Distincția dintre avocatul din oficiu și curatorul special
11 mai 2023 | Alexandru-Valentin PETREA
Alexandru-Valentin Petrea
I. Introducere
Fiecare parte a procesului penal sau civil are posibilitatea de a-și apăra drepturile singură ori de a apela la personal calificat în domeniul juridic, mai exact la un avocat în cazul persoanelor fizice și la un consilier juridic sau un avocat în cazul persoanelor juridice. Apelarea la serviciile unui avocat sau consilier juridic nu este obligatorie, ci reprezintă doar o prerogativă a părților procesului civil sau penal, o componentă esențială a dreptului acestora la apărare în cadrul procedurilor judiciare.
Codul de procedură penală acordă în mod clar părților posibilitatea de a se apăra ele însele sau de a fi asistate de către un avocat[1]. Desigur, avocatul are și posibilitatea de a reprezenta partea, nu doar de a realiza asistarea acesteia în cadrul procesului penal, această prevedere legală având nevoie de o interpretare extensivă, în funcție de specificul și totalitatea prerogativelor unui avocat, care poate nu doar să asiste partea, dar îi și poate acorda consultații juridice sau poate să o reprezinte în fața autorităților și instituțiilor publice.
Codul de procedură civilă instituie posibilitatea părților de a fi asistate sau, după caz, reprezentate în tot cursul procesului civil[2]. Desigur, asistarea și reprezentarea părților se realizează cel mai adesea de către un avocat, în cazul persoanelor juridice existând și posibilitatea de a apela la serviciile unui consilier juridic. Nimeni nu obligă părțile la contractarea unor servicii juridice în considerarea demersurilor procesuale ale acestora, dar ele își asumă riscul de anulare sau respingere a unei cereri sau apărări datorată unor formulări necorespunzătoare a acestora din cauza lipsei unei asistențe juridice.
Totuși, există unele situații în care legiuitorul impune asistența și/sau reprezentarea juridică a unei părți de către un avocat, indiferent de voința respectivei părți. Acest fapt se datorează naturii drepturilor a căror apărare se realizează (de pildă, dreptul la libertate și siguranță în cadrul procesului penal ori dreptul la liberă circulație în cadrul procedurii de emitere a unui ordin de protecție) sau, după caz, lipsei mijloacelor materiale de a-și angaja un avocat a uneia dintre părți, cum ar fi de pildă în cazul asistenței judiciare civile sub forma ajutorului public judiciar.
O formă specifică de reprezentare este în situația necesității desemnării unui curator special în cauză, în special în situația în care pârâtul nu poate fi citat în mod util și, deci, acesta nu poate cunoaște existența procesului civil, dar și în alte situații prevăzute de lege, care vor fi menționate mai jos. În aceste cazuri, va fi desemnat un avocat care să îi reprezinte părții pentru care a fost numit interesele în cadrul dezbaterilor procesuale, avocat care își va exercita atribuțiile profesionale sub denumirea de curator special, iar nu sub cea de avocat din oficiu.
Articolul de față este consacrat asemănărilor și deosebirilor dintre avocatul din oficiu și curatorul special, având în vedere tendința unor justițiabili sau a unor instanțe de judecată de a realiza confuzia între acești doi participanți la activitatea judiciară civilă. O astfel de confuzie se întâlnește în special cu ocazia rejudecării dosarelor în care s-a realizat punerea sub interdicție a unor personae fizice, fiind nevoie de reexaminarea situației acestora și înlocuirea punerii sub interdicție cu tutela specială sau curatela specială, măsuri care au fost instituite prin Legea nr. 140/2022 privind unele măsuri de ocrotire pentru persoanele cu dizabilități intelectuale și psihosociale și modificarea și completarea unor acte normative.
În cadrul proceselor civile prilejuite de această reexaminare, avocații din oficiu desemnați în cauză în baza art. 938 alin. (2) C. proc. civ. pentru persoanele ocrotite sunt adesea denumiți în citativ și în hotărârile judecătorești curatori speciali. Totuși, avocatul din oficiu nu este echivalent cu un curator special, în ciuda asemănărilor dintre aceste două calități. Mai mult decât atât, deosebirile între aceste manifestări ale exercitării profesiei de avocat interzic în mod ferm această confuzie, având în vedere natura juridică diferită și premisa deosebită a instituirii acestor două calități.
II. Asemănările dintre calitatea de avocat din oficiu și cea de curator special
În primul rând, atribuirea fiecăreia dintre cele două calități presupune exercitarea calității de avocat, deci prezența persoanei desemnate pe tabloul avocaților activi. Astfel, nu se pot acorda aceste calități avocaților suspendați din exercițiul profesiei, consilierilor juridici, notarilor publici, titularilor altor profesii juridice sau unor simpli cetățeni.
Astfel, desemnarea curatorilor speciali se realizează de către Barou din lista avocaților care s-au înscris în Registrul întocmit în acest scop, la cererea completului de judecată ce instrumentează cauza în s-a ivit nevoia numirii unui curator special[3]. Lista avocaților care acceptă să fie desemnați curatori speciali este distinctă de lista avocaților din Registrul de asistență judiciară, din care sunt selectați avocații din oficiu în cauzele civile, penale sau pentru asistența juridică extrajudiciară[4]. În acest fel, iese și mai clar în evidență distincția dintre avocatul din oficiu și curatorul special.
De asemenea, avocații din oficiu și curatorii speciali au drepturile și obligațiile specifice profesiei de avocat în legătură cu exercitarea activității judiciare calificate, care sunt prevăzute în Legea nr. 51/1995 pentru organizarea și exercitarea profesiei de avocat și în Statutul profesiei de avocat. Astfel, avocații care sunt desemnați în calitatea de avocat din oficiu sau de curator special au îndatorirea de a studia temeinic dosarul cauzei, de a se prezenta la toate termenele de judecată acordate în respectiva cauză, de a-și exercita profesia cu conștiinciozitate și probitate profesională[5].
În continuare, avocații desemnați în oricare dintre aceste două calități au îndatorirea să pledeze cu demnitate față de judecători și de părțile din proces, să depună concluzii scrise sau note de ședință ori de câte ori natura sau dificultatea cauzei cere aceasta ori instanța de judecată dispune în acest sens[6]. Nu în ultimul rând, conform art. 39 alin. (2) din Legea nr. 51/1995, avocatul (chiar și când este desemnat avocat din oficiu sau curator special) trebuie să depună toate diligențele pentru apărarea drepturilor, libertăților și intereselor legitime ale persoanelor pentru care au fost desemnați.
În plus, curatorul special este desemnat strict în scopul reprezentării drepturilor și intereselor la dezbateri a persoanelor pentru care a fost numit[7]. Se subînțelege că această reprezentare a intereselor părții trebuie să fie una efectivă, în acord cu exigențele exercitării profesiei de avocat.
Desigur, curatorul special și avocatul din oficiu vor trebui să respecte și celelalte îndatoriri specifice exercitării profesiei de avocat, prevăzute în Legea și Statutul profesiei de avocat, dar și cele rezultate din specificul activității judiciare, cele menționate mai sus fiind doar cele esențiale. Încălcarea obligațiilor specific profesiei de avocat reprezintă o abatere disciplinară, Comisia de disciplină fiind îndrituiră să aplice una dintre sancțiunile prevăzute de art. 88 din Legea profesiei de avocat, în cazul în care constată existența abaterii și vinovăția avocatului cercetat.
În contrapartidă, avocatul desemnat în calitate de apărător din oficiu sau curator special are și drepturile specifice exercitării profesiei de avocat în legătură cu activitatea judiciară. Astfel, acesta va avea dreptul la plata unui onorariu pentru activitatea depusă, care este fixat direct prin Protocolul încheiat în acest sens între Uniunea Națională a Barourilor din România, Ministerul Justiției și Ministerul Public (în cazul avocatului din oficiu) sau, după caz, stabilit de către instanța de judecată în funcție de complexitatea cauzei, pentru situațiile în care este desemnat un curator special.
De asemenea, avocatul desemnat în calitate de apărător din oficiu sau curator special are și dreptul de a-i fi asigurate timpul și înlesnirile necesare unei apărări veritabile, precum și accesul la dosarul cauzei, atât la arhiva instanței, cât și în sala de judecată. Acesta mai are dreptul de a-i fi respectată demnitatea în relațiile cu ceilalți participanți la procesul civil sau penal, precum și de a-i se permite să pună concluzii orale sau să depună concluzii scrise în scopul susținerii poziției sale procesuale.
Nu în ultimul rând, avocatul desemnat în calitate de curator special sau de avocat din oficiu are și dreptul de a lua legătura cu partea pe care o reprezintă sau o asistă fără a fi stânjenit sau chiar împiedicat de niciun organ al statului[8]. Acest drept include și interzicerea interceptării în orice fel a comunicării profesionale dintre avocat și persoana pentru care a fost desemnat, cu excepția cazurilor și condițiilor strict prevăzute de lege[9].
III. Deosebirile dintre calitatea de avocat din oficiu și cea de curator special
În primul rând, un avocat din oficiu poate fi desemnat atât în cauze civile, cât și în cauze penale. În cauzele penale, poate fi desemnat în următoarele trei situații: a) când suspectul sau inculpatul este minor, internat într-un centru de detenție ori într-un centru educativ, când este reținut sau arestat, chiar în altă cauză, când față de acesta a fost dispusă măsura de siguranță a internării medicale, chiar în altă cauză, precum și în alte cazuri prevăzute de lege; b) în cazul în care organul judiciar apreciază că suspectul ori inculpatul nu și-ar putea face singur apărarea; c) în cursul procedurii în cameră preliminară și în cursul judecății în cauzele în care legea prevede pentru infracțiunea săvârșită pedeapsa detențiunii pe viață sau pedeapsa închisorii mai mare de 5 ani[10].
În cauzele civile, avocatul din oficiu este desemnat fie în procesele unde se pune în discuție restrângerea sau apărarea unor drepturi fundamentale ale omului, cum ar fi în situația litigiilor având ca obiect instituirea ordinelor de protecție[11], internării medicale nevoluntare[12] ori instituirea unor măsuri de ocrotire[13], fie pentru partea dintr-un proces civil care dovedește că nu are mijloacele necesare pentru angajarea unui apărător ales, fiind incidentă în acest caz instituția ajutorului public judiciar sub forma acordării unui avocat din oficiu[14].
Un curator special va fi desemnat în unele situații strict prevăzute de legea civilă și procesuală civilă, când părțile din cadrul unui process civil se află într- situație specială care impune apărarea drepturilor acestora de către un avocat, fără a fi incidente cazurile de asistență juridică obligatorie prevăzute de lege. Astfel, conform art. 58 alin. (1) C. proc. civ., va fi desemnat un curator special atunci când partea lipsită de capacitate de exercițiu a drepturilor civile nu are reprezentant legal și există urgență în ceea ce privește ținerea procesului, fiind nevoie de o reprezentare calificată pentru a se evita o prejudiciere a intereselor procesuale specifice părții.
De asemenea, se va desemna un curator special atunci când există un conflict de interese între reprezentantul legal și persoana pe care o reprezintă sau o asistă[15], cum ar fi de pildă atunci când tutorele și minorul pe care îl reprezintă sau asistă sunt părți într-un partaj succesoral, unul dintre ei fiind reclamant, iar celălat pârât sau intervenient principal.
Un alt caz de desemnare a unui curator special este specific situației citării prin publicitate, când pârâtul sau o altă parte a procesului civil nu poate fi găsită pentru a fi citată și, pentru a se putea derula continuarea procesului civil, se realizează citarea acesteia prin afișarea citației la ușa instanței, pe portalul instanței de judecată competente și la ultimul domiciliu cunoscut al celui citat, cu posibilitatea publicării citației în Monitorul Oficial al României sau într-un ziar central de largă răspândire[16]. Partea citată prin publicitate va fi reprezentată în continuare la dezbateri printr-un curator special, conform art. 167 alin. (3) C. proc. civ.
Nu în ultimul rând, un curator special va fi desemnat și pentru reprezentarea reclamanților sau pârâților care, fiind în număr foarte mare, necesită o reprezentare comună pentru desfășurarea în bune condiții a procesului civil și nu își desemnează un mandatar comun, fiind nevoie de instituirea unei reprezentări judiciare forțate, astfel cum rezultă din art. 202 alin. (3) C. proc. civ. Exemplele pot continua în baza prevederii exprese a legii civile și procesuale civile.
O altă deosebire dintre situația avocatului din oficiu și al curatorului special rezidă în modalitatea stabilirii onorariului. Onorariul avocatului din oficiu se stabilește în baza Protocolului încheiat între Uniunea Națională a Barourilor din România, Ministerul Justiției și Ministerul Public, conform art. 81 alin. (2) din Legea nr. 51/1995. Pentru fiecare tip de cauză este stabilit un onorariu standard, minimal, care se înscrie pe delegația avocatului din oficiu.
Acesta poate fi redus în situația în care avocatul din oficiu nu apucă să-și finalizeze activitatea de asistarea și reprezentare în cadrul procesului în care a fost desemnat, fie din cauza prezentării unui avocat ales, fie din pricina retragerii premature a avocatului din oficiu din cauza respectivă din felurite motive, fiind nevoie de desemnarea unui alt avocat din oficiu. Reducerea onorariului se poate realiza în limita de 25 % din cuantumul standard al acestuia[17]. Dimpotrivă, onorariul poate fi majorat până la dublul sumei minime prevăzute în Protocol în cauze de o complexitate deosebită sau unde s-a depus un volum apreciabil de muncă, conform art. 10 alin. (2) din acest Protocol.
În ceea ce privește onorariul curatorului special, acesta este stabilit de către instanța de judecată în mod anticipat, prin încheiere de ședință, odată cu desemnarea acestuia într-o anumită cauză, stabilindu-se și modalitatea de plată a acestuia[18]. După momentul încetării activității sale avocațiale în calitatea de curator special, avocatul desemnat poate solicita o majorare a onorariului[19], în funcție de complexitatea și de volumul de efort profesional cerut de activitatea integrală desfășurată de acesta în cauză.
De regulă, obligația achitării onorariului curatorului special este stabilită de către instanță prin încheiere de ședință în sarcina părții ale cărei interese sunt apărate prin desemnarea acestuia[20]. De pildă, în cazul numirii unui curator special în situația unui conflict de interese între un minor sub 14 ani reprezentat de un tutore și acel tutore, plata onorariului va cădea în sarcina minorului, fiind plătit din patrimoniul acestuia de către reprezentantul său legal.
De asemenea, instanța poate pune în sarcina celeilalte părți să achite onorariul curatorului special, când această măsură este cerută de necesitatea derulării cu celeritate și în bune condiții a procesului[21]. Acest lucru se întâmplă cel mai frecvent în cazul citării prin publicitate a pârâtului, instanța obligându-l în general pe reclamant să achite onorariul curatorului special desemnat în cauză. În czul neîndeplinirii acestei obligații de către reclamant, cauza va fi suspendată în temeiul art. 242 alin. (1) C. proc. civ[22].
În cazuri de excepție și care nu suferă amânare și nu se poate proceda conform regulilor edictate mai sus, onorariul curatorului special poate fi avansat din fondurile Ministerului Justiției, fiind inclus mai apoi în categoria cheltuielilor judiciare și pus în sarcina părții care cade în pretenții[23]. De regulă, astfel cum rezultă din practica judiciară, situații de genul acesta se întâlnesc, de pildă, în cazul litigiilor de atragere a răspunderii în materia insolvenței[24] și în situația instituirii pe cale judiciară a uneia dintre măsurile prevăzute de Legea nr. 272/2004 privind protecţia şi promovarea drepturilor copilului[25].
În aceste cazuri, curatorul special va întocmi un referat privind activitatea depusă și onorariul cuvenit, care va fi înaintat completului de judecată spre aprobare, urmând ca virarea sumei datorate să se realizeze prin mijlocirea departamentului economico-financiar al tribunalului, precum în cazul avocaților din oficiu. Spre deosebire de onorariile cuvenite avocatului din oficiu, din care se percepe 2 % la momentul plății sau virării către avocat pentru constituirea bugetului necesar bunei funcționări a Serviciului de Asistență Judiciară[26], onorariile achitate de Ministerul Justiției curatorului special nu sunt supuse obligației plății acestei contribuții.
O deosebire dintre calitatea de avocat din oficiu și cea de curator special constă în temeiul juridic al atribuțiilor avocaților care sunt numiți în una din aceste două calități. De regulă, avocatul din oficiu îndeplinește atribuțiile prevăzute de art. 3 alin. (1) lit. a și b, și anume efectuarea de cereri și consultații cu caracter juridic, precum și asistență și reprezentare juridică în fața instanțelor judecătorești, a organelor de urmărire penală, a autorităților cu atribuții jurisdicționale, a notarilor publici și a executorilor judecătorești, a organelor administrației publice și a instituțiilor, precum și a altor persoane juridice, în condițiile legii.
Deci, avocatul din oficiu este asimilat avocatului ales, cu deosebirea că primul își are originea calității sale în desemnarea de către Serviciul de asistență juridică la cererea organului judiciar, în timp ce al doilea este desemnat prin însuși contractul de asistență juridică încheiat în temeiul Legii și Statutului profesiei de avocat.
Activitățile legale de curatela specială alcătuiesc o atribuție diferită a avocatului, menționată distinct la art. 3 alin. (1) lit. j din Legea nr. 51/1995. Deci, normele care reglementează situația juridică a curatorului special se referă strict la acesta, având statutul de normă specială față de norma generală reprezentată de Legea și Statutul profesiei de avocat. În cazul lipsei unor norme care să regeementeze statutul, drepturile și obligațiile curatorului special, se aplică în completare legislația profesiei de avocat, astfel cum am văzut că se întâmplă în cazul prerogativelor și responsabilităților avocatului în cadrul activității judiciare.
Nu în ultimul rând, delegația avocatului din oficiu încetează în mod deosebit de cea a curatorului special. Astfel, delegația avocatului din oficiu încetează prin prezentarea avocatului ales[27], cel cu care partea reprezentată a încheiat în cele din urmă un contract de asistență juridică, nemaifiind nevoie de protejarea dreptului la apărare prevăzut de legea procesuală civilă sau penală. Dimpotrivă, delegația curatorului special va înceta la momentul încetării situației care a determinat desemnarea sa, cum ar fi în cazul în care partea citată prin publicitatE este identificată în spațiu și poate fi legal citată sau în situația în care încetează conflictul de interese dintre partea pentru care a fost desemnat curatorul special și reprezentantul său legal. În ambele cazuri, desigur, avocații desemnați au dreptul la o parte din onorariul stabilit prin delegație, în funcție de volumul și complexitatea activității prestate până la acel moment.
IV. În loc de concluzii
Avocatul din oficiu și curatorul special au un rol deseori foarte important în derularea activității judiciare. Astfel, statutul juridic, drepturile și obligațiile juridice ale acestora trebuie cunoscute foarte bine de către toți participanții din cadrul proceselor în care sunt desemnați.
Distincția dintre cele două calități juridice este, de asemenea, una semnificativă și demnă de luat în calcul, având în vedere că natura litigiilor în care sunt numiți, modul de încetare a delegației și stabilirea și plata onorariului sunt în mod flagrant deosebite.
Neluarea în calcul a acestei distincții poate conduce la emiterea unor acte procesuale susceptibile de a fi anulate, de pildă în situația unei hotărâri judecătorești de instituire a ordinului de protecție în care pentru părți au fost desemnați curatori speciali plătiți din fondul Ministerului Justiției în loc să fie numiți avocați din oficiu propriu-ziși, așa cum cere legea.
De asemenea, o atare confuzie poate aduce prejudicii avocatului, inclusiv unele financiare, mai ales în situația în care, fiind de fapt curator special, este confundat de instanță sau de către Secretariatul Serviciului de Asistență judiciară cu un avocat din oficiu, fiindu-i reținută fără drept contribuția de 2% din onorariu, prevăzută de art. 84 alin. (4) din Legea nr. 51/1995.
[1] Legea nr. 135/2010 privind Codul de procedură penală, publicat în Monitorul Oficial al României nr. 486 din 15. 07. 2010, cu modificările şi completările ulterioare, art. 10 alin. (1).
[2] Legea nr. 134/2010 privind Codul de procedură civilă, republicată în Monitorul Oficial al României nr. 247 din 10.04.2015, cu modificările şi completările ulterioare, art. 13 alin. (2).
[3] Ibidem, art. 58 alin. (3).
[4] A se vedea formularul de înscriere a avocaților în Registrul de asistență judiciară, unde nu se regăsește opțiunea înscrierii pe lista de curatori speciali. Înscrierea pe cea din urmă listă se poate realiza printr-o cerere separată, neavând nicio tangență cu înscrierea în Registrul de asistență judiciară.
[5] Legea nr. 51/1995 pentru organizarea și exercitarea profesiei de avocat, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 440 din 24.04.2018, cu modificările şi completările ulterioare,art. 39 alin. (1).
[6] Ibidem
[7] A. Ciurea, Fişe de procedură civilă, Editura Universul Juridic, Bucureşti, 2018, p. 84.
[8] Legea nr. 51/1995 pentru organizarea și exercitarea profesiei de avocat, art. 35 alin. (1).
[9] Ibidem, art. 34 alin. (3).
[10] Legea nr. 135/2010 privind Codul de procedură penală, art. 90.
[11] Legea nr. 217/2003 pentru prevenirea și combaterea violenței domestice, republicată în Monitorul Oficial, Partea I, sub nr. 948 din 15.10.2020, cu modificările şi completările ulterioare, art. 42 alin. (2) și (3).
[12] Legea nr. 497/2002 a sănătății mintale și a protecției persoanelor cu tulburări psihice, republicată în Monitorul Oficial, Partea I, sub nr. 652 din 13.09.2012, cu modificările şi completările ulterioare, art. 62 alin. (3).
[13] Legea nr. 134/2010 privind Codul de procedură civilă, art. 938 alin. (2).
[14] Ibidem, art. 90 alin. (2).
[15] A. Ciurea, op. cit., p. 36.
[16] Legea nr. 134/2010 privind Codul de procedură civilă, art. 167 alin. (2).
[17] Protocolul privind stabilirea onorariilor cuvenite avocaților pentru furnizarea serviciilor de asistență juridică în materie penală, pentru prestarea, în cadrul sistemului de ajutor public judiciar, a serviciilor de asistență judiciară și/sau de reprezentare ori de asistență extrajudiciară, precum și pentru asigurarea serviciilor de asistență judiciară privind accesul international la justiție în materie civilă și coperarea judiciciară internațională în materie penală, închieiat la 17.06.2022 între Uniunea Națională a Barourilor din România, Ministerul Justiției și Ministerul Public (în continuare, Protocolul Tripartit din 17.06.2022, art. 6 teza II.
[18] Legea nr. 134/2010 privind Codul de procedură civilă, art. 58 alin. (4) teza I.
[19] Ibidem, art. 58 alin. (4) teza II.
[20] O.U.G. nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru, publicată în Monitorul Oficial al Rmâniei, Partea I , sub nr. 392 din 29.06.2013, cu modificările şi completările ulterioar, art. 48 alin. (1).
[21] Ibidem , art. 48 alin. (2).
[22] A se vedea Jud. Sector I București, Sent. civ. Nr. 14419/28.07.2015, nepublicată și Jud. Galați, Secția civilă, Sent. civ. Nr. 3.860/31.05.2021, nepublicată.
[23] O.U.G. nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbre, art. 49 alin. (1).
[24] A se vedea Trib. Vrancea, Secția a II-a civilă și de contencios administrative și fiscal, Sent. civ. 10/11.01.2018, nepublicată.
[25] Trib. Galați, Secția I Civilă, Sent. civ. nr. 1.412/05.10.2021, nepublicată.
[26] Legea nr. 51/1995 pentru organizarea și exercitarea profesiei de avocat, art. 84 alin. (4).
[27] Protocolul tripartit din 17.06.2022, art. 6 teza I.
Avocat Alexandru-Valentin Petrea
- Flux integral: www.juridice.ro/feed
- Flux secţiuni: www.juridice.ro/*url-sectiune*/feed
Pentru suport tehnic contactaţi-ne: tehnic@juridice.ro
