Secţiuni » Articole
Articole autoriRNSJESSENTIALSStudiiOpiniiInterviuriPovestim cărţi
Opinii
PLATINUM+ PLATINUM Signature     

PLATINUM ACADEMIC
GOLD                       

VIDEO STANDARD
BASIC





Noutăți în domeniul protecției consumatorilor – plafonarea dobânzilor în contractele de credit încheiate de consumatori
19.05.2020 | Sebastian DRUMARU, Laura PRODEA

JURIDICE - In Law We Trust
Sebastian Drumaru

Sebastian Drumaru

Laura Prodea

Laura Prodea

Legea privind protecția consumatorilor împotriva dobânzilor excesive stabilite în contractele de credit 

La data de 06.05.2020, Camera Deputaților, în calitate de Cameră Decizională, a adoptat un proiect de lege al cărui principal scop este acela al institurii unor norme de protecție a consumatorilor împotriva dobânzilor excesive stipulate în contractele de credit.

La aceeași dată, Legea astfel adoptată de Senat, în calitate de Primă Cameră sesizată, și Camera Deputaților, în calitate de Cameră Decizională, a fost înaintată Secretarului General în vederea exercitării dreptului de sesizare asupra constituționalității legii.

La data de 11.05.2020, grupul parlamentar al Partidului Național Liberal a trimis Secretariatului General sesizarea cu excepția de neconstituționalitate a Legii, înainte de promulgare. Pe rolul Curții Constituționale s-a înregistrat în acest sens dosarul nr. 581AI/2020, iar la data de 10 iunie 2020 se va soluționa excepția de neconstituționalitate.

Rămâne de văzut de dacă proiectul de lege va fi ”acceptat” de Curtea Constituțională care, în trecut, a declarat ca fiind neconstituțional un proiect legislativ similar.

Potrivit Expunerii de motive, similar întregii legislații a protecției consumatorilor, Legea adoptată prin care se urmărește reprimarea dobânzilor excesive are un dublu scop: unul de persuasiune (de încurajare a creditorului financiar de a se abține de la practicarea dobânzilor excesive sau a altor forme de abuz economic) și unul de disuasiune (de descurajare a creditorilor financiari de tentația repetării unor comportamente abuzive sau neoneste ca efect al riscului aplicării sancțiunilor reglementate în ipoteza practicării dobânzilor excesive sau a altor forme de abuz economic).

Având în vedere consecințele și implicațiile pe care le-ar putea produce adoptarea unei asemenea legi, îndeosebi în domeniul economic – financiar, este important de stabilit, pe de o parte, (i) domeniul de aplicare al legii, sfera persoanelor care vor beneficia de măsurile de protecție dispuse, precum și a celor care vor trebui să se conformeze prescripțiilor/rigorilor impuse, determinarea categoriei contractelor ce vor intra sub incidența reglementării, iar pe de altă parte, (ii) principalele măsurile de protecție, remediile puse la dispoziția consumatorului și sancțiunile aplicabile creditorilor financiari.

I. Domeniul de aplicare al legii. 

Cine sunt beneficiarii și care sunt contractele vizate de legea adoptată

Potrivit disp. art. 1 din Legea privind protecția consumatorilor împotriva dobânzilor excesive adoptată (Legea), aceasta se aplică raporturilor juridice dintre consumatori și creditorii financiari, stabilind regulile de protecție a consumatorilor contra dobânzilor excesive, în scopul menținerii echilibrului contractual și al asigurării integrității pieței financiar-bancare interne.

Pentru a putea determina sfera persoanelor la care se referă acest act normativ, este necesar a se clarifica noțiunile de ’’consumator’’ și ’’creditor financiar’’.

1. A. Noțiunea de consumator

Prin consumator, în sensul acestei Legi, se înțelege orice persoană fizică sau grup de persoane fizice care, în temeiul unui contract care intră sub incidența prezentei legi, acționează în scopuri în afara activității sale comerciale.

La o primă vedere, conținutul noțiunii de consumator reglementată de prezenta Lege ar avea o sferă de aplicare mai restrânsă decât cea prevăzută de legislația de bază în domeniul protecției consumatorilor, existând doar o suprapunere parțială cu noțiunea de consumator definită de disp. art. 2 pct. 2 din Ordonanța de Guvern nr. 21/1992 (O.G. nr. 21/1992) privind protecția consumatorilor și de disp. art. 7 pct. 1 din Ordonanța de urgență nr. 50/2010 privind contractele de credit pentru consumatori (O.U.G. nr. 50/2010).

Potrivit disp. art. 2 pct. 2 din O.G. nr. 21/1992, prin consumator se înțelege orice persoană fizică sau grup de persoane fizice constituite în asociaţii, care acţionează în scopuri din afara activităţii sale comerciale, industriale sau de producţie, artizanale ori liberale.

Potrivit disp. art. 7 pct. 1 din O.U.G nr. 50/2010, prin consumator se înțelege persoana fizică ce acţionează în scopuri care se află în afara activităţii sale comerciale sau profesionale.

Apreciem că s-ar fi impus, cel puțin din perspectiva normelor de tehnică legislativă, definirea termenului de a o manieră similară cu cea regăsită în celelalte acte normative adoptate în domeniul protecției consumatorului, neexistând vreo justificare rezonabilă pentru care această noțiune să aibă o sfera de aplicare mai restrânsă în cadrul prezentei Legi.

Cu toate acestea, legiutorul pare să fi urmărit extinderea sferei noțiunii, fiind asimilați consumatorului, în sensul prezentei Legi, codebitorul, precum și fideiusorul care nu au calitatea de asociat, acționar semnificativ, administrator, director sau membru al organelor de conducere la debitorul principal – persoană juridică. Sunt asimilați fideiusorului și girantul, și avalistul unei cambii sau al unui bilet la ordin care garantează prin semnătura pe cambie sau pe biletul la ordin o creanță care intră sub incidența prezentei legi.

I.B. Noțiunea de creditor financiar

În  ceea ce privește noțiunea de creditor financiar, aceasta este definită la art. 2 alin. (1) lit. b) din Legeca fiind o instituție de credit autorizată de Banca Națională a României denumită în continuare BNR, o sucursală din România a unei instituții de credit străine, o instituție financiară nebancară sau o entitate care desfășoară activitatea de recuperare creanțe.

Prin instituție de credit se înțelege, potrivit disp. art. 7 alin. (1¹) din Ordonanța de Urgență a Guvernului nr. 99/2006 privind instituțiile de credit și adecvarea capitalului (O.U.G. nr. 99/2006), o întreprindere a cărei activitate constă în atragerea de depozite sau de alte fonduri rambursabile de la public şi în acordarea de credite în cont propriu.

Potrivit O.U.G. nr. 99/2006, instituțiile de credit – persoane juridice române-, se pot constitui și funcționa în una din următoarele categorii: bănci, organizații cooperatiste de credit, bănci de economisire și creditare în domeniul locativ, respectiv bănci de credit ipotecar.

Condițiile minime de autorizare în vederea desfășurării de activități în România de către o instituție de credit sunt reglementate la art. 10 – 17 din O.U.G nr. 99/2006 și detaliate de Regulamentul BNR nr. 11/13.11.2007[1] privind autorizarea instituţiilor de credit, persoane juridice române, şi a sucursalelor din România ale instituţiilor de credit din state terţe (Regulament BNR nr. 11/2007).

Prin instituție financiară nebancară (IFN) se înțelege entitatea ce desfăşoară activitate de creditare cu titlu profesional în condiţiile stabilite de Legea nr. 93/2009 privind instituțiile financiare nebancare (Legea nr. 93/2009).

Cadrul legal de funcționare al acestor instituții financiare nebancare pe teritoriul României este reglementat de disp. Legii nr. 93/2009 și de Regulamentul BNR nr. 20/13.10.2009 privind instituțiile financiare nebancare[2] (Regulamentul BNR nr. 20/2009).

Ultima categorie reglementată de art. 2 alin. (1) lit. b) din Lege, entitatea care desfășoară activități de recuperare a creanțelor este definită, de o manieră similară de O.U.G nr. 50/2010 (art. 7 pct. 17) și de Ordonanța de Urgență a Guvernului nr. 52/2016 privind contractele de credit oferite consumatorilor pentru bunuri imobile, precum și pentru modificarea și completarea O.U.G. nr. 50/2010 (O.U.G. nr. 52/2016  –  art. 3 pct. 29), drept acea persoană juridică, alta decât creditorul, cu un capital social minim subscris şi vărsat ce nu poate fi mai mic de 500.000 lei, care desfăşoară activitatea de recuperare creanţe, şi/sau care obţine drepturile, în condițiile mai jos prezentate, asupra unor debite scadente ce rezultă din contractele de credite.

Desfășurarea activității de recuperare a creanțelor și/sau obținere a drepturilor se realizează prin cesionarea creanțelor rezultate din contractele de credit neperformante, pentru care creditorul a declarat scadența anticipată sau a inițiat procedura executării silite a consumatorului.

I.C. Categoria contractelor ce intră sub incidența legii

În ceea ce privește categoria contractelor vizate de dispozițiile Legii adoptate, acestea cuprind contractele de credit, astfel cum ele sunt definite la art. 2 alin. (1) lit. c) din Lege.

Prin contract de credit se înțelege actul juridic voluntar prin care un creditor financiar acordă sau promite să acorde unui consumator o amânare la plată, un împrumut sau alte facilități financiare similare, iar debitorul se obligă să achite sau să ramburseze în rate o sumă de bani, la care se adaugă dobânda și celelalte costuri ale creditării.

Măsuri speciale au fost adoptate de legiutor, cu precădere, în cazul contractelor de credit imobiliar și de consum, astfel cum vom detalia în Secțiunea II.

Prin contract de credit imobiliar, în sensul prezentei Legi, se înțelege creditul sau împrumutul perfectat în vederea achiziționării, construcției, amenajării sau a ameliorării unui imobil.

Creditul imobiliar este ipotecar dacă garanția materială conferită creditorului financiar este tocmai imobilul achiziționat sau care urmează a fi construit pe credit.

Prin contract de credit de consum se înțelege creditul sau împrumutul a cărui valoare maximă este 100.000 lei, și a cărui perioadă maximă de rambursare este de 5 ani, indiferent dacă este garantat sau nu cu ipoteci imobiliare.

Se impun două precizări importante sub aspectul sferei persoanelor și a contractelor care intră sub incidența prezentei legi.

În primul rând, referitor la calitatea de consumator, legiuitorul instituie și o prezumție legală la art. 3 din Lege.

Astfel, calitatea de consumator care acționează în scopuri personale sau familiale se prezumă, iar această calitate urmează a fi analizată în raport de contractul care intră sub incidența prezentei legi, și nu de întreaga activitate a debitorului.

În al doilea rând, potrivit reglementărilor cuprinse în art. 14 alin. (3) din Lege, sunt exceptate de la aplicarea dispozițiilor prezentei Legi, raporturile juridice încheiate strict între persoane fizice ce au ca obiect contractele de împrumut.

Aceste raporturi urmează să fie supuse regimului juridic reglementat de Ordonanța Guvernului nr. 13/2011 privind dobânda legală remuneratorie și penalizatoare pentru obligații bănești, precum și pentru reglementarea unor măsuri financiar-fiscale în domeniul bancar (O.G. nr. 13/2011).

II. Măsurile de protecție de care beneficiază consumatorii. Remediile pe care aceștia le au la îndemână și sancțiunile aplicabile în caz de nerespectare a măsurilor

II.A. Măsuri adoptate în favoarea consumatorilor

Măsurile de protecție adoptate de legiutor în vederea plafonării dobânzilor excesive sunt reglementate la art. 4 – 6 din Lege.

Astfel, în ceea ce privește creditele imobiliare s-au prevăzut următoarele:
– dobânda anuală efectivă nu poate depăși cu mai mult de două puncte procentuale dobânda de referință practicată de BNR pe piața financiar-bancară internă;
– în cazul în care creditorul financiar este o instituție financiară nebancară, dobânda anuală efectivă nu poate depăși dublul dobânzii de referință practicată de BNR pe piața financiar-bancară internă.

În ceea ce privește creditele de consum s-au reglementat următoarele:
– dobânda anuală efectivă nu poate depăși cu mai mult de 15 puncte procentuale dobânda de referință practicată de BNR;
– prin excepție de la cele anterior indicate, în cazul creditelor de consum în valoare maximă de 15.000 lei, suma totală de rambursat de către consumator nu poate depăși dublul sumei împrumutate.

Totodată, la art. 7 din Lege a fost reglementată expres interdicția inserării în contracte și a utilizării de dobânzi excesive în dauna consumatorilor.

Pentru o deplină înțelegere a măsurilor adoptate se impune clarificarea, în sensul Legii adoptate, a următoarelor noțiuni/sintagme:

1. Prin dobândă anuală efectivă, în sensul acestei Legii, se înțelege diferența dintre costul total al creditului și suma efectiv împrumutată. În definirea noțiunii, legiutorul face trimitere totodată la disp. art. 3 pct. 14 din O.U.G. nr. 52/2016, unde dobânda anuală efectivă (DAE) este definită drept costul total al creditului pentru consumator, exprimat ca procent anual din valoarea totală a creditului, după caz, inclusiv costurile prevăzute la art. 29 alin. (2) din O.U.G nr. 52/2016, egală, pe o perioadă de un an, cu valoarea actuală a tuturor angajamentelor – trageri, rambursări şi costuri, viitoare sau prezente, convenite de creditor şi de consumator.

Costurile prevăzute la art. 29 (sus menționat) vizează costurile deschiderii şi menţinerii unui anumit cont, costurile utilizării unui mijloc de plată atât pentru tranzacţii, cât şi pentru trageri din acel cont, precum şi alte costuri legate de operaţiunile de plată.

2. Rata dobânzii de referință practicată de BNR este rata dobânzii de politică monetară stabilită prin hotărâre a Consiliului de administrație al Băncii Naționale a României. Nivelul ratei dobânzii de referință a BNR se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I, prin grija Băncii Naționale a României, ori de câte ori aceasta se modifică[3].

3. Prin suma totală de rambursat se înțelege suma împrumutată plus dobânzi, comisioane și orice alte costuri ale împrumutului, stabilite conform contractului.

4. Prin dobândă excesivă se înțelege dobânda contractuală, remuneratorie sau penalizatoare, superioară limitelor stabilite conform prevederilor art. 4 – 6 din Lege.

II.B. Remedii și sancțiuni în caz de încălcare a măsurilor dispuse prin lege

În ceea ce privește remediile la care pot apela consumatorii și sancțiunile aplicabile creditorilor financiari în caz de nerespectare a măsurilor de protecție mai sus prezentate, acestea sunt reglementate la art. 8 – 13 din Lege.

Printre remediile reglementate se prevăd următoarele:

1. Reducerea nivelului dobânzii anuale efective, în mod corespunzător, la cererea consumatorului, fie pe cale amiabilă, fie printr-o hotărâre judecătorească, în ipoteza în care nivelul dobânzii anuale efective este mai ridicat decât plafoanele stabilite la art. 4 – 6 din Lege (Art 8 din Lege).

2. Interdicția denunțării unilaterale și/sau executării silite a contractului de către creditorul financiar pe o perioadă de 90 de zile calendaristice, calculate de la data notificării imposibilității executării contractului, efectuată de debitor în orice formă scrisă, pentru situațiile în care consumatorii se află în imposibilitate de a executa un contract de credit din cauza nivelului ridicat al costului cu dobânzile, comisioanele, penalizările și celelalte accesorii ale creditului sau ale împrumutului.

Aceste dispoziții se aplică și în cazul în care creanțele rezultate din contractele de credit sau de împrumut au fost cesionate sau externalizate în alt fel de către instituția de credit sau de către instituția financiară nebancară către un terț (Art. 9 din Lege).

Observăm că legiutorul nu a înțeles să definească și sintagma de ’’nivel ridicat al costului cu dobânzi, comisioane, penalizările și alte accesorii ale creditului’’.

Urmează ca această sintagmă să fie cristalizată la nivel jurisprudențial, însă pentru a evita interpretări și aplicări neunitare a dispoziției prezentate s-ar impune definirea acestei sintagme.

3. În vederea echilibrării și a menținerii utilității sociale a contractului, creditorul financiar este obligat să efectueze, în termen de maximum 45 de zile de la primirea cererii corespunzătoare a consumatorului, o propunere, în scris, de revizuire a contractului, ținând cont de situația financiară, inclusiv din perspectiva gradului maxim de îndatorare, și de situația familială a consumatorului. Propunerea de revizuire a contractului va conține reducerea sau ștergerea parțială a unor obligații ale consumatorului, reeșalonarea sau refinanțarea acestora ori, după caz, darea în plată a imobilului ipotecat, în condițiile Legii nr. 77/2016 privind darea în plată a unor bunuri imobile învederea stingerii obligațiilor asumate prin credite (Legea nr. 77/2016).

În caz de refuz explicit al cererii de revizuire amiabilă a contractului sau în caz de întârziere cu mai mult de 45 de zile a răspunsului la o astfel de cerere, consumatorul va putea solicita instanței competente adaptarea judiciară a contractului. De la data depunerii cererii de adaptare judiciară a contractului, efectele acestuia față de consumator se suspendă. În cazul în care instanța respinge cererea de adaptare judiciară a contractului, creditorul financiar va putea pretinde dobânzi, comisioane, penalități și alte accesorii ale creanței numai dacă reclamantul a formulat cererea cu rea-credință.

Legiutorul precizează că cererea de adaptare judiciară a contractului nu este supusă procedurii regularizării cererii introductive reglementate de disp. art. 200 din Codul de procedură civilă.

Totodată, legiutorul a reglementat aplicabilitatea acestor dispoziții și în cazul în care creanțele rezultate din contractele de credit sau de împrumut au fost cesionate sau externalizate în alt fel de către instituția de credit sau de către instituția financiară nebancară către un terț (Art. 10 alin. 1 – 3 din Lege).

Recursul la măsura de mai sus nu împiedică consumatorul să beneficieze, totodată, de aplicarea dispoziților Legii nr. 193/2000 privind clauzele abuzive din contractele încheiate între profesioniști și consumatori (Legea nr. 193/2000) și ale Legii nr. 363/2007 privind combaterea practicilor incorecte ale comercianților în relația cu consumatorii și armonizarea reglementărilor cu legislația europeană privind protecția consumatorilor (Legea nr. 363/2007).

În ceea ce privește sancțiunile, acestea sunt reglementate de disp. art. 11 și 12 din Lege.

Legiutorul a stabilit că inserarea în contracte și utilizarea de dobânzi excesive vor putea fi sancționate pentru abuz de putere economică, practici agresive sau înșelătoare ori, după caz, fraudă la lege săvârșite cu aceste ocazii de creditorii financiari.

De asemenea, fapta creditorului de a insera în contracte și de a utiliza dobânzi excesive sau costuri totale ale creditului care depășesc plafoanele maximale prevăzute la art. 4 – 6 din Lege constituie contravenție și urmează a fi sancționată de inspectorii Autorității Naționale pentru Protecția Consumatorului în condițiile Legii nr. 12/1990 privind protejarea populației împotriva unor activități de producție, comerț sau prestări de servicii illicite (Legea nr. 12/1990).

Se impune o ultimă precizare în raport de măsurile de protecție adoptate, remediile și sancțiunile reglementate de Lege la art. 13, de departe cea mai controversată prevedere cuprinsă în Lege.

Potrivit acestor dispoziții, în scopul echilibrării prestațiilor și al reducerii riscurilor generate de astfel de contracte, prezenta lege este aplicabilă și contractelor în derulare.

O asemenea prevedere ridică probleme serioase din perspectiva respectării principiului neretroactivitătii legii, a principiului securității raporturilor juridice, cât și din perspectiva consecințelor economice ce se vor putea produce în măsura în care legea va fi promulgată în formă adoptată.


[1] Publicat în Monitorul Oficial, Partea I, nr. 837 din 06.12.2007.
[2] Publicat în Monitorul Oficial, Partea I, nr. 707 din 21.10.2009.
[3] Începând cu data de 23 martie 2020, rata dobânzii de referință este de 2,00% p.a. (https://www.bnr.ro/Rata-dobanzii-de-politica-monetara-1744.aspx).


Av. Sebastian Drumaru – Senior Associate PBC Attorneys-at-Law
Av. Laura Prodea – Associate PBC Attorneys-at-Law


Aflaţi mai mult despre , , , , , , , , , ,

Puteţi publica şi dumneavoastră pe JURIDICE.ro. Publicăm chiar şi opinii cu care nu suntem de acord. JURIDICE.ro este o platformă de exprimare. Publicarea nu semnifică asumarea de către noi a mesajului. Pentru a publica vă rugăm să citiţi Condiţiile de publicare, Politica privind protecţia datelor cu caracter personal şi să ne scrieţi la adresa redactie@juridice.ro!







JURIDICE utilizează şi recomandă SmartBill JURIDICE gratuit pentru studenţi

Securitatea electronică este importantă pentru avocaţi [Mesaj de conştientizare susţinut de FORTINET]




Lasă un răspuns

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

Important: Descurajăm publicarea de comentarii defăimatoare. Vor fi validate doar comentariile care respectă Politica JURIDICE.ro şi Condiţiile de publicare.