Secţiuni » Articole
Articole autoriRNSJESSENTIALSStudiiOpiniiInterviuriPovestim cărţi
Opinii
 1 comentariu

Principiul oralităţii în procesul civil. Necesar de iure. Util de facto?
28.05.2020 | Ciprian TIȚA

JURIDICE - In Law We Trust
Ciprian Tița

Ciprian Tița

Autorii Codului de Procedură Civilă actual au dorit să menţină regula oralităţii dezbaterilor în procesul civil, continuând tradiţia Codului de Procedură Civilă din 1865, consacrată prin dispoziţiile art. 127 unde se prevedea că pricinile se dezbat verbal, dacă legea nu dispune altfel.

În consecinţă, şi în Codul de Procedură Civilă intrat în vigoare la 15.02.2013 s-a prevăzut că procesele se dezbat oral, cu excepţia cazului în care legea dispune altfel sau când părţile solicită expres instanţei ca judecata să se facă numai pe baza actelor depuse la dosar (art. 15).

Necesitatea de iure a acestui principiu nu poate fi ignorată, părţile sau reprezentanţii lor trebuind să aibă posibilitatea de a-şi expune cererile şi argumentele şi oral, uneori dinamica procesului obligând partea să îşi formuleze cererea sau apărarea oral, fiind consemnată evident în scris în încheierea de şedinţă, care este oglinda activităţii de judecată de la respectivul termen.

Însă, în acest context al oralităţii, de cele mai multe ori, în realitate, instanţa face judecata numai pe baza actelor depuse la dosar, acte care conţin cereri, susţineri sau apărări. Nu analizăm pe această cale situaţia probelor sau a mijloacelor materiale de probă administrate pe parcursul cercetării judecătoreşti, care (cu excepţia mijloacelor materiale de probă) se oglindesc tot în acte.

În practica judiciară, de cele mai multe ori, în dezbaterile orale din faţa instanţei, părţile sau reprezentanţii lor nu aduc nimic nou faţă de susţinerile şi apărările exprimate în scris prin actele procedurale de la dosarul cauzei (cererea de chemare în judecată, întâmpinare, cererea reconvenţională, cererea de chemare în judecată a altei persoane, de chemare în garanţie, de arătare a titularului dreptului, note scrise, cererea de formulare a unei căi de atac etc.).

Excepţia de la principiul oralităţii, cum că părţile pot solicita expres instanţei ca judecata să se facă numai pe baza actelor depuse la dosar (teza finală a art. 15 din Codul de Procedură Civilă), este o raritate în practica judiciară, acest lucru presupunând ca părţile implicate în proces (inclusiv cele cu interese contrarii) să fie de comun acord să ceară instanţei aplicarea dispoziţiei menţionate, fiind binecunoscut că de foarte multe ori părţile (şi nu numai ele) privesc procesul civil ca o luptă pe viaţă şi pe moarte în arena judiciară, visceralizarea urii în societatea românească fiind cel mai vizibilă în mediul online şi în sălile de judecată.

Mai des întâlnită, ca excepţie de la principiul oralităţii, este situaţia procedurii speciale a cererii de valoare redusă (unde regula este că procedura se desfăşoară în scris potrivit dispoziţiilor art. 1030 alin. (1) din Codul de Procedură Civilă, excepţia fiind dezbaterile orale atunci când instanţa apreciază necesar sau o parte solicită întemeiat acest lucru, fiind supusă această solicitare încuviinţării instanţei, instanţa dispunând înfăţişarea părţilor în conformitate cu alin. (2) al aceluiaşi articol) ori ipoteza în care părţile solicită judecarea cauzei în lipsă şi nici nu se prezintă.

Pandemia de COVID-19 și evoluția acesteia în lume şi pe teritoriul României sunt sigur că a pus pe gânduri toţi profesioniştii din domeniul juridic, fiecare dintre aceştia fiind preocupat de sănătatea sa, a familiei sale şi a celor din jurul său, un motiv suplimentar de îngrijorare faţă de cele inerente fiecărei profesii juridice, unde stresul este campionul absolut al îmbolnăvirilor profesionale. Parafrazând cu o glumă, grija din fiecare clipă pentru limitarea infecțiilor cu noul coronavirus SARS-CoV-2 este exact ceea ce ne lipsea fiecăruia dintre cei care facem parte din sistemul judiciar privit în sens larg, magistraţi, avocaţi, consilieri juridici, personal auxiliar, funcţionari publici etc.

Ceea ce este clar ca lumina zilei este faptul că lucrurile nu vor mai fi niciodată ca înainte, chiar dacă acest nou virus ucigător va fi eradicat, deoarece experienţa trăită de fiecare din noi nu va lăsa să se aștearnă în sufletele noastre siguranța cum că ceva asemănător (sau chiar mai rău) nu se va mai întâmpla.

În acest noian de gânduri şi analize pe care fiecare din noi le facem în fiecare clipă, iau naştere idei, comportamente, planuri, care să ne facă să ducem la bun sfârşit adaptarea noastră în noua lume, post pandemică, inclusiv în justiţie.

Obligativitatea măsurilor de distanţare socială (o exprimare nefericită după părerea mea, cred că ar fi fost mai potrivită noţiunea de distanţare fizică, dar puterea cuvântului este încă ignorată în lumea în care trăim), deşi contestată de unele persoane, a adus foarte mult bine lumii confruntate cu acest pericol, făcând posibilă speranţa unei înfrângeri a pandemiei, dacă putem spune aşa, a unei reveniri la o viaţă normală sau cât mai aproape de normalitate.

Aceste împrejurări mă fac să privesc anumite norme juridice cu o anumită supletivitate, să ies din strânsoarea formalismului juridic, să îmi deschid mintea mai mult punându-mi întrebări şi invitând la reflecţie asupra verbalităţii, oralităţii în procesul civil.

Cât de utilă este oralitatea în realitate în confruntarea judiciară civilă?

Nu doresc omorârea retoricii juridice, atât de utilă uneori în sălile de judecată, talentul de oratori al unor maeștri ai barei făcând deseori lumină în încâlceala juridică a unor dosare complexe.

Dacă am îndrăzni fiecare dintre noi să ne permitem un acces de sinceritate (lansez o invitaţie pe această cale), am accepta faptul că, într-o majoritate cel puţin confortabilă a litigiilor civile privite în sens larg (exceptăm aici cauze de dreptul familiei unde este esenţial ca judecătorul să perceapă în mod direct părţile, exemplificarea privind mai mult cauze tehnice juridice cum ar fi cele de contencios administrativ şi fiscal, drept comercial, drept societar, litigii derivând din răspunderea contractuală, dreptul muncii şi asigurări sociale, dreptul insolvenţei, dreptul proprietăţii intelectuale ş.a) cu care sunt investite instanţele de judecată, oralitatea nu are absolut nicio utilitate în condiţiile în care procedura orală din faţa instanţei este întotdeauna dublată de cea scrisă, iar susţinerile/apărările părţilor şi dovezile pe care se întemeiază se regăsesc covârşitor de la bun început în înscrisuri.

În continuare, viaţa îi invită pe justiţiabili, pe avocaţi, pe consilierii juridici, în esenţă pe toţi participanţii la procesul civil, să pună în balanţă două chestiuni importante : protejarea sănătăţii cu ocazia desfăşurării activităţii profesionale şi a exercitării drepturilor civile (în cazul justiţiabililor) versus utilitatea participării la procedurile judiciare civile prin prezenţa fizică efectivă, respectiv printr-o manifestare verbală (excluzând, bineînţeles, situaţiile în care acest lucru este absolut obligatoriu, spre ex. administrarea probei cu interogatoriul persoanei fizice, audierea unui martor, prezenţa personală a părţilor la divorţ, ascultarea minorului de către instanţă ş.a.).

Deşi creatorii noului Cod de Procedură Civilă nu au avut în vedere probabilitatea apariţiei unei molime de această amploare în viitorul destul de apropiat al intrării în vigoare a acestei legi procesuale civile, până la noi viziuni ale legiuitorului, consider că ar trebui să reflectăm mai mult la transformarea în regulă de facto a procedurii scrise în procesul civil.

Părţile pot solicita expres instanţei ca judecata să se facă numai pe baza actelor depuse la dosar (teza finală a art. 15 din Codul de Procedură Civilă), ar putea să dea dovadă de obiectivitate şi încredere în situaţiile în care prezenţa acestora în faţa instanţelor nu este absolut necesară, generând un nou comportament procesual prin transformarea excepţiei procedurii scrise în regulă generală. Nu în ultimul rând, dacă nu se poate trece peste orgoliul de a comunica cu partea adversă şi a ajunge la un acord expres în acest sens, să solicite judecarea cauzei în lipsă, neurmată de prezentarea în faţa instanţei decât dacă este absolut necesar.

Bineînţeles că se impune o rigurozitate sporită în desfăşurarea procesului civil în aceste condiţii (în scris), orice susţinere, apărare sau excepţie ce se invocă pe parcursul acestuia trebuie adusă la cunoştinţă tot în scris (evident) instanţei şi părţii adverse, prin mijloace de comunicare moderne, electronice, care să asigure că destinatarul a primit actul de procedură din timp, cu posibilitatea acestuia de a răspunde în scris la toate aceste chestiuni care se invocă de părţi sau de către instanţă din oficiu. Instanţele vor trebui să acţioneze cu încredere în a solicita părţilor lămuriri cu privire la susţinerile acestora şi la apărari, prin intermediul comunicărilor scrise prin care le invită pe acestea să formuleze note scrise cu privire la aspectele ce necesită a fi lămurite.

De asemenea, dacă sunt reprezentate sau asistate de avocat, părţile să manifeste deschidere spre o procedură alternativă de administrare a probatoriului, respectiv să convină ca probele să fie administrate de către avocaţii lor în condiţiile art. 366-388 din Codul de Procedură Civilă.

Este necesară o schimbare de mentalitate a clientului de servicii juridice în sensul că acesta trebuie să manifeste o mai mare încredere în conduita profesională a avocatului ales, o renunţare la concepţia învechită cum că avocatul trebuie să fie prezent în sala de judecată la fiecare termen. O nouă gândire nu apare peste noapte, însă sunt de părere că profesiile juridice sunt cele care manifestă în mod evident o aptitudine de a vedea lucrurile într-o perspectivă mai amplă, educaţia cetăţenilor în spiritul respectării legilor şi al urmării procedurilor legale putând fi făcută prin diverse mijloace de popularizare de către Barou şi organele judiciare.

Nu exclud şi o deschidere mai mare către căile alternative de soluţionare a litigiilor, care presupun mai puţine cheltuieli şi un stres incomparabil mai mic decât cel al participării la duelul judiciar.

Într-adevăr, în aceste vremuri, se impune cu atât mai tare necesitatea ca digitalizarea justiţiei să devină o realitate, sens în care Consiliul Superior al Magistraturii şi Ministerul Justiţiei desfăşoară proiecte pentru implementarea mai multor aplicaţii extrem de utile pentru instanţele judecătoreşti.

Sper că nu este departe momentul când procesul civil se va desfăşura aproape integral electronic, comunicarea între instanţă şi părţi, şi între părţi şi părţi va fi rapidă şi eficace, prin mijloace electronice, cu respectarea dreptului la apărare, al egalităţii părţilor şi al contradictorialităţii.

Atunci dreptul persoanei la judecarea cauzei sale în mod echitabil, în termen optim şi previzibil, de către o instanţă independentă, imparţială şi stabilită de lege se va manifesta pe deplin într-un sistem judiciar eficient.

Judecător Ciprian Tiţa
Preşedintele Tribunalului Specializat Argeş



PLATINUM+
PLATINUM Signature       

PLATINUM  ACADEMIC

GOLD                                

VIDEO STANDARD
Aflaţi mai mult despre , , , , , ,

Puteţi publica şi dumneavoastră pe JURIDICE.ro. Publicăm chiar şi opinii cu care nu suntem de acord. Vă rugăm să vă familiarizaţi cu obiectivele şi valorile Societătii de Stiinţe Juridice, despre care puteti ciţi aici.
JURIDICE.ro este o platformă de exprimare. Publicarea nu semnifică asumarea de către noi a mesajului.

Pentru a publica vă rugăm să citiţi Condiţiile de publicare, Politica privind protecţia datelor cu caracter personal şi să ne scrieţi la adresa redactie@juridice.ro!












Încurajăm utilizarea RNPM - Registrul Naţional de Publicitate Mobiliară

Securitatea electronică este importantă pentru avocaţi
 Mesaj de conştientizare susţinut de FORTINET
JURIDICE utilizează şi recomandă SmartBill

Lex Discipulo Laus

Până acum a fost scris un singur comentariu cu privire la articolul “Principiul oralităţii în procesul civil. Necesar de iure. Util de facto?”

  1. Ion DOMILESCU spune:

    Din gândul că Dumnezeu face dreptate fără a fi văzut, nu tot așa vă închipuiți că judecătorul poate face dreptatea lui, trăgând cortina peste principiul oralității, stingând ardoarea pledoariilor o dată cu setea justițiabililor de a li se face dreptate, nemaicercetând luările spontane de poziție, ascultările aplicate, actualizările de pretenții și mijlocirea ajungerii la o înțelegere. Punct. O hârtie sau nici aceea (un e-mail) în care pe scurt să dea ceva unuia luând celuilalt. Se pot închide bibliotecile, e loc destul pe terase!

Lasă un răspuns

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

Important: Descurajăm publicarea de comentarii defăimatoare. Vor fi validate doar comentariile care respectă Politica JURIDICE.ro şi Condiţiile de publicare.