Secţiuni » Articole
Articole autoriRNSJESSENTIALSStudiiOpiniiInterviuriPovestim cărţi
Opinii
PLATINUM+ PLATINUM Signature     

PLATINUM ACADEMIC
GOLD                       

VIDEO STANDARD
BASIC




 1 comentariu

Și dacă se anulează Decretul Președintelui României de instituire a stării de urgență?
19.05.2020 | Teodor Gabriel HNATEC

JURIDICE - In Law We Trust
Teodor Hnatec

Teodor Gabriel Hnatec

Prezentul articol are drept scop mai degraba o provocare la dezbatere juridica, din perspectiva accesului la justitie, decat o analiza exhaustiva a situatiei juridice generate pe de-o parte de Decretul Presedintelui Romaniei de instituire a starii de urgenta nr. 195/2020 („Decretul”), iar pe de alta parte de Decizia Curtii Constitutionale a Romaniei din 6 mai 2020 („Decizia CCR”).

Decretul este socotit de mai toti specialistii dreptului, pe buna dreptate, drept un act administrativ cu caracter normativ, cu toate consecintele juridice si judiciare care decurg din aceasta categorisire, abordate in cele ce urmeaza.

Acesta a fost incuviintat de Parlament Romaniei prin hotarare in baza art. 93 din Constitutia Romaniei si art. 12 din OUG 1/1999, iar apoi tot prin hotarare de Parlament s-a incuviintat prelungirea, dar, de aceasta data, cu conditia (socotita de unii drept o revenire la normalitate) restrangerii drepturilor fundamentale doar prin acte cu putere de lege.

Cu privire la incuviintarea de catre Parlament, Constitutia Romaniei pare ca nu ofera un raspuns clar cu privire la natura juridica si efecte, iar din regulamentul comun al Camerelor pare ca hotararile Parlamentului sunt mai degraba pe linie administrativa (instituire comisii etc) si, uneori, consultative pentru Guvern.

Din Oug 1/1999 (art.12 In termen de cel mult 5 zile de la instituirea starii de asediu sau a starii de urgenta, Presedintele Romaniei solicita Parlamentului incuviintarea masurii adoptate; art. 13 In situatia in care Parlamentul nu incuviinteaza starea instituita, Presedintele Romaniei revoca de indata decretul, masurile dispuse incetandu-si aplicabilitatea; art. 16 Incetarea starii de asediu sau de urgenta are loc la data stabilita in decretul de instituire sau in decretul de prelungire. (2) In cazul inlaturarii situatiilor de pericol, inainte de expirarea termenului stabilit, incetarea aplicarii masurii exceptionale se dispune prin decret, cu incuviintarea prealabila a Parlamentului) pare insa ca incuviintarea Parlamentului nu este nesemnificativa, ea reprezentand un soi de validare din partea legiuitorului (chiar daca nu in forma de lege) prin care puterea legislativa aproba masuri dispuse pe durata starii de urgenta, aprobare fara de care decretul prezidential nu poate produce efecte juridice, imperativ fiind asadar a fi revocat (revocarea presupunand prin definitie absenta producerii efectelor in plan juridic).

Cu toate acestea, aceasta incuviintare (i) este, cel mai probabil, posibil sa nu fie suficienta pentru a rectifica potentialul viciu (de nelegalitate, iar nu de neconstitutionalitate, identificat de Curtea Constitutionala a Romaniei), dar si (ii) sunt argumente serioase pentru a considera ca hotararea de incuviintare nu are valenta respectarii art. 53 din Constitutia Romaniei, dar si ca hotararea Parlamentului pare mai degraba ca aproba instituirea starii de urgenta, nu si in concreto masurile de restrangere a drepturilor si libertatilor fundamentale.

Revenind acum la domeniul justitiei, prin Decret au fost adoptate o serie de masuri dintre care amintesc exempli gratia, pentru scopul prezentului articol:

– „Art. 41 Prescriptiile si termenele de decadere de orice fel nu incep sa curga, iar, daca au inceput sa curga, se suspenda pe toata durata starii de urgenta instituite potrivit prezentului decret, dispozitiile art. 2.532 pct. 9 teza a II-a din Legea nr. 287/2009 privind Codul civil sau alte dispozitii legale contrare nefiind aplicabile.”

– (6) In temeiul prezentului decret, judecarea proceselor civile, altele decat cele prevazute la alin. (1), se suspenda de plin drept pe durata starii de urgenta instituite prin acesta, fara a fi necesara efectuarea vreunui act de procedura in acest scop.

– (7) Termenele de exercitare a cailor de atac in cauzele prevazute la alin. (6), aflate in curs la data instituirii prezentei stari de urgenta, se intrerup, urmand a curge noi termene, de aceeasi durata, de la data incetarii starii de urgenta. In cauzele prevazute la alin. (6) in care au fost declarate cai de atac pana la data emiterii prezentului decret, dosarele se inainteaza instantei competente dupa incetarea starii de urgenta.”

Prin Decizia CCR, instanta constitutionala (fara sa constate neconstitutionalitatea unui act administrativ cu caracter normativ caci nu are, inca, o astfel de competenta) retine ca „… masurile pe care Presedintele le-a apreciat drept ”de prima urgenta cu aplicabilitate directa” (achizitionarea directa de bunuri de catre autoritatile publice, suspendarea din functiile de conducere a unor functionari publici, neinceperea cursului prescriptiilor si termenelor de decadere, suspendarea prescriptiilor si termenelor de decadere, suspendarea de plin drept a cauzelor civile si penale, intreruperea termenele de exercitare a cailor de atac etc.) constituie, in mod expres sau implicit, derogari de la legislatia in vigoare la momentul instituirii starii de urgenta… Presedintele a dispus, pe de o parte, suspendarea sau neaplicarea unor dispozitii legale, sau, pe de alta parte, modificarea si completarea unor legi, dispozitiile sale având impact asupra unor drepturi si libertati fundamentale (dreptul la munca, libertatea economica, accesul liber la justitie etc.”.

Asadar, in esenta CCR a statuat ca Presedintele Romaniei, fara sa aiba putere de legiferare, a adoptat o serie de masuri care au avut efect (nepermis) de modificare a unor norme legale, precum cele din Codul Civil (prescriptii) sau Codul de procedura civila (decaderi sau cauze de suspendare a judecatii cauzei).

Decizia CCR nu produce niciun efect asupra Decretului, astfel incat orice justitiabil trebuie sa introduca, daca are interes legitim si se considera vatamat, o actiune in contencios administrativ avand ca obiect anularea (partiala sau totala, dupa caz) acestui act administrativ cu caracter normativ.

Lasand la o parte discutia privind greutatea pe care Decizia CCR potential ar putea sa o aiba, din perspectiva argumentatiei de nulitate in dosarul de anulare, dar si discutia privind imprejurarea daca Decretul a modificat sau nu (si daca da, cat) legi, fara sa aiba aceasta posibilitate (deja) conferita de actul primar anume OUG 1/1999, m-as referi la aspectul particular al accesului la justitie.

Daca, macar aparent, art. 4 OUG 1/1999 permite (sau nu) Presedintelui Romaniei ca, pe perioada starii de urgenta, sa restranga drepturi si libertati fundamentale, cu totul diferit stau lucrurile in materia justitiei, art. 3 OUG 1/1999 stabilind expressis verbis ca, pe perioada starii de urgenta este interzisa restrangerea accesului la justitie.

Iata ca in aceasta materie lucrurile stau un pic mai clar, in sensul ca Decretul a instituit masuri care au modificat sau au impactat legislatia primara ce reglementeaza domeniul justitiei. Altfel spus, toate sau parte din masurile din domeniul justitiei ce se vor adeveri, in ochii judecatorului chemat sa solutioneze pricina, ca fiind o restrangere a accesului la justitie, chiar si temporar, pot fi anulate. Un exemplu ar putea fi dat de suspendarea majoritatii cauzelor de drept si fara nicio alta formalitate, desi avocatii au avut obligatia continuitatii desfasurarii specifice, ba chiar au fost cauze care s-au judecat pe perioada starii de urgenta.

Mutand discutia in plan procedural, in privinta actului administrativ cu caracter normativ se cere mentionat art. 23 Legea 554/2004 conform caruia Hotararile judecatoresti definitive si irevocabile prin care s-a anulat in tot sau in parte un act administrativ cu caracter normativ sunt general obligatorii si au putere numai pentru viitor.”.

Asadar, departandu-se de principiul efectului relativ al hotararii judecatoresti si regula conform careia actul administrativ se anuleaza cu efect retroactiv, pentru motive contemporane emiterii sale, art. 23 din Legea nr. 554/2004 stabileste, pe de-o parte, caracterul erga omnes al hotararii judecatoresti de anulare a actului administrativ cu caracter normativ (asemuind-o, din perspectiva intinderii efectelor, deciziei Curtii Constitutionale sau deciziilor ICCJ pronuntate in recursuri in interesul legii) iar pe de cealalta parte momentul publicarii hotararii judecatoresti ca fiind momentul de la care, pentru viitor, actul administrativ este anulat.

In literatura de specialitate (G. Bogasiu – Legea contenciosului administrativ) s-a considerat ca „efectele disparitiei efectelor juridice ale actului administrativ normativ se localizeaza incepand cu data ramanerii definitive si irevocabile a hotararii judecatoresti prin care s-a anulat actul respectiv. Prin urmare, raporturile juridice si efectele juridice produse de actul administrativ normativ in perioada executarii acestuia pana la data anularii irevocabile a acestuia raman in fiinta si produc efecte juridice”.

Cu privire la ceea ce parea clar in art. 23 din Legea nr. 554/2004, sub aspectul momentului producerii efectelor obligatorii erga omnes de anulare a actului administrativ cu caracter normativ, atat CCR cat si ICCJ au adus anumite nuantari:

– Decizia CCR 126/2015 „…Curtea retine ca, pentru persoanele care au avut calitatea de parte in litigiul in care instanta a dispus anularea in tot sau in parte a unui act administrativ unilateral cu caracter normativ, in masura in care acestea solicita si recunoasterea dreptului pretins, impreuna cu reparatii, efectele anularii actului se produc in virtutea principiului efectului relativ al hotararilor judecatoresti, producandu-se si pentru trecut, in sensul ca, pentru partile din litigiu, anularea actului administrativ unilateral cu caracter normativ produce efecte juridice si pentru trecut.”

– Decizia 10/2015 ICCJ in vederea pronuntarii unei hotarari prealabile cu privire la interpretarea dispozitiilor art. 23 din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004 „… Sintagma „sunt general obligatorii si au putere numai pentru viitor”, utilizata atat de Constitutie, cat si de Legea nr. 554/2004, nu poate primi decat o interpretare unitara, in sensul ca exceptia de neconstitutionalitate admisa, respectiv actul administrativ normativ anulat nu produc niciun efect in privinta cauzelor irevocabil/definitiv solutionate insa produc efecte in cauzele aflate in curs de solutionare la data publicarii deciziei Curtii Constitutionale sau a hotararii judecatoresti de anulare, asa cum s-a retinut in deciziile instantei de contencios constitutional indicate la pct. 6.2… Admite sesizarea… si stabileste ca: Dispozitiile art. 23 din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificarile si completarile ulterioare, se interpreteaza in sensul ca hotararea judecatoreasca irevocabila/definitiva prin care s-a anulat in tot sau in parte un act administrativ cu caracter normativ produce efecte si in privinta actelor administrative individuale emise in temeiul acestuia care, la data publicarii hotararii judecatoresti de anulare, sunt contestate in cauze aflate in curs de solutionare pe rolul instantelor judecatoresti.”

Iata asadar ca, teoretic, s-ar putea anula Decretul, macar sub aspectul unor chestiuni ce tin de accesul la justitie, caz in care efecte juridice produse in intervalul 16 martie 2020 – publicarea hotararii de anulare nu ar ramane intangibile, ci ar putea fi desfiintate de catre instantele de judecata.

Desigur, pot aparea o multitudine de situatii generate, de la caz la caz, de obiectul litigiului si argumentele concrete aduse de justitiabili si/sau solutiile pronuntate de instantele de judecata. Spre exemplu s-ar putea gandi scenariul in care este anulata prevederea privind suspendarea prescriptiilor din Decret, numai pentru ca mai apoi justitiabilul sa se vada lipsit de beneficiul practic al demersului sau caci i se va opune, data fiind relativizarea institutiei prescriptiei prin Noul Cod Civil, exceptia decaderii din dreptul de a invoca prescriptia, motivat de faptul ca exceptia prescriptiei nu a fost invocata prin intampinare.

Sa lasam insa timpul si instantele de judecata sa ne spuna ce se intampla si daca se anuleaza Decretul Presedintelui Romaniei de instituire a starii de urgenta!

Teodor Gabriel Hnatec


Aflaţi mai mult despre , , , ,

Puteţi publica şi dumneavoastră pe JURIDICE.ro. Publicăm chiar şi opinii cu care nu suntem de acord. JURIDICE.ro este o platformă de exprimare. Publicarea nu semnifică asumarea de către noi a mesajului. Pentru a publica vă rugăm să citiţi Condiţiile de publicare, Politica privind protecţia datelor cu caracter personal şi să ne scrieţi la adresa redactie@juridice.ro!







JURIDICE utilizează şi recomandă SmartBill JURIDICE gratuit pentru studenţi

Securitatea electronică este importantă pentru avocaţi [Mesaj de conştientizare susţinut de FORTINET]




Până acum a fost scris un singur comentariu cu privire la articolul “Și dacă se anulează Decretul Președintelui României de instituire a stării de urgență?”

  1. Azi am fost dat afara din MegaImage pentru ca un paznic, fara manusi, a indreptat catre mine un dispozitiv care nu a fost testat sau omologat, o chinezarie, care-mi masoara temperatura. Pai daca sunt asimptomatic nu am temperatura. Drepturile mele au fost calcate in picioare cand mi s-a refuzat acceptul in incinta. La fel si la piata. Daca obiectul imi provoaca leziuni interne cine raspunde? Cum verific? A testat cineva ca sunt sigure pentru sanatatea publica? Si daca sunt si am temperatura de 37 de grade, cine isi permite sa-mi limiteze dreptul de a-mi cumpara mancare? Sunt femei gravide care au peste 37 de grade. Sun atatea alte considerente. Intrebarea este cum de se permit astfel de incalcari si avocatii nu reactioneaza?

Lasă un răspuns

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

Important: Descurajăm publicarea de comentarii defăimatoare. Vor fi validate doar comentariile care respectă Politica JURIDICE.ro şi Condiţiile de publicare.