Secţiuni » Articole
Articole autoriRNSJESSENTIALSStudiiOpiniiInterviuriPovestim cărţi
Opinii
PLATINUM+ PLATINUM Signature     

PLATINUM ACADEMIC
GOLD                       

VIDEO STANDARD
BASIC





Urgența prematură a unei stări de alertă întârziate
15.05.2020 | Andreea Veronica BADEA, Iustin DUMITRESCU

JURIDICE - In Law We Trust
Andreea Veronica Badea

Andreea Veronica Badea

Iustin Dumitrescu

Iustin Dumitrescu

După o serie de neclarități legislative, starea de alertă a pus multe întrebări în rândul românilor în ultima vreme: (Ce este starea de alertă? Este constituțional reglementată? Ce restricții mai avem și cum putem fi sancționați?). Acestea sunt doar unele dintre problemele pentru care fiecare dintre noi căutăm un răspuns in ultima vreme. Ce a creat această stare de incertitudine și cum s-a ajuns în această situație?

Starea de alertă este un eveniment excepțional, cu caracter nonmilitar care necesită adoptarea de acțiuni și măsuri urgente. Astfel, pe durata situațiilor de urgență sau a stărilor pontential generatoare de situații de urgență se întreprind, în condițiile legii, după caz, acțiuni și măsuri pentru declararea stării de alertă. Drept urmare: „Starea de alertă reprezintă răspunsul la o situație de urgență de amplore și intensitate deosebite, determinată de unul sau mai multe tipuri de risc, constând într-un ansamblu de mîsuri cu carcater temporar, proporționale cu nivelul de gravitate manifestat sau prognozat al acesteia și necesare pentru prevenirea și înlăturarea amenințărilor iminente la adresa vieții, sănătății persoanelor, mediului înconjurător, valorilor materiale și culturale importante ori a proprietății”.

Astfel, din textul de lege punctual menționat mai sus prin O.U.G. 21/2004, înțelegem importanța instaurării unei astfel de stări excepțioanale, care sunt persoanele abilitate pentru declararea acestei situații, dar, totodata, și care este procedura de urmat în această perioadă.

În contextul în care Decretul nr. 240/2020 privind prelungirea stării de urgență pe teritoriul României urma să înceteze să își producă efectele la finalul zilei de 14.05.2020 s-a încercat creionarea unui cadru legal cât mai potrivit pentru menținerea unor măsuri necesare pentru evitarea apariției unui nou val al pandemiei de COVID-19. Întrucât prelungirea stării de urgență în condițiile art. 15 raportat la art. 5 din O.U.G. 1/1999 nu ar fi fost o soluție justificată din multiple perspective, s-a recurs la adoptarea unei legi de către Parlament care să reglementeze regimul juridic al stării de alertă.

Această soluție nu ar mai prezenta lipsurile Ordonanțelor sau ale Ordonanțelor de Urgență reliefate în Decizia 152/2020 a Curții Constituționale din România prin raportare la art. 115 alin. (6) din Constituție în sensul în care restrângerea exercițiului unor drepturi și libertăți fundamentale ar putea fi operată numai printr-o lege stricto sensu. În schimb, raportat la situația concretă în care a fost adoptată în mod tardiv respectiva lege, fiind promulgată pe 15.05.2020, se poate observa că aceasta intră în vigoare cel mai devreme pe 18.05.2020, ceea ce ar risca să genereze existența unei perioade de minim 3 zile de vid legislativ cu privire la măsurile necesare pentru efectivitatea stării de alertă. Justificarea este data de art. 12 alin. (1) din Legea nr. 24/2000 care prevede că „Legile și ordonanțele emise de Guvern în baza unei legi speciale de abilitare intră în vigoare la 3 zile de la data publicării în Monitorul Oficial al României, Partea I, sau la o dată ulterioară prevăzută în textul lor. Termenul de 3 zile se calculează pe zile calendaristice, începând cu data publicării în Monitorul Oficial al României, și expiră la ora 24,00 a celei de-a treia zi de la publicare.”.

Pentru a norma juridic și această fereastră de minim 3 zile de la 15 mai la 18 mai s-a recurs la adoptarea Ordonanței de Urgență nr. 68 din 14.05.2020 prin care a fost modificată printre altele și Ordonanța de Urgență nr. 21/2004 care reglementează în prezent instituția stării de alertă până la intrarea în vigoare a legii menționate mai sus. Printre modificările aduse de O.U.G. 68/2020 se numără constituirea Comitetului Național pentru Situații de Urgență sub conducerea prim-ministrului. Acest Comitet Național are printre atribuții declararea stării de Alertă prin Hotărâre pentru o perioadă care nu poate depăși 30 de zile, precum și prelungirea ori de câte ori analiza factorilor de risc indică a fi necesar tot cu o perioadă care nu poate depăși 30 de zile. Se observă o simetrie cu reglementarea din O.U.G. 1/1999 cu privire la posibilitatea instituirii stării de urgență și a prelungirii acesteia.

În baza acestor reglementări, Comitetul Național pentru Situații de Urgență a emis HOTĂRÂREA nr. 24 din 14.05.2020 privind aprobarea instituirii stării de alertă la nivel național și a măsurilor de prevenire și control a infecțiilor, în contextul situației epidemiologice generate de virusul SARSCoV-2 care la art. 1 prevede că „Începând cu data de 15.05.2020, se declară Starea de alertă la nivel național, pentru o perioadă de 30 de zile.”, iar în Anexă prevede măsurile concrete ce fac obiectul Stării de alertă.

Pe de alta parte, în ceea ce privește constiționalitatea actelor normative ce stau la baza legilor aplicabile pe periodata stării de alertă, aceasta a fost adesea înțeleasă într-o manieră defectuoasă de către publicul larg.

Ordonanța de Urgență a Guvernului nr. 21/2004 privind Sistemul Național de Management al Situaților de Urgență a fost înfințată în anul 2004 cu modificările și reglementările ulterioare care reglementează Sistemul Național de Management al situațiilor de Urgență, mai exact, înființarea la nivel central și teritorial, a structurilor cu atribuții în domeniul gestionării situațiilor de urgență, respectiv de coordonare, planificare și suport al deciziei.

Din ansamblul acestor dispoziții, rezultă că alături de starea de urgență și starea de asediu, consacrate și la nivel constituțional și legiferate prin altă ordonanță de urgență, legiuitorul reglementează starea de alertă.

Urmărind parcursul O.U.G. 21/2004 observăm că în forma inițială a textului, starea de alertă a fost stabilită ca o stare pe timpul căreia „Se pot dispune, cu respectarea prevederilor art. 53 din Constituția României, republicată, măsuri pentru restrângerea unor drepturi sau libertăți fundamentale referitoare, dupa caz, la libera circulație, inviolabilitatea domiciliului, interzicerea muncii forțate, dreptul de proprietate privată ori la protecția socială a muncii, aflate în strânsă relație de cauzalitate cu situația produsă și cu modalitățile specifice de gestionare a cauzei. Măsurile de restrângere a exercițiului unor drepturi sau al unor libertăți prevazute la alin. (2) trebuie sa fie proporționale cu situațiile pe care le-au determinat și se aplică cu respectarea condițiilor și limitelor prevăzute de lege”.

Ulterior, în urma cererii de reexaminare formulate de Președintele României, actul normativ a fost modificat în 2005 cu privire la posibilitatea restrângerii exercițiului unor drepturi și libertăți, cu urmatoarea formulare: „Pe timpul stării de alertă se pot dispune orice măsuri care sunt necesare pentru înlăturarea stării de forță majoră”.

Odată cu confruntarea situației exceptionale prin care România trece în ultima perioadă, Curtea Constituțională examinând cuprinsul Ordonanței de Urgență, reține nerespectarea de către legiuitor a principiului previzibilității legii prin definirea defectuoasă a „stării de alertă”, considerând că în lipsa unei definiții clare și complete a stării de alertă și a unei proceduri care să asigure legalitatea măsurilor nu exista criterii legale obiective pentru declararea ei, din prisma faptului că textul de lege limitează stabilirea conduitei ulterioare declarării ei, constând în „luarea unor acțiuni și măsuri”.

Trebuie remarcat, astfel, că și în privința O.U.G. 21/2004, Curtea Constituțională a statuat, așa cum reiese din comunicatul de presă din 13.05.2020 că prevederile acesteia „sunt constituționale în măsura în care acțiunile și măsurile dispuse pe durata stării de alertă nu vizează restrângerea exercițiului unor drepturi sau a unor libertăți fundamentale”. Considerăm că aceste mențiuni sunt valabile chiar și după modificările operate de O.U.G. 68/2020.

Astfel, teoretic, nici prin Hotărârea Comitetului Național nr. 24 din 14.05.2020 nu ar putea fi dispuse acțiuni și măsuri care să vizeze restrângerea exercițiului unor drepturi sau a unor libertăți fundamentale, întrucât această Hotârâre este un act subsecvent O.U.G. 21/2004 și fiind legislație secundară are menirea să dispună măsuri pentru asigurarea organizării executării Ordonanței de Urgență. Practic, trebuie observat că în temeiul art. 147 alin. (4) din Constituție deciziile C.C.R. devin obligatorii abia de la data publicării în Monitorul Oficial al României și au putere numai pentru viitor. Întrucât experiența a arătat că perioada necesară redactării unei astfel de Decizii este de obicei una îndelungată datorată complexității, ne putem aștepta în mod rezonabil ca redactarea acestei Decizii să apară abia după intrarea în vigoare a Legii privind starea de alertă, deci după finalizarea acestei perioade scurte de minim 3 zile în care starea de alertă este reglementata de O.U.G. 21/2004 a cărei interpretare constituțională o prevede.

Oricum, se poate observa că reglementarea măsurilor ce fac obiectul stării de alertă în acest interval până la intrarea în vigoare a Legii privind starea de alertă este una prudentă și nu atât de restrictivă precum reglementarea stării de urgență. Considerăm că, dacă ar fi publicată Decizia în timp util astfel încât să își producă efectele, s-ar aplica și în acest caz un raționament asemănător cu acela din Opinia concurentă din Decizia 152/2020 a C.C.R. în sensul în care această Hotărâre nr. 24 a Comitetului Național, fiind un act administrativ, ar fi supusă controlului jurisdicțional pe calea contenciosului administrativ în măsura în care ar încălca prevederile O.U.G. nr. 21/2004 în interpretarea constituțională pe care le-a stabilit-o Curtea.

Trebuie să remarcăm, totuși, că în Hotărârea nr. 24 nu sunt prevăzute sancțiuni contravenționale pentru nerespectarea măsurilor prevăzute pentru perioada de minim 3 zile de pe 15 mai până pe 18 mai sau mai mult. De asemenea, în O.U.G. 21/2004 singurele sancțiuni contravenționale prevăzute nu vizează populația, ci par, mai degrabă, să vizeze funcționarii din autorități pentru fapte ce reprezintă neaplicarea măsurilor. Însă, după trecerea acestui interval, odată cu intrarea în vigoare a Legii privind starea de alertă menționată mai sus, vor apărea și sancțiuni contravenționale ce nu vor mai comporta aceleași vicii precum cele care au caracterizat starea de urgență. De alfel, starea de alertă astfel cum va fi reglementata de Legea menționată va comporta multiple asemănări cu starea de urgență.

În concluzie, începând cu data de 15 mai și până când va intra tardiv în vigoare Legea privind starea de alertă traversăm o scurtă perioadă în care din rațiuni de continuitate s-a încercat prin metode juridice alternative instituirea stării de alertă într-un mod prematur și incomplet față de întreaga paletă de măsuri ce vor fi putea fi dispuse din momentul în care Legea va produce efecte. Această perioadă este caracterizată de limitare a măsurilor cu privire la starea de alertă, limitare ce este dată atât de imposibilitatea restrângerii unor drepturi și libertăți fundamentale, cât și de lipsa unor sancțiuni contravenționale exprese pentru nerespectarea acestora de către cetățeni.

Av. Andreea Veronica Badea
Av. Iustin Dumitrescu


Aflaţi mai mult despre , , , , ,

Puteţi publica şi dumneavoastră pe JURIDICE.ro. Publicăm chiar şi opinii cu care nu suntem de acord. JURIDICE.ro este o platformă de exprimare. Publicarea nu semnifică asumarea de către noi a mesajului. Pentru a publica vă rugăm să citiţi Condiţiile de publicare, Politica privind protecţia datelor cu caracter personal şi să ne scrieţi la adresa redactie@juridice.ro!







JURIDICE utilizează şi recomandă SmartBill JURIDICE gratuit pentru studenţi

Securitatea electronică este importantă pentru avocaţi [Mesaj de conştientizare susţinut de FORTINET]




Lasă un răspuns

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

Important: Descurajăm publicarea de comentarii defăimatoare. Vor fi validate doar comentariile care respectă Politica JURIDICE.ro şi Condiţiile de publicare.