor de claritate.
Dacă în ceea ce privește dispozițiile articolului 361 alin. (1) Curtea a validat îndeplinirea cerinței de claritate, în ceea ce privește alin. (2), (3) și (9) ale aceluiași articol și dispozițiile articolului 362, instanța de control constituțional a identificat următoarele aspecte neclare ori inadvertențe: (i) folosirea alternativă și inconsecventă a unor termeni („petent”/ „contravenient”/„persoana care a făcut plângere”, „plângere contravențională”/ „plângere împotrva procesului-verbal”), (ii) neprevederea clară a probelor care pot fi depuse/propuse și administrate în cadrul acestei proceduri – fiind menționat că petentul/contravenientul va depune „înscrisurile”, respectiv „dovezile” de care înțelege să se folosească ori (iii) dacă judecata plângerii se realizează în continuare în cameră de consiliu și în ipoteza citării părților.
În opinia noastră, cele mai importante chestiuni considerate de Curtea Constituțională neclare sunt:
• termenul în care poate fi completat și trimis formularul de plângere contravențională,
• chestiunea pronunțării și redactării hotărârii – i.e. dacă pronunțarea hotărârii se va realiza concomitent cu momentul redactării acesteia sau ulterior (ca o derogare de la dispozițiile procedurale actuale),
• modalitatea de determinare a momentului de la care curge termenul de 30 de zile în care trebuie redactată și pronunțată hotărârea.
Prin urmare, Curtea a reținut că, în forma de redactare a legii criticate, procedura de judecată a plângerii contravenționale împotriva sancțiunii avertismentului sau a amenzii de până la 3.000 lei este imposibil de aplicat, astfel că legea contravine prevederilor art. 1 alin. (5) din Constituție, în componentele referitoare la claritatea și previzibilitatea legii.
În continuare, Curtea a analizat critica autorului privind încălcarea dispozițiilor art. 21 alin. (3) din Constituție referitoare la dreptul la un proces echitabil și a statuat că lipsa căii de atac a apelului împotriva hotărârii judecătorești prin care s-a soluționat plângerea contravențională în procedura simplificată contravine acestor dispoziții ale Constituției. În acest sens, Curtea a reținut că pragul valoric al sancțiunii dispuse prin procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției nu poate reprezenta o justificare obiectivă și rezonabilă pentru interzicerea accesului la calea de atac a apelului reglementată deja de art. 34 alin. (2) din OG nr. 2/2001.
În opinia noastră, motivul de neconstituționalitate vizând lipsa precizării exprese a căii de atac putea fi depășit prin raportare la raționamentul anterior al Curții privind raportul de lege generală – lege specială între dispozițiile care reglementează procedura clasică și cele privind procedura simplificată, caz în care, chiar dacă noile reglementări nu prevăd expres posibilitatea exercitării căii de atac a apelului, aceasta ar putea fi exercitată conform legii generale, respectiv art. 34 din OG nr. 2/2001.
În final, depășind elementele de neconstituționalitate pentru care PL-589/2021 a eșuat anterior, considerăm că instituirea unei proceduri speciale alternative s-ar putea dovedi utilă pentru îndeplinirea dezideratului privind termenul optim de soluționare, totodată, conservând dreptul părților de a se apăra în mod eficient împotriva sancțiunilor contravenționale de o gravitate redusă.
În prezent, potrivit informațiilor disponibile pe site-ul Camerei Deputaților, începând cu 15 noiembrie 2022, propunerea legislativă a fost transmisă spre reexaminare la Senat ca urmare a Deciziei Curții Constituționale.
Avocat Ileana Nicolescu, Asociat SIMION & BACIU
Avocat Iunia Radu, Asociat SIMION & BACIU
