Curtea de Apel București. Practica „rețetelor de consum”
3 octombrie 2022 | Andrei LĂSCĂRACHE-ȚIFREA
Andrei Lăscărache-Țifrea
Curtea de Apel București, decizia penală nr. 231/2022, definitivă
În cauză se constată că inculpatul a avut o poziţie relativ consecventă cu privire la consumul de alcool, dar trebuie avută în vedere calitatea sa de administrator al unei firme care are ca obiect de activitate transportul rutier, calitate care i-a permis să ia cunoştinţă despre această practică infracţională de notorietate de folosire a ,,reţetelor de consum”.
Prin sentinţa penală nr. 592 din data de 29.07.2021, Judecătoria Sectorului 1 Bucureşti în baza art. art. 336 alin. 1 C. pen. cu aplic. art. 396 alin. 1 şi 4 C.proc.pen., a stabilit în sarcina inculpatului AA pedeapsa de 1 an şi 2 luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de conducere a unui autovehicul pe drumurile publice sub influenţa alcoolului sau a altor substanţe.
În baza art. 83 C. pen., a amânat aplicarea pedepsei închisorii astfel stabilită, pe durata unui termen de supraveghere de 2 ani.
În fapt, instanta de fond a reţinut că la data de xx.xx.2019, în jurul orei 03.10, inculpatul a condus autoturismul marca Hyundai cu nr. de înmatriculare xxxxxx dinspre Arcul de Triumf către Piaţa Presei Libere aflându-se sub influenţa băturilor alcoolice, având o îmbibaţie alcoolică peste limita legală, respectiv 0,57 mg/l alcool pur în aerul expirat.
Din buletinul de analiză toxicologică nr. xxx /xx.xx.2019 eliberat de I.N.M.L. „M. Minovici”, la prima probă biologică de sânge recoltată la ora 04.00, inculpatul avea o alcoolemie de 1.75 g‰ alcool pur în sânge, iar la cea de-a doua probă biologică de sânge, recoltată la ora 05.00, acesta avea o alcoolemie de 1,69 g‰ alcool pur în sânge.
Pe baza declaraţiei verbale a inculpatului, dată în prezenţa personalului medical din cadrul INML şi a poliţistului rutier, s-a consemnat în procesul-verbal de recoltare a probelor biologice, semnat de către inculpat, consumul unei cantităţi de 300 ml whiskey, cu aport alimentar o salata de vară, în intervalul 22.00-03.00.
Audiat în cauză în calitate de inculpat numitul AA a declarat că îşi menţine declaraţia dată în calitate de suspect în cauză, recunoaşte şi regretă fapta comisă.
În ceea ce priveşte valoarea alcoolemiei inculpatului la momentul depistării în trafic, instanţa de fond a reţinut următoarele:
Din raportul de expertiză medico-legală de recalculare a alcoolemiei rezultă că estimarea retroactivă a alcoolemiei nu se poate efectua întrucât în acest caz nu este de natură a oferi date susţinute ştiinţific (în acel moment curba alcoolemiei fiind puternic influenţată de factori lipsiţi de un grad rezonabil de siguranţă sau obiectivare). Totodată se precizează că la data de xx.xx.2019, ora 03.10 alcoolul se afla în faza de absorbţie (consumul de băuturi alcoolice încetase cu 10 minute înainte de momentul producerii evenimentului rutier, în condiţiile unui stomac cu conţinut alimentar, conform declaraţiei de consum) iar calculul retroactiv al alcoolemiei se poate efectua numai dacă consumul de băuturi alcoolice a încetat cu cel puţin 90 minute înaintea evenimentului rutier în cazul existenţei de conţinut alimentar gastric, respectiv cu 45 minute în cazul consumului de băuturi alcoolice în absenţa aportului alimentar.
Astfel, ţinând cont de valoarea alcoolemiei rezultată din probele biologice (respectiv 1,75 g‰ şi 1,69 g‰) şi văzând că valoarea alcoolemiei potrivit celei de-a doua probe este mai redusă decât valoarea primei probe, rezultă că alcoolul se afla în faza de eliminare şi, prin urmare, la momentul circulării pe drumul public putea fi chiar mai ridicată decât alcoolemia potrivit primei probe biologice.
În acest sens, în practica judiciară (Decizia penală nr. 1655/2017 a Curţii de Apel Bucureşti, Secţia a II-a penală) s-a reţinut că, în situaţia în care, faţă de declaraţia de consum a inculpatului, INML a arătat că nu se poate estima retroactiv alcoolemia inculpatului, instanţa a luat în considerare alcoolemia astfel cum a rezultat din probele de sânge, iar în măsura în care valoarea alcoolemiei potrivit celei de-a doua probe este mai redusă rezultă că alcoolul se afla în faza de eliminare şi, prin urmare, la momentul circulării pe drumul public putea fi chiar mai ridicată decât alcoolemia potrivit primei probe biologice.
În acest sens, instanţa a reţinut că există o practică infracţională a unor inculpaţi de a prezenta ,,reţete de consum”, prin care plasează în mod nereal şi cu precizie consumul de alcool la un moment imediat anterior opririi în trafic, astfel încât să încerce să facă imposibilă estimarea retroactivă a alcoolemiei.
Astfel, având în vedere ,,Reperele metodologice cu privire la expertiza medico-legală efectuată pentru estimarea retroactivă a alcoolemiei”, aprobate prin Hotărârea nr. 2 din 18.09.2015 a Consiliului Superior de Medicină Legală, prin care se stabileşte că determinarea retroactivă a alcoolemiei se poate efectua numai dacă consumul a încetat cu cel puţin 90 minute înaintea evenimentului rutier, în cazul consumului pe mâncate, sau cu 45 minute, în cazul consumului pe nemâncate, unii inculpaţii declară cu precizie un consum de alcool foarte apropiat de momentul evenimentului rutier, astfel încât să împiedice expertul medico-legal să facă un calcul teoretic retroactiv al alcoolemiei.
În final, instanţa a mai reţinut că în practica judiciară majoritară, întrunirea elementelor constitutive ale infracţiunii prev. de art. 336C.pen. se face exclusiv pe baza alcoolemiei rezultate din analizarea probelor de sânge coroborate cu rezultatul testării etilotest, fără efectuarea vreunui calcul retroactiv.
Împotriva acestei sentinţe a declarat apel inculpatul solicitând desfiinţarea sentinţei apelate şi, în principal, achitarea, în baza art. 396 alin. 5 Cod procedură penală, raportat la art. 16. alin. 1 lit. a) Cod procedură penală, iar în subsidiar, renunţarea la aplicarea pedepsei, cu aplicarea unui avertisment sau înlocuirea pedepsei închisorii de 1 an şi 2 luni cu pedeapsa amenzii penale şi cu amânarea aplicării acesteia.
Examinând hotărârea apelată prin prisma criticilor formulate, dar şi din oficiu, sub toate aspectele de fapt şi de drept ale cauzei, instanța de control judiciar a reținut următoarele:
Pentru reţinerea tipicităţii faptei raportat la momentul depistării în trafic a conducătorului auto, se impune stabilirea unei îmbibaţii alcoolice peste limita legală, fără a fi absolut necesar a se analiza cu absolută precizie valoarea exactă a acesteia, singura condiţie indispensabilă fiind de a nu exista nici cel mai mic dubiu că la momentul cu relevanţă penală conducătorul auto ar fi putut avea o îmbibaţie alcoolică sub limita la care legea penală incriminează această conduită ca infracţiune. În acest ultim caz, în aplicarea principiului in dubio pro reo, s-ar impune pronunţarea unei soluţii de achitare.
Referitor la stabilirea îmbibaţiei alcoolice, în practică, se are în vedere, de cele mai multe ori, valoare rezultată ca urmare a prelevării primei mostre biologice, atât timp cât recoltarea are loc la un moment apropiat de cel al consumării faptei, iar în situaţia în care valoarea rezultată la prima probă recoltată este foarte apropiată de limita legală, se are în vedere valoarea ce rezultă din concluziile expertizei privind calculul retroactiv al alcoolemiei.
În cadrul expertizei privind calculul retroactiv al alcoolemiei, estimarea concentraţiei de alcool, posibil a exista la momentul depistării în trafic a conducătorului auto, are drept temei declaraţia de consum a conducătorului autoturismului. Calculul efectuat se întemeiază în parte pe consumul de băuturi şi alimente declarat de conducătorul auto, ce poate fi invalidat dacă nu concordă cu estimarea ştiinţifică.
Instanţa de control judiciar nu încearcă să stabilească alcoolemia exactă la momentul conducerii autoturismului prin raportare la procentul de alcool în aerul expirat, de 0,57 mg/l, în baza formulei de relaţie dintre alcoolul detectat în aerul expirat şi alcoolul prezent în sânge, însă coroborând rezultatul alcoolemiei din aerul expirat cu valorile rezultate din analiza chimică a probelor de sânge, respectiv 1.75 g‰ la ora 04.00 şi 1,69 g‰ la ora 05.00, rezultă că, cel puţin teoretic, inculpatul, la momentul depistării în trafic, avea o alcoolemie superioară limitei de 0,80 g/l alcool pur în sânge.
În condiţiile în care probatoriul administrat în cauză dovedeşte în mod cert întrunirea tuturor elementelor constitutive ale infracţiunii pentru care inculpatul a fost trimis în judecată, nefiind creată nicio stare de îndoială care potrivit principiului in dubio pro reo poate profita inculpatului, Curtea reţine că prezumţia de nevinovăţie de care beneficiază persoana pusă sub acuzare a fost răsturnată cu probe certe de vinovăţie.
Instanţa de control judiciar apreciază că pedeapsa de 1 an şi 2 luni închisoare, stabilită de instanţa de fond, a cărei aplicare a fost amânată, în condiţiile art. 83 Cod penal, a fost corect individualizată cu luarea în considerare a tuturor criteriilor prevăzute de legea penală, astfel încât nu se impune modificarea acesteia.
Pentru aceste considerente, Curtea în baza art. 421 alin. 1 pct. 1 lit. b) Cod procedură penală va respinge, ca nefondat, apelul formulat de inculpat.
Av. Andrei Lăscărache – Țifrea, Baroul Iași
- Flux integral: www.juridice.ro/feed
- Flux secţiuni: www.juridice.ro/*url-sectiune*/feed
Pentru suport tehnic contactaţi-ne: tehnic@juridice.ro
