Vine apocalipsa avocaturii din România? Ce legătură are securizarea platformei E-UNBR de către serviciile secrete cu independența, secretul și confidențialitatea specifice profesiei de avocat?
15 februarie 2023 | Dan Mihai ȘUTA
Dan Mihai Șuta
Deși titlul pare pompos, pentru un practicant loial, corect și cinstit al avocaturii, năstrușnica legătură, propusă printr-un proiect de lege de către un grup de confrați parlamentari PNL și PSD, este de… uitat. Mă refer la acea parte a proiectului de lege care stabilește asigurarea „securității cibernetice” a platformei de către SRI și STS, prevăzută de art. 6 alin. (8) și (9) din proiectul de lege, având ca obiect „serviciile profesionale efectuate de avocat în format electronic” care, în esență, propune reglementarea actelor și a activităților pe care avocatul le poate face și desfășura în format electronic, înființarea platformei digitale E-UNBR care este gândită să găzduiască o sumedenie de acte ale avocaților abilitați a lucra „electronic” și asigurarea Securității platformei de către Serviciul Român de Informații și Serviciul de Telecomunicații Speciale.
Nedumerirea mi-a fost stârnită de acest din urmă aspect, ridicându-mi mai multe semne de întrebare și chiar întrebări, gândesc eu, legitime. Probabil că nu sunt singurul.
Pentru informare, iată textul în discuție:
„(8) Securitatea cibernetică a portalului E-UNBR poate fi asigurată gratuit, la cererea UNBR, de către Serviciul Român de Informații (denumit în continuare SRI). Condițiile de asigurare a securității cibernetice se stabilesc prin convenție încheiată între UNBR și SRI.
(9) Sistemul de comunicații al portalului E-UNBR cu autoritățile și instituțiile publice, precum și cu instanțele și parchetele poate fi asigurat gratuit, la cererea UNBR, de către Serviciul de Telecomunicații Speciale (denumit în continuare STS). Condițiile de asigurare a sistemului de comunicații se stabilesc prin convenție încheiată între UNBR si STS”.
Așadar, este clar, Serviciul Român de Informații, alături de Serviciul de Telecomunicații Speciale vor fi „paznicii” siguranței cibernetice a preconizatei platforme E-UNBR, de altfel un proiect isteț și inovator, cu reale șanse de reușită practică. Desigur, maniera concretă de efectuare a „pazei” se va detalia de către părțile implicate printr-o protocoleală, de comun acord convenită.
Toate bune, numai că se pot și chiar trebuie puse unele întrebări, desigur în limitele bunului simț al profesiei, după cum urmează:
1. Sunt acest proiect, în general și preconizata „pază” a platformei, în special, voința avocaturii românești? Nu de alta, dar avem de-a face cu o profesie condusă de anumite reguli, între care este și cea a autodeterminării. Or, după mintea mea, asta înseamnă că regulile exercitării profesiei de avocat în efectivitatea ei se stabilesc de înșiși cei care o exercită, adică de către avocați. Ceea ce presupune, volens-nolens, consultarea prealabilă a avocaților în legătură cu proiectele de lege care urmează să reglementeze profesia lor. Evident, prealabil adoptării lor! Că după, nu mai are nicio semnificație. Care este modalitatea cea mai la îndemână a o face? Simplu: consultarea publică a confraților avocați și măcar supunerea proiectului dezbaterii și votului Congresului Avocaților din România. De bun simț, zic eu. S-a făcut treaba aceasta? Din câte știu eu, NU. De exemplu, eu am aflat de proiect de pe Facebook!?
2. Oare acest proiect al „pazei” platformei de către principalul serviciu de spionaj românesc, ale cărei abilități și profesionalism în materie NU le contest, dimpotrivă!, în cazul adoptării sale ca lege, nu aduce atingere independenței profesiei și avocaților înșiși? Principiul independenței semnifică una și marea pretenție: nimeni să nu se amestece în treaba avocaturii ca profesie și în activitatea avocaților, în calitatea lor de titulari ai acesteia, abilitați s-o exercite conform legii și reglementărilor statutare și infrastatutare. Cu nimic și prin nimic! Adică, acest principiu impune terților obligația de abținere specifică de a-i lăsa pe avocați să-și facă munca profesională cum știu ei mai bine, fără ingerințe și fără îngrădiri (decât, eventual, cele legale, impuse de lege și statut). Iar din partea profesiei obligația de a pretinde terților să respecte libertatea și independența ei. Cum „vorbește” profesia, cum formulează această pretenție? Prin organele ei: Congres, Consiliul UNBR, Comisia Permanentă, la nivel central, barouri, consiliile barourilor și decani, la nivel local, conform organizării prevăzute de Legea nr. 51/1995, încă în vigoare. Câți dintre cei aflători în aceste organe ale profesiei de avocat au fost întrebați despre proiect și, mai ales, câți și cum l-au aprobat? Întrebarea este mai mult retorică, iar răspunsul provocat de la sine. Așa fiind, acest proiect, la maniera la care a fost propulsat către Senatul României, nu încalcă în mod flagrant independența profesiei, nu izbește în principiile ei fundamentale? Cred că răspunsul este un univoc „ba da”. Oare de ce a trebuit să se facă acest demers peste capul organelor profesiei? Iar dacă ele au fost informate și la curent cu ce li se pregătește avocaților și avocaturii, de ce, ele, la rândul lor, nu i-au informat pe avocați? Or fi având domniile lor mandat din partea mea și a confraților mei, dar în limitele legii, ale statutului și ale principiilor de organizare și funcționare ale acesteia, NU pentru adoptarea unor măsuri care practic înjunghie pe la spate profesia și avocații, cu tot cu principii. Îndeosebi pe cei loiali și dedicați acesteia, fără maniere și mijloace subterane!
3. Oare dintre toate, nu principiul secretului profesional și confidențialitatea dintre avocat și client este vulnerabilizată la maximum prin preconizata „pază” a portalului digital E-UNBR de către servicii? Nu vreau să inflamez spiritele prin publicarea acestui material, însă eu știu ce înseamnă să fii călcat de serviciile secrete. Am fost pe vremea Securității, am fost pe vremurile de după. M-au urmărit, mi-au înscenat unele și altele, precum și soției când era procuror, pe care atunci proaspăt înființatul PNA (Parchetul National Anticorupție, pentru cei care n-au trăit acele vremuri) a provocat-o prin mintea bolnavă a unei scelerate, voind să ne desființeze pe amândoi. Numai mințile ascuțite și simțurile treze ne-au ferit de linșaj. Așa cum atunci s-au găsit cozi de topor să pună mizeriile în aplicare, tot așa, și acum, este posibil. Vrem să ne temem pentru fiecare act pe care îl facem ca avocați?!? Ne dăm pe mâna spionajului și a supravegherii necondiționate? Nu are UNBR banii și relațiile necesare pentru a-și securiza, ea însăși!, platforma digitală? Dacă vrea platformă digitală de natura celei propuse, grupul de avocați parlamentari inițiator ceea ce a gândit cu jucăria asta este contraproductiv și periculos. Lovește în esența profesiei care, în opinia mea, constă, alături de independența ei, mai sus menționată, în confidențialitatea și secretul raporturilor dintre profesionistul-avocat și clientul lui. Toate acestea se duc pe apa sâmbetei dacă se adoptă năstrușnicia asta. E în totală contradicție cu legea și cu statutul care, de bine, de rău, i-au asigurat avocatului o oarecare intimitate când muncește și un oarecare secret actelor sale. Deși, ar mai fi multe de făcut în acest sens. Dar nu, facem hăpt pe dos! Prin acest proiect, și secretul și confidențialitatea se devoalează, cel puțin potențial, integral în fața asaltului „curios” al serviciilor de spionaj. S-ar putea zice, la manieră excesiv ușuratică, desigur, că el și lucrările sale, nu prezintă mare interes pentru serviciile secrete. Însă, nu este așa. Cel puțin eu nu m-aș mai simți în largul meu să știu că actele mele sunt securizate de spioni get beget. Interesele pot fi, uneori, majore. Sunt în pericol de a fi date pe față interese financiare. Dar, nu ele sunt întotdeauna miza adevărată. Adică, poate că ele sunt chiar secundare. Cele legate de latura nepatrimonială a relațiilor cu clientul sunt, zic eu, cele mai semnificative și pot reprezenta, la o adică, o miză uriașă. Inclusiv instrumente de șantaj. Care, să n-o dăm pe după căpiță!, se practică. Ce încredere pot avea eu în acest sistem digitalizat dacă siguranța stocării informațiilor este dată pe mâna unor curioși prin natura muncii lor. Cum pot avea încredere, ipotetic vorbind, dacă îmi stochez pe această platformă informațiile legate de un proces în care clientul meu este adversar al acestor servicii sau chiar unul de-al lor, în păstrarea secretului informațiilor furnizate de clientul meu și în confidențialitatea discuțiilor cu acesta care, știm foarte bine, se pot afla din însemnări, note, notițe și lucrări? Ce secret, ce confidențialitate a strategiei în purtarea litigiului și a informațiilor pe care clientul mi le furnizează mai sunt garantate? De către cine și cum? De lupul înfometat de informații pus paznic la stâna informațiilor mele? Tot așa în litigiile de milioane sau miliarde dintre societăți. Este o invitație, mult prea abruptă și neavenită, adresată serviciilor secrete, de a se amesteca în treburile mele și ale clientului care, potrivit legii, ne privesc numai pe noi doi. Nu am nici mania persecuției și nici isteria conspiraționismului, însă îmi pare că se vrea, peste și contra voinței mele, să mi se uite cine nu trebuie și cine nu e cazul în bucătăria MEA profesională. Care, astfel, la un moment dat, chiar nebănuit, s-ar alege cu niște oale sparte. Dacă nu cumva cu toate! Așa că, distinșii mei confrați ar trebui s-o ia mai ușurel cu pianul digital pe scările avocaturii, „securizat” de servicii. Nu de alta, dar e posibil să nimicească definitiv avocatura din România, și așa destul de șubredă!
4. Apoi, cam ce imagine livrează opiniei publice, clienților și potențialilor noștri clienți colaborarea propusă de proiectul de lege al domnilor avocați parlamentari? Avocatura și avocații s-au dat pe mâna spionajului pentru a asigura securitatea cibernetică a arhivelor specifice în care clienții și problemele lor sunt subiectul central. Adică, întreaga odisee judiciară și plasa de păianjen țesută în jurul ei (a se citi „date și informații esențiale ale afacerii judiciare”) sunt în pericol de devoalare legală!!! Ne dăm peste cap poalele secretului profesional, atât ca drept, cât și ca obligație. Cine, unde și când a mai auzit așa ceva? O trăznaie ca asta! Și s-o gândești e horror!
5. Oare această înfrățire legalo-protocolară, aparent nevinovată și cu un scop declarat pozitiv, nu subordonează profesia de avocat serviciilor secrete? Relația avocat-client este extrem de sensibilă, uneori presărată cu zbuciumați, suspiciuni și multă îndoială, integritatea ei fiind la liberul arbitru al soluției date în cauză de un terț, de găsirea mijlocului adecvat de rezolvare a problemei de către avocat. Paradigma încrederii și a neîncrederii dintre avocat și client este extrem de vastă și sensibilă. Motiv pentru care amestecul serviciilor secrete în treburile avocaților ar sensibiliza-o și mai mult. Altfel spus, colaborarea legalizată a avocaturii cu serviciile secrete nu este un ingredient al încrederii clientului în avocatură și avocat, și nici un amplificator al acesteia. Dimpotrivă! Chiar dacă această colaborare a fost gândită în sens pozitiv, respectiv ca o garanție majoră a securizării platformei digitale E-UNBR.
6. În fine, o ultimă nedumerire: de ce Uniunea Națională a Barourilor din România se înhamă, de bunăvoie și nesilită de nimeni!, să-l ia de partener de securitate cibernetică a cvasi-întregii arhive naționale a avocaturii române pe Serviciul Român de Informații? Nu are încredere în forțele proprii și, întâi de toate în intelighenția avocaților, în capacitatea acestora de a chivernisi pe mai departe profesia de avocat și instrumentele acesteia?
Întrebările ar putea continua și ar putea fi puse și din alte unghiuri de abordare a problemei. Mă limitez însă la cele de mai sus.
Nu am pretenția încremenirii avocaturii în pix, cerneală, hârtie și arhive de dosare pe suport de hârtie. După cum nu sunt un pasionat al prezenței fizice în sălile de judecată, multe procese putându-se soluționa și în lipsa prezenței fizice a avocatului. Pot gândi în termenii specifici și să mă adaptez cerințelor noii ere digitale. Dar nu dându-mi produsul muncii, încrederea clientului și informațiile sale sensibile pe mâna scotocitoare și mintea maladiv-profesional curioasă a serviciilor secrete! N-o zic peiorativ! Am tot respectul și reala admirație pentru profesioniștii adevărați din spionajul și contraspionajul românesc, față de cei care știu care le este menirea patriotică și legală, fără să-și depășească competențele. Însă, din nefericire (experiența anilor trecuți o pretinde), pe de o parte, nu am nicio garanție că aceștia sunt majoritari și, pe de altă parte, că în caz de „necesitate”, chiar și cei profesioniști nu și-ar depăși stricta adecvare la scopul prevăzut în prescripțiile legale și, mai ales, infralegale.
Adică, în concluzie, mi se pare o vulnerabilizare inutilă, periculoasă și chiar devastatoare a profesiei. Mai ales că vorbim de o vulnerabilizare legalizată în principii și regulamentară în detalii! Melanj care o face mortală. Așa că, trebuie spus un NU apăsat și hotărât!
PS: Sper că cele de mai sus vor fi interpretate după litera și spiritul conținutului, înțelegându-se fără echivoc că cele scrise sunt pentru protejarea profesiei de avocat și a avocaților și NU o pledoarie împotriva serviciilor secrete.
Avocat Dan Mihai Șuta
- Flux integral: www.juridice.ro/feed
- Flux secţiuni: www.juridice.ro/*url-sectiune*/feed
Pentru suport tehnic contactaţi-ne: tehnic@juridice.ro
