Judecătoria Iași. Prescripția dreptului de a obține executarea silită a titlurilor executorii reprezentate de hotărâri judecătorești
30 noiembrie 2022 | Mirabela NICULI
Mirabela Niculi
Prin Sentința civilă nr. 11613/2020, pronunțată de Judecătoria Iași într-un dosar având ca obiect constestație la executare, instanța de fond a apreciat că în speța respectivă termenul de prescripție a dreptului de a obține executarea silită nu era împlinit apreciind că în cauză conform prevederilor art. 708 pct 3 din Codul de procedură civilă poate constitui atât un caz de suspendare a executării silite dar și de încetare a executării silite, fără a se stabili în concret care sunt dispozițiile legale incidente în cauză, deși în susținerea faptului că în speță era incident un caz de încetare a executării silite a fost depusă la dosarul cauzei încheierea emisă de către executorul judecătoresc prin care acesta a dispus încetarea executării silite. Drept urmare s-a apreciat că termenul de prescripție a dreptului de a obține executarea silită a două titluri executorii reprezentate de sentințe civile rămase definitive în anul 2016 nu era împlinit la momentul la care a fost formulată cererea de executare silită în baza acelorași titluri executorii într-un al doilea dosar de executare silită. Deși sentința a fost criticată sub aceste aspecte prin cererea de apel, instanța de apel, în speță Tribunalul Iași prin Decizia civilă nr. 3177/2021 a menținut soluția instanței de fond reținând faptul că instanţa nu poate reţine susţinerea apelantei în sensul în care termenul de prescripţie a dreptului de a obţine executarea silită s-a împlinit anterior datei la care a fost depusă cererea de executare silită deoarece încheierea de încetare a executării silite din 23.01.2018 a întrerupt termenul de prescripţie.
Termenul de prescripție a dreptului de a obține executarea silită
Conform dispozițiilor art. 706 din Codul de procedură civilă[1] termenul general de prescripție a dreptului de obține executarea silită este de 3 ani și se aplică titlurilor executorii ce conțin obligații personale,, cât și celor nepatrimoniale precum și titlurilor executori străine. Astfel în privința titlurilor executorii reprezentate de hotărâri judecătorești termenul de prescripție este cel general de 3 ani, termen care începe să curgă de la data rămânerii lor definitive, adică de la momentul la care împotriva acestora nu mai pot fi exercitate căile de atac. Drept urmare conform prevederilor art 635 din Codul de procedură civilă[2] dreptul de a obține executarea silită ia naștere de la momentul la care hotărârea judecătorească rămâne definitivă.
Termenul de prescripție a dreptului de a obține executarea silită este susceptibil de suspendare și de întrerupere în cazurile reglementate de dispozițiile Codului de procedură civilă[3].
Suspendarea prescripției dreptului de obține executarea silită constă în oprirea cursului termenului de prescripție pe timpul cât durează cauza de suspendare, fără a fi afectat termenul scurs până la momentul la care a intervenit cauza de suspendare.
Cauzele de suspendare conform dispozițiilor art. 708 din Codul de procedură civilă, sunt:
1. În cazurile stabilite de lege pentru suspendarea termenului de prescripție a dreptului de a obține obligarea pârâtului.
2. Pe timpul cât suspendarea executării silite este prevăzută de lege ori a fost stabilită de instanță sau de un alt organ jurisdicțional competent
3. Cât timp debitorul nu are bunuri urmăribile sau care nu au putut fi valorificat ori își sustrage veniturile și bunurile de la urmărire.
4. În alte cazuri prevăzute de lege.
În egală măsură dispozițiile art 703 alin 1 pct. 2 din Codul de procedură civilă reglementează cazuri de încetare a executării silite, respectiv:
1. nu mai poate fi efectuată ori continuată din cauza lipsei de bunuri urmăribile sau a imposibilității de valorificare a unor astfel de bunuri;
2. creditorul a renunțat la executare;
3. a fost desființat titlul executoriu;
4. a fost anulată executarea[4].
Din analiza atentă a acestor prevederi legale se poate observa faptul că acestea creează confuzie între două instituții diferite respectiv încetarea executării silite și suspendarea prescripției executării silite.
”Astfel implicațiile sunt unele destul de grave întrucât în cazul încetării executării silite, creditorul va putea solicita reluarea executării silite doar înăuntrul termenului de prescripție a dreptului de a obține executarea silită conform prevederilor art 705 din Codul de procedură civilă, în schimb în cazul suspendării termenului de prescripție a dreptului de a obține executarea silită nu curge, deci nu se poate împlini termenul de prescripție”[5]. ”Urmare a acestor prevederi legislative debitorul va avea interes să invoce încetarea executării silite pentru a putea beneficia de prescripție, în schimb creditorul va avea interes să invoce suspendarea pentru a nu i se prescrie executarea silită”[6].
Astfel instanțele vor fi puse în situația de a aprecia dacă în speță a intervenit încetarea sau suspendarea executării silite, atât timp cât aceleași evenimente pot determina atât încetarea executării silite, cât și suspendarea prescripției. Având în vedere aceste aspecte apreciez că ar fi necesar a se prevedea în ce condiții se aplică suspendarea și în ce condiții intervine încetarea. În lipsa unor astfel de prevederi legale se poate aprecia că suspendarea este regula generală iar încetarea intervenit doar în situația în care creditorul solicită expres restituirea titlului executoriu și încetarea executării silite.
Acte de executare silită
Actele de executare sunt acte prin care executarea este activată și activă, acte prin care executarea continuă, acte prin care executarea propriu-ziză produce efecte în ceea ce privește patrimoniul debitorului executat. Actele de executare sunt acțiuni concrete apte să conducă la executarea obligației/recuperarea creanței. Un act de executare trebuie să conducă la îndestularea/recuperarea creanței. Actele de executare sunt acte de valorificare a bunurilor debitorului precum sechestrul, indisponibilizarea, poprirea, valorificarea bunurilor la licitație publică, etc.
Actele de executare au ca obiect executarea propriu-zisă a obligației din titlul executoriu, documentele de executare au ca obiect procedura de executare și protejarea drepturilor părților în această etapă. Încetarea executării silite nu este un act de executare tocmai pentru că nu este apt să conducă la executare, nu conduce la recuperarea creanței și nu are efecte în patrimoniul debitorului, fiind dimpotrivă un document ce constată insolvabilitatea și deci neputința de a executa debitorul. Actul de încetare a executării este deci un document prin care se încetează executarea și deci nu poate fi considerat un act de executare ci dimpotrivă un document de închidere a executării, un act de neexecutare. Așa cum încheierea prin care executorul judecătoresc dispune deschiderea dosarului de executare silită nu este un act de executare silită, ci un document procedural din cadrul procesului de executare silită, așa si încheierea prin care executorul închide dosarul de executare silită nu este un act de executare ci un document procedural din cadrul procesului de executare silită.
Articolul 624 din Codul de Procedură Civilă[7] stabilește modalitățile de executare și anume urmărirea bunurilor, predarea bunurilor ori alte măsuri prevăzute de lege. Aceste modalități de executare fac obiectul actelor de executare sau altfel spus, actele de executare reprezintă acțiuni/instrumente ale modalităților de executare silită amintite anterior.
Dispozițiile articolului 646 Cod Procedură civilă diferențiază actele de executare de documentele de executare silită, astfel: ”creditorul și debitorul au voie să asiste, personal sau prin avocat sau reprezentant, la efectuarea tuturor actelor de executare silită, să ia cunoștință de actele dosarului de executare silită și să obțină copii, adeverințe, etc[8]”. Astfel din analiza dispozițiilor legale se poate conchide faptul că este evidentă distincția dintre actele de executare și actele (documentele) din dosarul de executare silită.
Actele de executare vizează bunurile debitorului, documentele de executare vizează procedurile de executare.
Având în vedere aspectele prezentate cu privire la soluțiile pronunțate, având în vedere și dispozițiile legale analizate, apreciez că motivele care au condus la respingerea contestației la executare sunt eronate, având în vedere faptul că încetarea executării silite nu reprezintă un act de executare și deci nu are efecte întreruptive ale prescripției. Nu orice document din dosarul de executare reprezintă act de executare în sensul legii.
[1] Legea nr. 134/2010 privind Codul de procedură civilă, republicată în M.of nr. 247 din 10 aprilie 2015.
[2] Ibidem.
[3] Ibidem.
[4] Ibidem.
[5] Alexandru Suciu, Excepțiile procesuale în Noul Cod de procedură civilă, Ed. a IV-a revizuită și adăugită, Ed. Universul Juridic, București, 2019, p.243-245.
[6] Ibidem.
[7] Legea nr. 134/2010 privind Codul de procedură civilă, republicată în M.Of. nr. 247 din 10 aprilie 2015.
[8] Ibidem.
Consilier juridic Mirabela Niculi
