Secţiuni » Articole
Articole autoriRNSJESSENTIALSStudiiOpiniiInterviuriPovestim cărţi
Opinii
PLATINUM+ PLATINUM Signature     

PLATINUM ACADEMIC
GOLD                       

VIDEO STANDARD
BASIC





Aplicabilitatea dispozițiilor art. 75 alin. (1) lit. d) Cod Penal în cazul săvârșirii infracțiunii de contrabandă în forma asimilată, prevăzută de art. 270 alin. (3) din Legea nr. 86/2006 privind Codul Vamal
20.05.2020 | Mihai-Cristian MIERTOIU, Bogdan DUMITRESCU

JURIDICE - In Law We Trust
Mihai-Cristian Miertoiu

Mihai-Cristian Miertoiu

Bogdan Dumitrescu

Bogdan Dumitrescu

Elementul material

Infracțiunea de contrabandă prevăzută de dispozițiile art. 270, alin. (3) din Legea 86/2006 constă în colectarea, deţinerea, producerea, transportul, preluarea, depozitarea, predarea, desfacerea şi vânzarea bunurilor sau a mărfurilor care trebuie plasate sub un regim vamal cunoscând că acestea provin din contrabandă sau sunt destinate săvârşirii acesteia.

Practica neunitară la nivelul instanțelor judecătorești din România

La nivelul instanțelor din România s-a format, se pare, o practică neunitară cu privire la aplicabilitatea circumstanței legale de reducere a limitelor speciale ale pedepsei în cazul achitării integrale, până la primul termen de judecată, a prejudiciului produs ca urmare a săvârșirii unei infracțiuni de contrabandă în forma asimilată.

Este adevărat că în cuprinsul dispozițiilor art. 75, alin. (1) lit. d), teza a II-a C.pen. sunt prevăzute cazurile în care circumstanța atenuantă legală nu se aplică, așa cum este cazul “săvârșirii infracțiunilor privind frontiera de stat a României…”, dar se pune problema dacă infracțiunea de contrabandă în formă asimilată se subscrie sau nu faptelor prevăzute de legea penală de natura celor privind frontiera de stat, motiv pentru care părerile magistraților au fost împărțite în ceea ce privește natura acestei infracțiuni.

Problema de drept a fost dezbătută și la Întâlnirea președinților secțiilor penale ai Înaltei Curți de Casație și Justiție și ai Curților de Apel, cu procurorii șefi ai secției de urmărire penală de la nivelul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, ai structurilor specializate D.N.A. și D.I.I.C.O.T. și ai Parchetelor de pe lângă Curțile de Apel, din anul 2018, ocazie cu care au fost împărtășite două opinii.

1) Într-o primă opinie, s-a apreciat în sensul imposibilității reţinerii şi aplicării efectului atenuant al circumstanţei legale personale a acoperirii integrale a prejudiciului material cauzat prin infracţiunea de contrabandă în formă asimilată prevăzută de art. 270 alin. (3) din Legea nr. 86/2006 privind Codul Vamal, întrucât această infracțiune ar face parte din categoria celor strict şi limitativ prevăzute de art. 75 alin. (1) lit. d) Cod penal (infracțiuni privind frontiera de stat).

O parte dintre participanții la întâlnire au înclinat către acest punct de vedere, fundamentat pe considerentul că infracțiunea de contrabandă în forma asimiliată este o infracţiune privind frontiera de stat a României, cu un obiect juridic complex care include relaţiile sociale ce ocrotesc legalitatea activităţilor comerciale de la frontiera de stat a României.

Pentru a ajunge la această concluzie, s-au interpretat sistematic art. 3 din Legea nr. 86/2006 privind Codul vamal al României, potrivit căruia teritoriul vamal al României cuprinde teritoriul statului român delimitat de frontiera de stat a României, precum şi marea teritorială a României.

În același sens s-a pronunțat și Înalta Curte de Casație și Justiție, prin Decizia 11/22.04.2015 (HP), prin care a statuat că infracțiunea de contrabandă este infracțiune de pericol, nu de rezultat, producerea prejudiciului nefiind prevăzută de norma de incriminare ca element constitutiv al laturii obiective a infracţiunii, „întrucât scopul eludării sau sustragerii de la plata taxelor vamale nu se realizează întotdeauna şi, pe cale de consecinţă, nu în toate situaţiile se produce o pagubă în bugetul general consolidat al statului”.

2) O a doua opinie a fost exprimată în sensul posibilității reţinerii şi aplicării efectului atenuant al circumstanţei personale constând în acoperirea integrală a prejudiciului material cauzat prin săvârșirea infracţiunii de contrabandă în formă asimilată, având în vedere faptul că aceasta este o infracţiune complexă, de prejudiciu, ce include în obiectul juridic principal relaţiile sociale cu privire la administrarea impozitelor, taxelor, contribuţiilor şi altor sume datorate bugetului consolidat al statului.

Judecătorii Secției penale și pentru cauze cu minori din cadrul Curții de Apel Iași prezenţi la întâlnire și-au exprimat punctul de vedere, cu majoritate, în sensul reţinerii circumstanţei atenuante legale, întrucât textul de lege nu condiționează aplicarea dispozițiilor art. 75 alin. (1) lit. d) Cod penal după cum producerea prejudiciului este prevăzută sau nu în norma de incriminare ca element constitutiv al laturii obiective a infracţiunii.

Infracțiunile privind frontiera de stat sunt expres și limitativ reglementate de lege și se referă la restrângerea circulației persoanelor, în timp ce infracțiunea de contrabandă în formă asimilată vizează circulația capitalurilor, a bunurilor, fiind o infracțiune de prejudiciu. Astfel cum rezultă din reglementarea oferită de capitolul al II-lea din Titlul III al Părţii speciale a Codului penal, infracţiunile privind frontiera de stat sunt prevăzute de art. 262-265 Cod penal, în rândul acestora legea neînţelegând să includă şi infracţiunea de contrabandă.

Prin Decizia pronunțată cu ocazia soluționării recursului în interesul legii nr. 17/2013, Înalta Curte de Casație și Justiție a arătat că infracțiunea de contrabandă are un obiect juridic complex, prin care se apără nu numai regimul frontierei de stat, ci și regimul administrării impozitelor, taxelor, contribuțiilor și altor sume datorate bugetului de stat.

Contrabanda în formă asimilată reprezintă, astfel, o modalitate specifică de sustragere de la plata taxelor, prin colectarea, deţinerea, producerea, transportul, preluarea, depozitarea, predarea, desfacerea şi vânzarea bunurilor sau a mărfurilor care trebuie plasate sub un regim vamal cunoscând că acestea provin din contrabandă sau sunt destinate săvârşirii acesteia.

Cu alte cuvinte, elementul material al infracțiunii de contrabandă săvârșită în forma prevăzută de art. 270 alin. (3) din Legea nr. 86/2006 nu aduce atingere, în principal, frontierei de stat, întrucât actele materiale nu vizează trecerea frontierei de stat cu bunuri sau mărfuri ce trebuie plasate sub un regim vamal, ci mai degrabă o formă de “tăinuire” a bunurilor proveninte din astfel de împrejurări, în modalitatea înlesnirii valorificării unui bun provenit din contrabandă.

Concluzii

Prin raportare la obiectul juridic complex al infracțiunii de contrabandă în formă asimilată considerăm că se realizează o analogie în defavoarea inculpatului, practic extinzându-se aplicarea unei norme penale cu privire la o situaţie nereglementată expres, dar care este asemănătoare cu cea descrisă de norma respectivă.

Apreciem că principiul legalităţii se opune întotdeauna aplicării legii penale prin analogie, ceea ce ne determină să înclinăm către cea de-a două opinie exprimată, în sensul aplicării prevederilor art. 75, alin. (1), lit. d) Cod Penal, întrucât infracțiunea asimilată de contrabandă reglementată în Legea 86/2006 nu poate fi inclusă, in extensio, în categoria infracțiunilor privitoare la frontiera de stat a României, ci trebuie analizată din perspectiva urmărilor imediate ce au impact asupra bugetului de stat.

Din punct de vedere juridic, analogia este înțeleasă ca reprezentând mijlocul prin care o dispoziție legală este aplicată unei situații similare ce nu face parte din tiparul clasic prevăzut de norma de reglementare.

Pe cale de consecință, având în vedere faptul că infracțiunile la frontiera de stat sunt expres și limitativ reglementate de lege și se referă, în principal, la restrângerea circulației persoanelor, în timp ce infracțiunea de contrabandă vizează, dimpotrivă, circulația capitalurilor și a bunurilor, precum și sustragerea lor de la plata taxelor vamale, aceasta putând genera un prejudiciu și, ținând seama că acțiunea civilă alăturată acțiunii penale este admisibilă în procesul penal, la fel de firesc și de echitabil ar fi ca repararea prejudiciului să se reflecte și în posibilitatea aplicării circumstanței atenuante legale față de inculpat.

Bibliografie: Minuta de la Întâlnirea președinților secțiilor penale ai Înaltei Curți de Casație și Justiție și ai curților de apel cu procurorii șefi secție urmărire penală de la nivelul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, ai structurilor specializate D.N.A. și D.I.I.C.O.T. și ai Parchetelor de pe lângă Curțile de Apel, București 18 mai 2018.

Av. Mihai-Cristian Miertoiu
Av. Bogdan Dumitrescu


Aflaţi mai mult despre , , , , , ,

Puteţi publica şi dumneavoastră pe JURIDICE.ro. Publicăm chiar şi opinii cu care nu suntem de acord. JURIDICE.ro este o platformă de exprimare. Publicarea nu semnifică asumarea de către noi a mesajului. Pentru a publica vă rugăm să citiţi Condiţiile de publicare, Politica privind protecţia datelor cu caracter personal şi să ne scrieţi la adresa redactie@juridice.ro!







JURIDICE utilizează şi recomandă SmartBill JURIDICE gratuit pentru studenţi

Securitatea electronică este importantă pentru avocaţi [Mesaj de conştientizare susţinut de FORTINET]




Lasă un răspuns

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

Important: Descurajăm publicarea de comentarii defăimatoare. Vor fi validate doar comentariile care respectă Politica JURIDICE.ro şi Condiţiile de publicare.